Am facut aceasta pictura ieri. Am lucrat la ea pana la 2 noaptea desi stiam ca a doua zi va trebui sa ma trezesc la 7 dimineata sa ma duc la serviciu. Chemarea era mult prea puternica ca sa renunt la ideea mea de a da forma si culoare unei imagini pline de frumusete, feminitate si gingasie. Acesta este unul dintre tablourile mele pictate in verdele naturii pline de viata cu 4 personaje feminine, 3 femei cu aripi de fluture ce danseaza prin aer tinandu-se de mana, cu muschii bine pusi in evidenta, puternice dar in acelasi timp feminine si o tnara fata ce sta pe o floare, viseaza si asteapta ca una dintre cele 3 sa vina la ea si sa o ia in zbor, idee continuata in desenele mele mai vechi.
Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu, poezie care m-a facut sa vad cu ochii mintii acea imagine de vis si sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in codru in locul poetului.Imi place sa desenez si sa pictez toate lucrurile la care visez si la care nu pot sa ajung. Acest blog contine creatiile mele precum si trairile din spatele lor, acele sentimente si dorinte care m-au motivat
Se afișează postările cu eticheta nuduri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nuduri. Afișați toate postările
joi, 12 iunie 2014
vineri, 7 martie 2014
luni, 4 noiembrie 2013
Senzational - Fata care deseneaza femei goale - Numar record de desene
Despre reputatia mea din liceu unde eram cunoscuta ca "fata care deseneaza femei dezbracate"am mai scris intr-o postare anterioara. Din anul 2000 si pana acum am tot desenat. Pana acum am facut 3900 de desene prin care am construit imaginea iubirii la care am putut doar sa visez, in mii si mii de chipuri.
Acum desenele s-au adunat formand un turn de hartie inalt de 27 cm ce cantareste atat de mult incat nici nu mai pot sa le ridic pe toate odata.
joi, 31 octombrie 2013
Fata care deseneaza femei dezbracate

"Fata care deseneaza femei dezbracate", asa eram cunoscuta in tot liceul acum 10 ani. In fiecare zi desenam cel putin un nud feminin cu pixul sau cu ce aveam la indemana. Desenam dintr-un dor enorm de iubire, o iubire care nu imi era permisa in timp ce alte fete se indragosteau de cate un baiat. Ma simteam mereu singura, neinteleasa si insetata de iubire. Desenam pe holurile liceului sperand ca acea iubire, acea fiinta ce imi seamana atat de mult, cu care am atatea in comun, care simte ceea ce simt si eu, exista undeva si intr-o zi ma va gasi, va veni la mine si vom avea mereu una pe alta, sustinandu-ne reciproc. Fetele ma vedeau ca pe o ciudatenie si ma evitau temadu-se de mine in timp ce baietii ma hartuiau.
Desi desenele sunt redundante, nu au iesit niste capodopere si nici nu am vrut sa fie, valoarea lor fiind una pur sentimentala, le mai pastrez si acum pe toate chiar daca am multe alte desene noi mult mai elaborate, estetice si corecte in ceea ce priveste anatomia, perspectiva si umbrele, sunt 3000 si ceva.
Azi sunt la fel de singura ca atunci iar aceste desene sunt tot ce am.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






























































































































































