Abanthis cantand la lira ei din Lydia pentru Gongyla

Te rog Abanthis, Sappho  a ta te cheama

Nu iti iei lira din Lydia sa canti

Un alt cantec pentru Gongyla in timp ce 

dorinta inca iti mai misca corzile inimii tale?

Pentru acea fata, acea fata frumoasa: rochiile ei

lipindu-se de corp te fac sa tremuri cand o vezi, si eu

sunt fericita pentru zeita care m-a dojenit odata

Doamna noastra din Cipru

Aceste versuri scrise de Sappho m-au inspirat sa fac pictura de mai sus

Amurg sentimental - o pictura si o poezie

As puea scrie romane intregi penru a exprima ceea ce am simtit cand am realizat pictura de mai sus dar poezia de mai jos o face cel mai bine

Si acum imi mai e dor de ea
De noptile cand ma iubea
Si cu o voce calda imi spunea
„Vreau sa fii mereu a mea”

Acum stau iar singura in amurg
Si in zadar lacrimile-mi curg
Singura azi, singura pe veci
Ratacesc prin pustietati reci

Pe drumuri lungi spre nicaieri
Pierduta, regretand ziua de ieri
Merg, nici eu nu stiu unde oare
Caci a apus al iubirii soare

Un vis, o pictura si o poezie

Atat pictura cat si pozie din aceasta postare isi gasesc inspiratia intr-un vis pe care l-am avut intr-o dimineata.
Am visat ca mergeam singura prin pustiu spre un oras de pe malul marii, orasul unđ speram sa o intalnesc pe ea, iubirea mea. Mergeam prin desertul invaluit intr-o lumina crepusculara si numai la ea ma gandeam. mergeam si nu gaseam nici orasul, nici marea.
Poezia de mai jos, alaturi de pictura de mai sus, ar putea descrie cel mai bine trairea mea din vis.

Sub cerul rosu merg catre mare

Si fantoma ta in minte imi apare

Sunt o umbra intre oameni

Aici unde nu ma cunoaste nimeni

De tine iubito imi amintesc

Cand stau si in gol privesc

Si cu privirea cuprind marea

Oare imi vei asculta chemarea

De tine iubito imi amintesc

Cand prin pustiu ratacesc

Si langa tine as vrea sa fiu

Dar sunt singura in pustiu

Pustiu e orasul intre zi si noapte

Si mi-e dor de ale tale fierbinti soapte

Merg spre orasul de langa mare

Si ma insotesc doar gandurile amare

Intr-un desert de clipe reci

Singura, pierduta pe veci

Doar la tine ma mai gandesc

Oare inca te mai iubesc?

Vise de iubire in sfere de apa si femeie nud in univers, pictura si poezie

 

Azi, cu gandul la fostele si viitoarele iubiri care lipsesc din prezentul meu cenusiu, m-am apucat sa transpun iar in culori si in versuri ceea ce simt
Mai sus este pictura, o creatie prin care am redat imaginea muzei mele intr-un decor de univers oniric, cu sfere de apa in jur (in lipsa gravitatiei apa tinde sa formeze sfere din cauza fortelor de tensiune superficiala), sfere ce contin imaginea unor vise si a unor ganduri, precum globul de cristal, iar mai jos este o scurta poezie.

De cateva zile la un singur lucru ma tot gandesc
La femeia pe care o iubesc
... sau mai bine zis pe care as vrea sa o iubesc
Parca o vad stralucind printre stele
O vad mereu alaturi de mine in visele mele

Singura pe un tarm de mare

Singura pe un tarm de mare

25.01.2017
21:11



Am compus poezia de mai jos in liceu, la doar 16 ani, pe vremea cand am facut si desenele din aceasta postare. Poezia este de actualitate si acum, dupa atatia ani. Anul trecut in august cand am petrecut singura un concediu la Costinesti am retrait acel sentiment imortalizat in versurile mele adolescentine.




Singura sunt pe un tarm de mare
Si ma intreb de vei raspunde la a mea chemare
Si as vrea sa simt caldura ta feminina
Sirena mea cu ochi de felina

Ziua Bibliotecii Campina Expozitie de pictura si lansari de carte

Biblioteca Campina a implinit 110 ani. Din programul evenimentului au facut parte 4 lansari de carte  : Venera Badea – “Dincolo de cuvinte”
Ştefan Al.-Saşa – “Cântece de lăutar pribeag”
Corina Elena Cernica – “Mit şi simbol în proza fantasticã românească : I.L. Caragiale, Mircea Eliade, Vasile Voiculescu”
Florin Dochia – “Stare de lectură (vol.2)”,
concertul de vioara sustinut de Marian Dragos Dovinca si expozitia mea de pictura

Sappho si fata care pleaca impotriva vointei ei, o pictura despre durerea unei despartiri

Am facut aceasta pictura fiind inspirata de poezia in care Sappho vorbeste despre tristetea fara de margini a unei fete care, impotriva vointei ei, urma sa paraseasca thaisssosul(scoala de fete) de pe insula Lesbos. Fetele paraseau thaissosul pentru a se casatori.
Acestea sunt versurile care m-au inspirat

Sincer as fi vrut sa mor

A plans ea atunci cand a plecat

mare lucru; ea mi-a spus, „Aceasta despărțire trebuie să fie

îndurata, Sappho. Merg impotriva vointei mele. „

I-am spus, „Du-te, și să fie fericita

dar nu uita (stii

bine) pe cine lasi încătușata de dragoste

„Dacă vei uita, gandeste-te

la darurile noastre catre Aphrodita

și toate frumusețea pe care am împărtășit-o

„toate diademele violet,

bobocii de trandafir împletiti, mărarul și

șofranul încolăcite în jurul gâtului tau tanar

„mir turnat pe cap

și rogojini moi pe care fetele au

tot ce si-au dorit alături de ele

„în timp ce nicio voce nu a cantat

in coruri ca ale noastre,

niciun copac nu inflorea primăvara fără cântec …

Frumoasa, indiferenta si rece, un sentiment, o poezie si mai multe desene si picturi

Am compus aceasta poezie azi, cu lacrimi in ochi, simtindu-ma singura, gandindu-ma la toate "reginele de gheata" care au trecut pe langa mine, atat de frumoase, atat de reci, atat de indiferente. Dupa ce am redat imaginea acestui sentiment prin nenumarate desene si picturi am scris aceasta poezie.

Atat de frumoasa, atat de indiferenta si rece

Ea pe langa mine mult prea repede trece

Trece si nici macar nu ma vede

Si ma intreb oare ce crede

O mult prea frumoasa regina de gheata

Cand o privesc inima-mi ingheata

O privesc de dincolo de zidurile reci

Unde singura voi ramane pe veci

Ea e suava ca o primavara in floare

Si indiferenta ei ma doare 

In iarna mea ea ar putea fi soare

Si as vrea sa o intreb de ce oare

Zeita mea senzuala si seducatoare

Cu privirea albastra, fermecatoare

De ce nici macar nu te uiti inapoi

Punand ziduri intre noi

Ziduri inalte piatra sarma si spini

Si garduri pline de maracini

De ce tu nu ma vrei

Asa cum ma vor ei?

Ei sunt multi dar nu-i voi iubi niciodata

Tot ce imi doresc este a ta iubire curata

In zadar ei imi arata ca ma vor

Caci otrava este iubirea lor

Eranna Gyrinna Gyara si Gorgo in gradina poetei Sappho

Gradina poetei Sappho, pictura ulei pe panza

Sappho a scris o poezie dedicata fecioarelor pe care le initia in tainele feminitatii, ale artei si ale frumusetii in care a pomenit 4 fete: Eranna cea inalta, supla, semeata si mandra ca o regina, Gyrinna cu vocea ei divina, hipnotizanta, Gyara, o excelenta dasatoare si Gorgo, o printesa sezuala si suava precum floare de crin. In poezia ei Sappho compara fiecare fata cu o floare, thaisosul pe care il conducea fiind gradina de fete, o pepiniera unde tot ce era mai frumos intr-o fata era dezvoltat cu grija.

Acesta este cântecul meu despre fecioarele ce imi sunt dragi.
Eranna, o fată subțire te enumăr,
Când m-am uitat prima data forma și fata ta,
Supla ca o trestie, și total lipsita de gratie.
Dar odată cu statura ta impunătoare, au venit si grația și frumusețea
Cu tine atâția ani - O, nu imi este rușine
Pentru asta, Eranna, pentru că mândria ta are crescut
Totodată? Vai de tine! N-am cunoscut
O frumusețe parând mereu atat de disprețuitoare,
Ca și cum ai fi regina peste toate fiicele pământului !
Mnasidika este într-un fel mai plăcuta,
Decât Gyrinna mea - Ah, dar dulce suna
Vocea fără pereche a Gyrinnei! In extaz-transa
Ascult, ascult, în timp ce cântă Gyrinna.
Punctul tare al Gyarei este iuteala piciorului
Ca o caprioara, cu picioarele atat de usoare în dans,
Dansul l-aa învățat pe măsurile leutei mele.
Veșnic-pasionla Gorgo! - Este ciudat
Că am obosit de schimbari ale schimbărilor
Ale celor adorate de tine? - Ale rapsodiilor tale
De fiecare noua prietena, în timp ce iubirea vechi moare?
Bucurie ție, fata de rasă princiara,
Pentru ultima pe care o îndrăgești! Stai în îmbrățișarea ei -
Până strălucește o nouă stea în ochi tai răpiți!
Atașata de fecioare tu ești, eu cred, apoi ea.
Fantoma care fura noaptea fete tinere, pentru a fi
Alături de ea in tristețe in Hades
Aceasta este frumoasa mea gradina de fete: dulce cresc ele -.
Trandafir, violeta, asphodel și crinde zapada;
Și care este ce mai dulce, nu știu;
Pentru ca bratele roz și ochii înstelati sunt acolo.
Voci dulci ca mierea și obrajii in treceri frumoase.
Și asta va insemna ca, ma voi gandi, amintindu-mi mereu;
Pentru ca acestea vor înflori pentru totdeauna în cântecul meu.

Lacrimi si flori

Am creat aceasta pictira fiind inspirata de versurile compuse de Venera Badea

Lacrimi si flori

S- a aplecat salcamul
sa stearga lacrimile
dorului...
O lacrima…o floare
Acoperind trupul
cu dorul tau,
cu mangaierea ta…
Cu sufletul plin de iubire
ochii tai
Stralucind in noapte,
in adierea vantului
Alunga lacrima
linistea intunericului
spulberand

Prea frumos ca sa fie adevarat

Prea frumos ca sa fie adevarat

14.01.2016
19:54



Sa o simt atat de calda in bratele mele
Tinandu-ne de mana sa plutim printr stele
Sa vad dorinta in ochii ei precum cerul senin
Sa pot simti trupul ei atat de suav, atat de fin
Sa nu fie doar in mintea mea chipul ei curat
Ar fi prea frumos ca sa fie adevarat

In iarna lunga

In iarna lunga

14.01.2016
19:41


In iarna lunga a sufletului meu
Tu esti caldurla, lumina, soare
Si ma voi intreba mereu
Undesti tu oare?

In iarna lunga ce doare
Astept sa apari tu primavara
Si visez la chipul tau in soare
Si la prospetimea ta de fecioara

Femeie intre stele si stea intre femei

Semeie intre stele si stea intre femei

14.01.2016
19:38


As vrea sa fiu in bratele ei
Femeie intre stele si stea intre femei
As vrea sa o simt in bratele mele
Stea intre femei si femeie intre stele

O pictura si o poezie despre doua fete care se iubesc

O pictura si o poezie despre doua fete care se iubesc

04.10.2015
17:09



Azi la sala foaier de la Cercul Militar National unde este expusa pictura de mai sus am scris poezia de mai jos. La fel ca si pictura poezia exprima povestea trista a unei iubiri imposibile, o iubire dintre doua femei, amandoua tinere frumoase si mult prea fragile pentru a rezista intr-o lume dura.
Tabloul si poezia isi au radacinile in realitatea sociala din Romania si din alte tari, in faptul ca toate femeile "de succes" au ajuns unde au ajuns nu prin munca lor ci prin barbatii cu care au avut relatii iar cele care incearca sa faca ceva prin propriile forte, femeile cu adevarat independente, raman doar cu munca si in cel mai bun caz ajung sa munceasca pana la epuizare nu ca sa se imbogateasca, nu ca sa-si cumpere macar o garsoniera care sa fie a lor, ci ca sa se mentina pe o oarecare linie de plutire tarandu-se de pe o zi pe alta intr-o permanenta lupta pentru supravietuire, fiind mereu expuse unor presiuni enorme. Pana acum nu am cunoscut niciodata o femeie care a ajuns sa puna pe pe picioare o afacere de succes sau sa ocupe o functie importanta fara sa aiba in spate un sot sau un iubit. Am cunoscut si foarte multe femei singure, atat lesbiene cat si heterosexuale care nu si-au gasit sufletul pereche. Toate stateau foarte post din punct de vedere profesional si social, desi ar fi avut potentialul de a face ceva. Cele mai multe dintre ele fie nu au fost niciodata angajate, fiind dependente de parinti, fie nu au mai lucrau de ani de zile. Putem sa zicem ca in tara noastra nu se fac discriminari? Am avut si eu sefi care ziceau ca fetele nu se ridica niciodata la nivelul baietilor, de exemplu nu sunt bune in IT unde stim cu totii ca sunt posturi foate bine platite, sau incercau sa-mi faca avansuri si cand refuzam nu mai dadeau 2 bani pe munca mea si pana la urma eram data afara sau plecam eu. La noi in tara nimeni nu pune problemele pe care le pun eu acum pentru ca feminismul adevarat nu exista, existand doar cateva pseudofeministe care se bat cu pumnul in piept ca au reusit singure dar au soti sau iubiti care invart afaceri mult mai mari decat ale lor.
Oare ce sanse are o iubire intre doua femei intr-o astfel de lume a barbatilor? Atata timp cat este atat de greu pentru o femeie singura sa se mentina muncind de dimineata pana seara tarziu este posibil ca ea sa poata sustine si pe altcineva atata timp cat ii este ei arat de greu? Pot doua femei sa se sustina una pe alta sau se vor prabusi amandoua? Pot doua femei sa-si faca o casa sau sa cumpere macar un apartament din munca lor? Isi permit doua femei macar un concediu impreuna?
Poate suna materialist dar dragostea din pacate trece prin stomac si totul in lumea asta trebuie sa aiba o baza, iar politica se face si prin mijloace economice. Prin mijloace economice multe femei sunt constranse sa aiba relatii cu barbati de care altfel nici macar nu s-ar apropia, pentru ca ei detin puterea, asa cum tot prin mijloace economice sunt ingradite diverse activitati culturale, cum ar fi expozitiile de pictura. Nici nu este nevoie de legi antidemocratice, taierea finantarii fiind suficienta pentru a ucide din fasa initiativele cetatenesti care nu convin, a se vedea cum faimoasa criza economica creata artificial acum cativa ani practic a abolit o multime de drepturi si libertati constitutionale, acestea ramanand doar cuvinte frumoase pe o hartie.
Cu tristete in suflet cu aceste ganduri in minte si cu speranta ca s-ar mai putea schimba ceva in societatea asta am pictat tabloul de mai sus si am scris poezia de mai jos.


Imbratisate in lumea potrivnica lor ele se iubesc
Iar in jurul lor si muntii se prabusesc
Atat de vulnerabile, singure imporiva tuturor
Ele inca mai spera ca iubirea lor poate avea un viitor?

Atat de fragile, precum doua trestii in vant
Ele abia mai rezista pe o instabila limba de pamant
Imbratisate, una pe umarul celeilalte plangand
Ele au prabusirea in abis si vantul ce le va desparti in gand

Sunt doar doua femei intr-o lume mult prea dura
Precum doua gingase flori lipsite de lumina si caldura,
Ce se scutura vantul iernii si mor
Neputand lupta pentru iubirea lor

Desene cu sirene si o poezie de dragoste din adolescenta

 Tot rasfoind desenele mele vechi, pe spatele unui desen de pe vremea cand aveam 16 ani am gasit o poezie pe care am scris-o inainte sa fac desenul

Acesta este desenul despre care vorbesc, o sirena desenata cu un pix verde...

... iar mai jos este poezia

Singura sunt pe un tarm de mare

Si ma intreb daca vei raspunde la a mea chemare

Si as vrea sa simt caldura ta feminina

Sirena mea cu ochi de felina

Curcubeu, pictura si poezie

Azi am facut aceasta pictura, unul dintre autoportretele mele sufletesti, eu curcubeul ce face nota discordata intr-o lume cenusie in care oamenii sunt toti la fel, niste roboti lipsiti de sensibilitate, conformisti si obedienti.
Cu aceasta ocazie am ales sa repostez si poezia ce insoteste acest concept.

Intr-o lume fara de soare
Intr-o lume lipsita de culoare
Asta-i ceea ce sunt eu
O pata de culoare, un curcubeu

Un curcubeu ce traieste
Un curcubeu ce iubeste
Si se bucura de fiecare floare
Si fiecare raza de soare

Singura sunt in lumea cenusie
Unde viata-i anosta si pustie
Si oameni parca-s roboti
O masa amorfa-s toti

Precum niste umbre, toti la fel
Numai eu indraznesc sa fiu altfel
Si sa nu merg pe a lor urma
Si sa nu ma pierd in a lor turma

In asta lume fara de culoare
Stau si ma intreb unde oare
As putea zari alt curbuneu
Vesel asa cum sunt eu

Un curcubeu intr-o lume lipsita de culoare

Intr-o lume fara de soare
Intr-o lume lipsita de culoare
Asta-i ceea ce sunt eu
O pata de culoare, un curcubeu

Un curcubeu ce traieste
Un curcubeu ce iubeste
Si se bucura de fiecare floare
Si fiecare raza de soare

Singura sunt in lumea cenusie
Unde viata-i anosta si pustie
Si oameni parca-s roboti
O masa amorfa-s toti

Precum niste umbre, toti la fel
Numai eu indraznesc sa fiu altfel
Si sa nu merg pe a lor urma
Si sa nu ma pierd in a lor turma

In asta lume fara de culoare
Stau si ma intreb unde oare
As putea zari alt curbuneu
Vesel asa cum sunt eu



Am facut desenul de mai sus azi, dupa care scris si poezioara care descrie cel mai bine ideea care a stat la baza lui

Doua suflete imbratisate, desen inspirat dintr-o poezie de dragoste

Acum cateva zile Ioana mi-a lasat o poezie care m-a inspirat. Mai sus este o imbratisare plina de pasiune, un sentiment ce uneste doua inimi facandu-se la bata mai tare una langa cealalta si transforma vasele de sange in rauri fierbinti. Mai jos este poezia Ioanei.

Sa fim noi

Mi-e sufletul o fereastra deschisa
Pentru sufletul tau
Mi-e sufletul o aripa intinsa
Pentru aripa sufletului tau
Mi-e inima o piatra fierbinte
Care devine pasare langa inima ta
Mi-e trupul un fir de iarba
Leganat de dorul tau
Mi-e sangele un rau de gheata
Arzand, cautand glasul tau
Mi-e glasul un vers calator
Care ar rataci prin parul tau
Si atunci iti scriu.
Iti spun ca mi-e dor…
Sa ne imbratisam ca doi nori
Sa devenim ploaie sau fulgi cazatori
Sa ne imbratisam ca doua picaturi
Ca doi turturi inghetati si reci
Ca doi copii infrigurati
Sa ne imbratisam
Si sa ne ascultam sufletul plutind
Sa ne imbratisam,
Sa ne auzim sangele vorbind
Sa fim noi

Un desen in creion inspirat dintr-o poezie de dragoste si dor

Pe 23 octombrie Mihaela mi-a lasat un comentariu cu o poezie sensibila si incarcata de dor la una dintre postarile mele si m-a rugat sa fac un desen inspirat din aceasta poezie. Azi am facut desenul iar mai jos este poezia.

Mi-e dor de tine, cea de ieri,
Caci iarasi visez anonime
Si-atat de bine si senin
Si sfant e visul langa tine.

Visez ca zambetu-ti divin
Calea morbida-mi lumineaza
O faci floare de regal crin
O dragoste murind, valseaza.

Visez, dar visurile pier
Curand, ca flori de ger-atinse,
Sunt calator, umblu stingher,
Sunt tainic vanator de vise.

Asteptare, poezia unui desen vechi si nou si un sentiment de acum 12 ani

Ieri pornind de la unul dintre desenele adolescentine din anul 2001 despre care am scris in postarea anterioara am facut nudul de mai sus si am transpus si in versuri trairea de acum 12 ani

Nu voi critica acest desen din punct de vedere artistic pentru ca cel mai important lucru este mesajul pe care acesta il transmite si dincolo de talent acest desen are o puternica incarcatura emotionala, fiind ca o fila de jurnal, motiv pentru care l-am pastrat atatia ani si nu l-am aruncat la gunoi. Un sentiment arzator a ramas incapsulat in aceasta creatie: nevoia de a iubi si de a fi iubita pe care o simtea intens acea fata de doar 15 ani la vremea aceea care in acelasi timp se picta pe sine in asteptare dar isi picta si idealul, fiinta iubita pe care o astepta. Daca ar vorbi, femeia din aceste desene ar spune urmatoarele cuvinte:

Cu mainile inaltate spre cer
Stau goala si iubirea e tot ce iti cer
Singura in lume sunt si te astept
Sa-mi alini dorul cu sarutari pe piept

Unde esti? Pana la tine as vrea sa zbor
Tu nu ma vezi, nici nu stii cat mi-e de dor
Si astept clipa cand pentru prima oara
Tot mai tare imi va bate inima fecioara

Astept sa vii, sa ma cauti, sa ma gasesti
Si ma intreb mereu oare unde esti
Si as striga: Cauata-ma! Gaseste-ma!
Si cel mai mult dintre toate... Iubeste-ma!