Amintirea lui Lucian Blaga, pictura tempera

Amintire

Unde eşti astăzi nu ştiu.
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ
privirile tale erau albastre şi-nalte de tot.
Zvon legendar se ridică din brazi.
Ochi atotinţelegător era iezerul sfânt.
În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristeţe mă-ncing.

Muza lui Lucian Blaga intr-o noua pictura

Ieri am facut acest tablou in acrilice pe panza inspirat din poezia Din parul tau de Lucian Blaga reluand o tema datand din anul 2000. Mai jos este prima pictura inspirata din aceasta poezie. Au trecut 13 ani de atunci dar sentimentul a ramas viu. Si acum, ca si atunci, cand privesc aceasta pictura simt scanteia iubirii pe care nu am avut ocazia sa o am langa mine. Si acum imi aduc aminte. Era in toamna anului 2000. Dupa ce am facut pictura inspirata din poezia lui Blaga am pus-o undeva langa pat, cu ochii ei la inaltime ochilor mei si o priveam in fiecare seara imaginandu-mi ca nu e doar o pictura ci o femeie in carne si oase

Am mai facut cateva desene pornind de la aceasta poezie dar picturile de mai sus sunt cele mai vii, muza poetului parand atat de reala incat cand o privesc imi vine sa mai apropii mai mult de ea, sa-i simt rasuflarea calda si pielea fina, sa o privesc in ochi, sa o sarut. Mai jos sunt celelalte creatii inspirate din aceasta poezie

Lucian Blaga - Din parul tau

Ieri am colorat in Photoshop un desen in creio pe care l-am facut pornind de la poezia lui Lucian Blaga "Din parul tau "

Prima pictura inspirata din aceasta poezie am facut-o in toamna anului 2000. Si acum imi aduc aminte ce trairi imi trezea aceasta pictura dupa ce am facut-o, la fel ca si poezia. Cand ma uitam la pictura de mai jos simteam un fior puternic, ca si cu ar fi fost vie, ca si cum ar fi fost in fata mea, ca si cum as fi fost in bratele ei, atat de aproape de ea, si as fi putut sa o privesc in ochi si sa o sarut. In acea perioada tineam pictura in camera mea, langa pat si o priveam in fiecare seara.

Mai am si alte desene si picturi inspirate din aceasta poezie

Din părul tău

Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata
de-un val prin care nu putem strabate cu privirea,
paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.

Si-acum, când tu-mi ineci obrajii, ochii
în parul tau,
eu, ametit de valurile-i negre si bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau --
si strig,
si strig,
si-ntaia oara simt
intreaga vraja ce-a cuprins-o magul în povestea lui.

Vara de noiembrie

Poezia Vara de noiembrie de Lucian Blaga m-a impresionat prin atmosfera sa, prin sentimentul transmis, prin imaginea idilica a rasaritului de soare, a peisajului montan si a iubitei adormite. Dupa ce am citit poezia mi-am imaginat ca sunt eu in decorul montan in lumina diminetii linistite, alaturi de femeia iubita si o privesc cu doarme langa mine. Am facut pictura de mai sus si desenul de mai jos dorindu-mi sa fie real, sa ma trezesc alaturi de ea in fiecare dimineata.

Vara de noiembrie

Iubito,-mbogateste-ti cintaretul,

muta-mi cu mina ta in suflet lacul,

si ce mai vezi, vapaia si inghetul,

dumbrava, cerbii, trestia si veacul.

Cum stam in fata toamnei, muti,

sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gind.

Solar e tilcul ce tu stii oricind

atitor lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,

ne este un senin vesmint.

Ca esti cuvint, ca esti pamint,

nu te dezbraci de ea nicicind.

O, lumea e albastra haina,

in care ne cuprindem, strinsi in taina,

ca vara singelui sa nu se piarda,

ca vraja basmului mereu sa arda.

Vazduhul seminte misca

In ceasul acela pe-a muntelui coama -

unde-adastaram sub brazi,

nimiciti de arzindul albastru

din clara preziua de toamna -

Tu adormisesi patrunsa de soare

mie alaturi, in sura de cetini.

In suier venind din adincuri

arar ca un val de racoare.

In valea lasata in urma se stinse,

de mult si ultimul zvon.

O frunza de fag ca o flacara-n par ti se-oprise.

Rotind, in descindere, frunza visa

ca-n an mai putea inc-o data

podoaba sa fie de foc altui pom.

Pe munte, pe coama, se stinse

de mult si ultimul zvon.

Vara de noiembrie

Azi am mai facut un desen in creion inspirat din poezia Vara de noiembrie de Lucian Blaga

Vara de noiemvrie

Iubito,-mbogateste-ti cintaretul,

muta-mi cu mina ta in suflet lacul,

si ce mai vezi, vapaia si inghetul,

dumbrava, cerbii, trestia si veacul.

Cum stam in fata toamnei, muti,

sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gind.

Solar e tilcul ce tu stii oricind

atitor lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,

ne este un senin vesmint.

Ca esti cuvint, ca esti pamint,

nu te dezbraci de ea nicicind.

O, lumea e albastra haina,

in care ne cuprindem, strinsi in taina,

ca vara singelui sa nu se piarda,

ca vraja basmului mereu sa arda.

Vazduhul seminte misca

In ceasul acela pe-a muntelui coama -

unde-adastaram sub brazi,

nimiciti de arzindul albastru

din clara preziua de toamna -

Tu adormisesi patrunsa de soare

mie alaturi, in sura de cetini.

In suier venind din adincuri

arar ca un val de racoare.

In valea lasata in urma se stinse,

de mult si ultimul zvon.

O frunza de fag ca o flacara-n par ti se-oprise.

Rotind, in descindere, frunza visa

ca-n an mai putea inc-o data

podoaba sa fie de foc altui pom.

Pe munte, pe coama, se stinse

de mult si ultimul zvon.

Inca un desen inspirat din poezia Infrigurare de Lucian Blaga

Infrigurare

Dupa ce am citit poezia de mai jos, Infrigurare de Lucian Blaga am facut un desen in creion pe care l-am colorat in Photoshop

Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri

strâng lacrimi de văpaie:

licurici.

Pe coastă-n vreji de nouri

creşte luna.

Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine

şi din spuma de lumin-a licuricilor verzui

ţi-adun în inimă surâsul.

Gura ta e strugure-ngheţat.

Numai marginea subţire-a lunii

ar mai fi aşa de rece

– de-aş putea să i-o sărut –

ca buza ta.

Îmi eşti aproape.

Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape.

(Lucian Blaga, Înfrigurare)

Amintire de Lucian Blaga

Desen in creion inspirat din poezia Amintire de Lucian Blaga

Amintire 

Unde eşti astăzi nu ştiu.

Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.

Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci.

Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ

privirile tale erau albastre şi-nalte de tot.

Zvon legendar se ridică din brazi.

Ochi atotinţelegător era iezerul sfânt.

În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.

Din gene, ape moarte mi se preling.

Ar trebui să tai iarba, 

ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.

Cu coasa tăgăduirei pe umăr

în cea din urmă tristeţe mă-ncing. 

Muza adormita a poeziei Vara de noiembrie de Lucian Blaga, pictura

Muza adormita a poeziei Vara de noiembrie de Lucian Blaga, pictura tempera

Dupa desenul de acum cateva zile am facut si o pictura in tempera inspirata din poezia "Vara de noiembrie" de Lucian Blaga prin care am redat chipul muzi adormite a poetului, asa cum este ea descrisa in poezie.

Muza adormita a lui Lucian Blaga

Azi am mai facut un desen inspirat din poezia Vara de noiembrie de Lucian Blaga, un desen in creion reprezentând-o pe muza adormita a poeziei intr-un decor montan, in lumina rasaritului de soare, cu chipul ei curat. Sunt atat de frumoase femeile cand dorm

Inca un portret inspirat din poezia "Din parul tau" de Lucian Blaga

Desen in pix inspirat din poezia "Din parul tau"

 Ieri uitandu-ma la o pictura veche datand din anul 2002, un portret cosmic al unei femei ideale cu stele si planete in parul ei lung si negru mi-a venit ideea sa mai fac un desen avand aceasta tema inspirata din poezia "Din parul tau" de Lucian Blaga si am facut acest portret de fata bruneta cu ochii albastrii, ca fata pe care o visam mereu in adolescenta mea desi nu am intalnit-o niciodata in viata asta. Mai jos este pictura din 2002.

Pictura inspirata din poezia "Din parul tau" de Lucian Blaga datand din anul 2002

Despre poezia "Din parul tau" am mai vorbit in postarile anterioare, aceasta fiind una dintre poeziile care m-au inspirat trezind in mine dorul de iubire si dorinta de a fi eu in locul poetului, intr-o imbratisare plina de iubire.

Din parul tau

Desen in creion inspirat din poezia "Din parul tau" de Lucian Blaga

In anul 2000 am citit poezia de dragoste "Din parul tau" de Lucian Blaga si am inceput sa-mi imaginez ca sunt eu in locul poetului si vad in parul lung si negru al iubitei universul cu stele, planete, galaxii, nebuloase si alte corpuri ceresti. Pe ea mi-o imaginam bruneta cu un par foarte lung si des si ochii mari si buzele carnoase.
Desenul de mai sus este ultimul dintr-o lunga serie de desene si picturi inspirate din aceasta poezie.
Mai jos este poezia care m-a inspirat

Din părul tău

Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata
de-un val prin care nu putem strabate cu privirea,
paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.
Si-acum, când tu-mi ineci obrajii, ochii
în parul tau,
eu, ametit de valurile-i negre si bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau --
si strig,
si strig,
si-ntaia oara simt
intreaga vraja ce-a cuprins-o magul în povestea lui

Daca tot le-am amintit o sa trec in revista si celelalte creatii inspirate din aceasta superba poezie.

Pictura inspirata din poezia "Din parul tau" de Lucian Blaga facuta in anul 2000

Aceasta este pictura pe care am facut-o in noiembrie 2000 dupa ce am citit poezia. Aveam doar 14 ani atunci. Am pictat portretul muzei poetului asa cum mi-o imaginam eu, cu stele si planete in parul ei lung si negru, cu ochii mari si buzele carnoase, purtand la gat un colier din aur cu pietre pretioase. Si acum imi amintesc ca aveam aceasta pictura pusa in spatele unui geam in camera mea, la inaltimea ochilor si de fiecare data cand o priveam tresaream toata de emotie imaginandu-mi ca muza mea si a poetului este reala si ca sunt in bratele ei si stam aproape una de alta si ne sarutam.

Desen in creion inspirat din poezia Din parul tau de Lucian Blaga facut in 2001

In primavara anului 2001, cand avea, tot 14 ani, am facut si un desen in creion inspirat din aceasta poezie.

In 2004 an continuat seria de creatii inspirate din poezia lui Blaga cu un desen in pix si o pictura in ulei pe panza

Izvorul noptii

Izvorul noptii, pictura tempera inspirata din poezia lui Lucian Blaga

Am pictat acesti ochi negrii in care se reflecta lumina stelelor fiind inspirata de poezia Izvorul noptii de Lucian Blaga.

Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea.

Un nou desen inspirat din poezia Izvorul nopții de Lucian Blaga

Azi am făcut un nou desen reprezentând-o pe iubita lui Lucian Blaga cu ochii ei negrii ca noaptea, mari si plini de mister.

Marea pasare bolnava

Marea pasare bolnava priveste plina de regrete si de durere spre o stea in timp ce aripile ei sunt grele si zborul a ramas doar o amintire.
Am realizat aceasta pictura in 2001 cand aveam aproape 15 ani si eram si eu bolnava. Pictura a fost inspirata si de poezia lui Lucian Blaga de mai jos.

Sta in codru fara slava
mare pasare bolnava.
Nalta sta sub cerul mic
si n-o vindeca nimic,
numai roua dac-ar bea
cu cenusa, scrum de stea.
Se tot uita-n sus bolnava
la cea stea peste dumbrava.

Vara de noiembrie

Acesta este un desen in pix roșu si creioane colorate pe care l-am realizat azi după ce am citit poezia “Vara de noiembrie” de Lucian Blaga, o poezie de dragoste care m-a făcut sa-mi doresc sa fiu eu pe pajiștea de munte, sub cetini, langa iubita mea (din păcate nu este o persoana reala) si sa o privesc când doarme in lumina răsăritului, atât de frumoasa, ca o zi însorita.

Mai jos e poezia lui Lucian Blaga, poezia care m-a inspirat

 

Vara de noiemvrie

 

Iubito,-mbogateste-ti cintaretul,

muta-mi cu mina ta in suflet lacul,

si ce mai vezi, vapaia si inghetul,

dumbrava, cerbii, trestia si veacul.

Cum stam in fata toamnei, muti,

sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gind.

Solar e tilcul ce tu stii oricind

atitor lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,

ne este un senin vesmint.

Ca esti cuvint, ca esti pamint,

nu te dezbraci de ea nicicind.

O, lumea e albastra haina,

in care ne cuprindem, strinsi in taina,

ca vara singelui sa nu se piarda,

ca vraja basmului mereu sa arda.

Vazduhul seminte misca

In ceasul acela pe-a muntelui coama -

unde-adastaram sub brazi,

nimiciti de arzindul albastru

din clara preziua de toamna -

Tu adormisesi patrunsa de soare

mie alaturi, in sura de cetini.

In suier venind din adincuri

arar ca un val de racoare.

In valea lasata in urma se stinse,

de mult si ultimul zvon.

O frunza de fag ca o flacara-n par ti se-oprise.

Rotind, in descindere, frunza visa

ca-n an mai putea inc-o data

podoaba sa fie de foc altui pom.

Pe munte, pe coama, se stinse

de mult si ultimul zvon.