Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu, poezie care m-a facut sa vad cu ochii mintii acea imagine de vis si sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in codru in locul poetului.Imi place sa desenez si sa pictez toate lucrurile la care visez si la care nu pot sa ajung. Acest blog contine creatiile mele precum si trairile din spatele lor, acele sentimente si dorinte care m-au motivat
Se afișează postările cu eticheta picturi cu copaci. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta picturi cu copaci. Afișați toate postările
luni, 3 noiembrie 2014
Lumina padurii
Acesta este soarele padurii, lumina vede a vietii spre care arborii isi inalta ale lor ramuri, lumina care le da viata. Am creat aceasta pictura in verde fluorescent ieri
vineri, 9 mai 2014
Picturi cu copaci si alte structuri arborescente
Copacii nu lipsesc din expozitia noastra de la Galeria T din Drumul Taberei nr 4. "Copacul nebun" si alti arbori pictati de Suzana Gheorghe si un copac in lumina soarelui ce ce apune semnat Ioana Dascalu care prezinta imaginea copacului in lumina amurgului la fel ca si unul dintre tablourile Suzanei Gheorghe dar spre deosebire de cel din urma acest copac este singular, lipsit de frunze si inconjurat de lumina in timp ce tabloul Suzanei este mai intunecat si prezinta 4 copaci.
Eu nu am copaci in aceasta expozitie dar am un tablou in care multi dintre vizitatorii mei vad un copac.
Este vorba despre neuronul bipolar cu axonul care seamana cu un trunchi de copac si cu dendritele cu aspect de ramuri. Preferinta omului pentru copac nu este intamplatoare. Atunci cand desenam copaci de fapt ne desenam o parte din psihicul noastru ca si cum am simti inconstient ca forma copacului este forma neuronului iar acel copac nu este doar lemn cu sau fara frunze, acel copac este o parte din noi.
![]() |
| Copac in amurg de Ioana Dascalu |
![]() |
| Copaci de Suzana Gheorghe |
Este vorba despre neuronul bipolar cu axonul care seamana cu un trunchi de copac si cu dendritele cu aspect de ramuri. Preferinta omului pentru copac nu este intamplatoare. Atunci cand desenam copaci de fapt ne desenam o parte din psihicul noastru ca si cum am simti inconstient ca forma copacului este forma neuronului iar acel copac nu este doar lemn cu sau fara frunze, acel copac este o parte din noi.
miercuri, 7 noiembrie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)





