Stau si ma uit pe aceasta pictura de la 16 ani. Nu are valoare artistica si as putea sa o arunc dar nu o fac pentru ca pentru mine are valoare sentimentala. Este unul dintre visele mele de iubire cele mai curate de pe vreme cand eram adolescenta. Cand am facut acest tablou ma gandeam la un paradis almintii mele, un paradis plin de lumina si de alb, cu coloane albe ce se reflecta in oglinda oceanului, porumbei albu ve zboara pe cerul albastru pana la curcubeu pauni si plante ce infloresc. Imi doream ca fiu eu acolo langa o eva angelica cu parul blond ochii de albastrul cerului si pielea alba, si corpul cu forme armonioase pus in evidenta de rochia alba semitransparenta, sa stam amandoua langa coloana de marmura alba, sub curcubeul ce se intinde pe cer pentru noi, sa fim doar noi doua in paradis.
Aceasta pictura nu este nici pe departe o capodopera dar trasmite o stare, o dorinta ascunsa a unei adolescente ce se ingropa in singuratate si in desene caci nu ii era permis sa iubească asa cum si-ar fi dorit atat de mult. Numai eu stiu cat de singura eram atunci si cat de mult imi doream sa am alaturi o fata care sa semene cu mine, sa ma inteleaga si sa ma iubeasca. Ma durea singuratatea, ma durea răceala fetelor din jurul meu si doar construindu-mi propria lume de vis am putut sa trec peste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu