Zeita Diana si iubita lui Eminescu in padure, in lumina lunii, o pictura din 2002 modificata pe calculator, in programul GIMP

Acum 10 ani mi-am imaginat o femeie cu parul rosu cu breton si cu ochii verzi, un fel de reperzentare a zeitei Diana, stand goala in codru, in lumina lunii, langa izvor, sub teiul inflorit ale carui flori cad precum ploaia, ca niste lacrimi ale noptii ce lucesc in lumina lunii, alaturi de muza blonda a lui Mihai Eminescu ce sta tot langa izvor dar undeva mai departe si tine in mana o floare albastra si am pus pe hartie aceasta imagine din mintea mea dar fiind facuta la repezeala si cu materiale de proasta calitate pictura nu a iesit asa cum imi imaginam eu. Am facut aceasta pictura dorindu-mi ca imaginea idilica din mintea mea sa fie reala, sa fiu eu in codru sub teiul inflorit ce miroase atat de frumos alaturi de aceasta femeie cu parul rosu pe care am numit-o Diana. Desi recunosc ca pictura de acum 10 ani nu este nici pe departe o capodopera am pastrat-o pentru valoarea ei sentimentala. De fiecare data cand privesc aceasta pictura imi imaginez ca sunt eu in codru, langa izvor, in bratele Dianei, pe genunchii ei, asa cum zicea si Eminescu in poezia Dorinta si pot sa o tin in brate si sa o sarut. Acum cateva zile am modificat aceasta pictura folosind programul GIMP iar mai sus este ceea ce a iesit, ceea ce am vrut eu sa transmit atunci, in 2002, imaginea idilica pe care Eminescu o descria in poezia Dorinta care a fost una dintre sursele mele de inspiratie pentru aceasta pictura.

Zeita Diana si Muza lui Mihai Eminescu in codru noaptea in lumina lunii, o pictura pe care am facut-o acum 10 an

i

Un nud feminin in lumina verde a codrului

Aceasta este o superba femeie goala in lumina verde a pădurii pe malul lacului cu nuferi galbeni privind stelele pe care am pictat-o azi reluând o tema mai veche. Mai jos este varianta din 2003 a acestui tablou. Se poate observa evoluția in ceea ce privește anatomia corpului feminin. In timp ce pictura din 2003 mă face sa rad când vad cat de prost stăteam la redarea anatomiei, corpul uman arătând ca o papusa ridicola cea de acum pare vie, atât de vie incat imi vine sa o iau in brațe si când privesc tabloul mă simt de parca as fi acolo in mijlocul naturii, in codru, pe malul lacului cu nuferi langa ea. Totuși prefer sa păstrez si picturile vechi indiferent de calitatea lor artistica deoarece chiar si cele mai puțin reușite dintre ele, chiar si cele care nu au nici-o valoare artistica au o inestimabila valoare sentimentala pentru mine pentru ca fiecare pictura, fiecare desen, fiecare scita păstrează un sentiment unic, trăirea de atunci, din momentul creației, gândurile si trăirile de atunci.