luni, 9 noiembrie 2009

Un alt nud in pix, o alta fantezie asternuta pe hartie


Acesta este unul dintre nudurile in pix pe care le-am realizat in ultimul timp incercand sa creez o imagine care transmite sentimentele pe care le transmite si poezia lui Mihai Eminescu "Din Valurile Vremii", ceva atat de frumos dar atat de indepartat ce se pierde in negura gandurilor, a imaginatiei si a amintirilor, ceva frumos dar ireal

Din valurile vremii

Din valurile vremii, iubita mes rasai
Cu bratele de marmur,cu parul lung, balai-
Si fata stravazie ca fata albei ceri
Slabita de umbra duioaselor dureri!
Cu zambetul tau dulce tu mangai ochii mei
Femeie inter stele si stea intre femei
Si intorcandu-ti fata spre umarul tau stang
In ochii fericirii ma uit pierdut si plang.
Cum oare din noianul de neguri sa te rump
Sa te ridic la pieptu-mi, iubite inger scump,
Si fata mea in lacrimi pe fata ta s-o plec,
Cu sarutari aprinse suflarea sa ti-o-nec
Si mana friguroasa s-o incalzesc la san,
Aproape mai aproape pe imima-mi s-o tin.
Dar vai,un chip aievea nu esti, astfel de treci
Si umbra ta se pierde in negurile reci
De ma gasesc iar singur cu bratele in jos
In trista amintire a visului frumos...
Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind:
Din valurile vremii nu pot sa te cuprind



Am realizat aceasta pictura inspirata de poezia de mai sus: "Din Valurile Vremii" de Mihai Eminescu.Aceasta poezie a fost unul dintre subiectele de la examenul meu de bacalaureat.Cand am citit aceasta poezie imaginea fantomatica a iubitei poetului a aparut in mintea mea, atat de frageda, atat de frumoasa, atat de suava, atat de ireala.Poezia m-a facut sa ma desprind de atmosfera rece de examen si sa intru in lumea poetului, sa traiesc ceea ce el a trait in momentul in care a scris-o.Poezia a creat in mintea mea imaginea fantasmagorica a unei tinere fete si un dor puternic, un dor pe care l-a simtit si poetul.Dupa examen am realizat mai multe desene si picturi inspirate de aceasta poezie dar aceasta este cea mai vie dintre ele, redand imaginea pe care poezia Din Valurile Vremii a genarat-o in mintea mea

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Un vis albastru

Am realizat acest desen in pix acum cateva zile. Am folosit diferite tipuri de pix albastru pentru a reda aceste nuante de vis care dau imaginii un aspect hipnotic, linistitor.

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Floare albastra





Am realizat aceste desene fiind inspirata de poezia "Flore albastra" de Mihai Eminescu, poezie dedicata primei iubiri a poetului, Casandra Elena Alupului, fata din Ipotesti care a fost rapusa de dropica la doar 19 ani lasand un gol imens in sufletul poetului.

FLOARE ALBASTRA

- Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vietii mele.

In zadar râuri de soare
Gramadesti-n a ta gândire
Si câmpiile asire
Si întunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urca-n cer vârful lor mare
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite!
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi parul.
Ah! ea spuse adevarul;
Eu am râs, n-am zis nimica.
- Hai în codrul cu verdeata,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca sta sa se pravale
In prapastia mareata.
Acolo-n ochi de padure,
Lânga balta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea în foi de mure.
Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.

Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie
S-apoi cine treaba are!
Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gât.
Pe carare-n bolti de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n întunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?
Inc-o gura � si dispare...
Ca un stâlp eu stam în luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!
................................................
Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra �
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist în lume!

luni, 26 octombrie 2009

Dorinta


Poezia de mai jos, "Dorinta" de Mihai Eminescu a fost sursa de inspiratie a primului meu tablou. In toamna anului 2000 dupa ce am citit aceasta poezie am inceput sa simt si eu acea dorinta pe care o simtea poetul si sa-mi doresc sa fiu eu in codru, langa izvorul care tremura pe prund, in mirosul dulce ai teilor infloriti, asteptand sa vina EA, acea tanara de o frumusete angelica care apare in majoritatea poeziilor lui Eminescu, iar eu sa o strang in brate, sa-i desprind din crestet valul alb si lasand florile gingase de tei sa cada in parul ei galben. Imi doream doar sa o simt langa mine. Imi doream ca totul sa fie real. Aceste sentimente m-au motivat. Am simtit nevoia de a asterne pe hartie si pe panza aceasta imagine idilica. Am realizat mai multe desene si picturi fiind inspirata de aceasta poezie minunata. Acesta este cel mai nou desen pe care l-am creat incercand sa pun pe hartie toate sentimentele pe care aceasta poezie le-a trezit in mine.
Dorinta

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Si în bratele-mi intinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ti desprind din crestet valul,
Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par infiorate
Or să-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci...
Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;
Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or să cada rinduri-rinduri.

joi, 15 octombrie 2009

Iubita lui Mihai Eminescu



Asa mi-o imaginez eu pe Casandra Elena, fiica lui Gheorghe Alupului, cea care a fost prima iubire a lui Mihai Eminescu, fata inocenta din Ipotesti care i-a marcat toata viata si opera poetului.Casandra Elena era mai mare decat Mihai Eminescu. Cand poetul era plecat la studii la Viena tanara de 19 ani a murit de dropica.Moartea fulgeratoare a acesteia l-a marcat profund pe Mihai Eminescu, poetul neputand sa uite serile in care el si copila cu parul de aur se plimbau prin codru, pe sub teii infloriti, pana la lacul fermecat plin cu nuferi galbeni. Casandra Elena era foarte frumoasa, precum floare alba de cires, atat de naturala, atat de pura. Cand am citit Lacul, Dorinta, Floare albastra si alte poezii in care apare imaginea ei angelica pur si simplu m-am indragostit de ea, dorindu-mi foarte mult sa fie reala si am simtit si durerea pe care a simtit-o Eminescu cand a pierdut-o. Cata trisete tristete a stat la baza acestor creatii minunate si cat a suferit acest poet.Din suferinta lui s-au nascut atatea poezii. Doar poezia mai reusea sa-i aline durerea cauzata de moartea fiintei iubite.Si eu am realizat multe desene in care am incercat sa redau imaginea ei, asa cum o vad eu, pura, angelica, minunata.





miercuri, 7 octombrie 2009

O mireasa


Ca si alte fete aveam si eu obiceiul de a desena mirese. Mereu m-a fascinat puritatea lor aproape angelica. Aceasta este una dintre cele mai frumoase mirese pe care le-am desenat. Am incercat sa o fac sa semene cat mai mult cu una dintre aparitiile din visele: Simona, fata cu parul negru pe care am visat-o de mai multe ori si decate ori imi aparea in vis purta haine deschise la culoare, de multe ori albe. Am plasat-o intr-un decor plin de lumina, lumina alba, totul alb precum lumina raiului