Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu, poezie care m-a facut sa vad cu ochii mintii acea imagine de vis si sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in codru in locul poetului.Imi place sa desenez si sa pictez toate lucrurile la care visez si la care nu pot sa ajung. Acest blog contine creatiile mele precum si trairile din spatele lor, acele sentimente si dorinte care m-au motivat
Acest tablou descrie foarte bine situatia artistilor din Romania, fara posibilitatea de a se exprima liber prin arta expunand in galerii. Galeriile de arta sunt din ce in ce mai putine si se desfiinteaza una dupa alta, lasand artistii fara posibilitatea de a expune. Razboiul impotriva artei si a culturii face parte din razboiul impotriva profesiilor liberale. Nu sunt loviti numai artistii. Vor fi loviti si ziaritii, avocatii, notarii si toate categoriile profesionale care deranjeaza prin liberatea lor de actiune si de exprimare, mai rau ca in comunism. Ne indreptam spre totalitarism. Impotriva profesiilor liberale se duce un adevarat razboi economic si fiscal, acestea fiind supraimpozitate si sugrumate economic de catre guvernul Ponta impreuna cu ANAF Artistii, mai ales cei care nu fac parte din UAP, nu au nicio posibilitate legala de a vinde propriile lor creatii, fiind nevoiti sa le vanda pe sub mana, la coltul strazii, cu frica ca oricand pot fi prinsi si arestati pentru comert ilegal si evaziune fiscala. Ce ar putea un artist sa faca in conditiile in care nici pe strada sau pe o alee intr-un parc nu isi poate expune creatiile fara sa vina imediat politia si sa-l aresteze ca pe un terorist pentru ca nu are nu stiu cate autorizatii?
Toti artistii si toti iubitorii de arta ar trebui sa iasa in strada ca sa-si ceara drepturile dar nu o fac pentru ca lumea artei este minata din interior. Artistii nu sunt niciodata uniti, ba chiar se afla mereu in competitie unii cu altii fiind rosi de invidie si din acest motiv nu au sindicate si nu protesteaza atunci cand le sunt incalcate drepturile. Artistii ar trebui sa nu mai fie egoisti si individualisti si sa faca front comun contra raboiului anticultural care se duce de ani de zile in tara noastra. Toti artistii sunt loviti.. Daca ar iesi in strada toti cei 6000 de pictori din Bucuresti, alaturi de iubitorii de arta care nu se mai pot bucura de lucrarile expuse in galeria AAP din Herastrau si multe alte galerii desfiintate poate ca s-ar schimba ceva.
Singurul lucru pe care pot eu sa-l fac este sa dau mai departe petitia pentru Galeria AAP din Herastrau in speranta ca aceasta va fi redata artistilor
Pana acum am creat cateva mii de picturi si cum vedeti si in filmuletele de mai jos nu mai am loc de ele in casa si din pacate nu prea mai am pe unde sa expun, numarul galeriilor de arta din Bucuresti fiind mic si in continua scadere. Am mai scris despre inchiderea galeriei AAP din Herastrau si a galeriilor de la Rosetti si Teatrul Mic si nu vreau sa ma repet. Lucrarile stau si se deterioreaza intr-o casa in care ploua din cauza crapaturilor in acoperisul pe care nu am bani sa-l repar. In Romania nu se poate trai din arta iar un artist de multe ori ajunge sa nu aiba bani nici macar de mancare, nu mai vorbesc sa-si faca o casa.
Am facut aceasta schita in pix acum. Aceasta este situatia artistilor din Romania, legati si contransi prin diverse mijloace, in primul rand financiare ce au ca si consecinta ingreadirea libertatii de creatie si de exprimare.
In Romania artistii cheltuiesc sume importante pe materiale si cand e sa expuna nu au unde pentru ca salile de expozitie s-au desfiintat una dupa alta fiind transformate in cazinouri, cluburi de noapte sau alte locuri infecte. Se spune ca Romania este tara tuturor posibilitatilor ceea ce este adevarat doar cand vine vorba de cazinouri, afaceri mai mult sau mai putin ilegale si vicii, nu si cand e vorba de a face ceva constructiv, util societatii. Romanii si strainii care vin in romania au liberatea de a fuma, de a pierde timpul si banii in cazinouri (interzise in alte tari europene) si de a face tot felul de afaceri necinstite dar nu au liberatea de a crea si de a se exprima prin arta.
Am facut acest desen pornind de la situatia din Herastrau unde zona culturala a parcului, unde au fost galeriile de arta de la pavilioanele A si B, cinematograful si aleea cu carti, este moarta, lasata in paragina, si urmeaza sa fie vanduta bucata cu bucata si sa ajunga pe mana unor afaceristi dubiosi care cine stie in ce o vor transforma, cel mai probabil intr-o zona cu cafenele, terase, si cluburi unde se va fuma si se va consuma alcool, aceastea fiind singurele lucruri de care "se vor bucura oamenii", cum se intampla si in centrul vechi.
O viata fara arta si fara cultura este o viata fara satisfactii, o viata cenusie si monotona care ii impinge pe multi spre vicii, pe cai autodistructive. Din cauza lipsei lucrurilor cu adevarat frumoase si placute care incanata simturile si dezvolta creierul si gandirea tinerii din ziua de azi beau, fumneaza, fac sex cu cine apuca si unii dintre ei se si drogheazaa, pentru ca societatea nu le ofera nimic, sunt tinuti in intuneric, nu stiu sa priveasca o expozitie de pictura pentru ca multi dintre ei nu au intrat niciodata intr-o sala de expozitie, nu citesc decat articole de doi lei din diverse ziare sau reviste vulgare si nici muzica nu prea mai asculta pentru ca in ultimii ani nici macar muzica nu se mai face dupa o perioada in care muzica era din ce in ce mai proasta, muzica adevarata fiind inlocuita de hip-hop si manele. Daca sunteti de acord cu mine semnati petitia pentru salvarea oazei de cultura din Herastrau. Doar impreuna putem sa-i oprim pe cei care ne vor o turma de prosti.
