Cascada Valul Miresei

Dupa o serie de desene am facut si o pictura in ulei pe panza avand ca subiect povestea trista a miresei care s-a aruncat pe stanci pentru ca a fost obligata sa se marite cu un barbat pe care nu-l iubea. Dupa sinuciderea tinerei cascada a fost numita Valul Miresei

Sfanta fecioara sau mireasa divina

Am facut aceasta pictura ieri pornind de la niste lucrari mai vechi si de la visele mele din adolescenta in care aparea o tanara fata cu parul lung si negru si pielea alba. Pictura prezinta imaginea unei tinere fecioare purtand pe cap voalul alb de mireasa, o imagine ce emana puritate si gingasie. Aureola o pune intr-o lumina sfanta facand-o sa semene cu sfanta fecioara in timp ce lumina violet ii da o nota spirituala. Acesta este un tablou despre eternul feminin si despre iubire, iubirea pura la care toti aspiram, iubirea ce poate dura o viata.

Legenda Cascadei Valul Miresei sau sinuciderea unei mirese

Cascada Calul Miresei este una dintre cele mai spectaculoase din Apuseni. Numele cascadei este dat de o legenda foarte trista conform careia in acest loc o mireasa nefericita s-a sinucis si nu este singura mireasa care a ajuns sa se sinucida fiind obligata sa se marite cu un barbat pe care nu-l iubea. Ea nu l-a iubit niciodata, nici macar nu l-a suportat langa ea si a ajuns sa fuga de una singura in padure si sa se arunce de pe stanci neputand sa accepte sa traiasca tot restul vietii alaturi de el. Pentru ea noptile petrecute alaturi de el ar fi fost numai chin si durere iar zilele pline de nefericire ar fi insemnat doar obligatii. Ea nu a suportat ideea de a fi data ca un simplu obiect, o masina de facut copii in slujba celui care i-a fost bagat pe gat ca sot, nu l-a ales ea. Situatia ei era fara iesire.
 In trecut o fata nu avea de ales, fiind maritata impotriva vointei ei. Ce putea ea sa faca? Sa fuga in padure printre animale si haiduci avand doar hainele de pe ea? O fata singura nu ar fi avut nicio sansa in acea societate. Azi am facut desenul de mai sus pornind de la aceasta legenda. Desenul prezinta mireasa cu lacrimi in ochi privind in jos, inainte de a se arunca.

Esenta de mireasa

Acest tablou este o oda inchinata casatoriei, familiei si maternitatii. Mireasa, este in acelasi timp si o viitoare mama, acesta fiind scopul casatoriei ei.

Atata de frageda, inca un tablou cu mireasa lui Eminescu

In acest weekend am facut un nou tablou inspirat din poezia Atat de frageda a lui Mihai Eminescu, dupa ce prima lucrare s-a vandut la Expo Bazar Art de la Palatul Camerei de Comert de langa BNR, Targ pe care il puteti vizita in fiecare zi pana la ora 22. Pictura in ulei pe panza prezinta mireasa din poezia lui Eminescu plecand spre zari intunecate, pierduta pe veci,privind cu tristete in urma ei, si spre deosebire de lucrarea veche, mult mai colorata, a fost realizata folosind culori terne, in ton cu starea sufleteasca a poetului. Mai jos este tabloul vandut la Expo Bazar Art

Nunta din visul meu

Se spune ca atunci cand te visezi mireasa e semn rau. Eu nu cred in aceasta supertitie si nu sunt obsedata de nunti, cum sunt altii, dar cu multi ani in urma am avut un vis care m-a surprins. Azi nu stiu din ce motiv mi-a revenit im minte acel vis si am simtit nevoia sa fac desenul de mai sus. Emotia a fost atat de puternica incat mi-a tremurat mana pe creion cand am desenat asa cum in tremura si acum cand scriu aceasta postare. Este unul dintre putinele desene unde apare si autoportretul meu.
Atunci am visat ca era o zi plina de soare si de lumina. Eu eram imbracata intr-o rochie de mireasa iar langa mine era iubirea mea (doar in acel vis aveam senzatia ca o cunosc si o iubesc) imbracata in alb. Eram atat de fericita ca sunt cu ea. In jurul nostru erau oameni veseli cu baloane colorate dar noi nu-i vedeam pe ei. Eu o vedeam numai pe ea, pielea ei alba, parul ei saten de lungime medie, ochii ei albastrii.
Desenul prezinta unul dintre cele mai emotionante momente din acel vis, dar mai prezinta si un element din realitate. In locul oamenilor veseli si colorati din visul meu sunt niste siluetele intunecate ce apar ca niste umbre malefice, ca niste demoni cu aura neagra ce se cred ingeri sau sfinti si privesc indignati si plini de sentimente negative de pe margine

Mireasa sufletului meu

Rasfoind creatiile mai vechi am dat peste o pictura de pe vremea cand eram eu eleva de liceu si am retrait un setiment de acum 10 ani dupa care am reluat ideea iar mai sus este ceea ce a iesit. Aveam doar 16 ani. Am facut pictura de mai jos imaginandu-mi ceva frumos si dulce, o mireasa suava ca o floare in noaptea nuntii ei, stand goala pe asternuturile din matase presarate cu trandafiri, asteptand sa fie iubita, imbratisata, sarutata Sanii ei dulci sunt acoperiti cu frisca, parca asteptand sa fie alintati cu sarutari lungi si fierbinti iar in par are o cununa de flori albe. Totul e atat de alb, in culoarea puritatii, frisca de pe corpul ei, florile din jurul ei, toata camera. Privind aceasta pictura parca simt parfumul delicat si atmosfera incarcata de iubire, o iubire curata si gingasa ca o floare alba de cires. Desi nu a iesit cum imi imaginam eu atunci inca mai pastrez si acum pictura veche de mai jos nu pentru ceea ce este, ci pentru ceea ce am vrut eu sa fie, imaginea din mintea mea de atunci si sentimentul acela pur pe care pictura si acum il trezeste in mine, dorul si emotia unor clipe de intimitate netraite inca. E un lucru ciudat. Eu atunci nu vedeam picturile asa cum sunt ci vedeam ceea ce era in mintea mea si chiar si acum cand le rasfoiesc, chiar si cele mai simpliste schite imi trezesc trairile de atunci. Dincolo de greselile de anatomie, de volum si de perspectiva de atunci erau ganduri, sentimente, dorinte si idei pe care incercam sa le materializez prin pictura si asta conta cel mai mult pentru mine, faptul ca o bucatica din lumea mea prindea contur pe foaia de hartie, faptul ca iubirea la care aspiram prindea viata precum o Galatee prin creatiile mele si in fiecare pictura, in fiecare desen, in fiecare schita o vedeam pe EA, o vedeam in centrul universului meu, o vedeam venind cu primavara in viata mea, o vedeam mireasa pentru sufletul meu singuratic. Din acest motiv nu am aruncat la gunoi schitele si picturile vechi cum ar fi facut multi altii pentru care acestea nu insemna nimic si le voi pastra mereu cu gandul doar la EA, iubirea pe care nici macar acum nu am intalnit-o, in speranta ca ea exista undeva si intr-o zi ne vom intalni.

Valul Miresei sau sinuciderea unei mirese

Situata pe Valea Stanciului, in judetul Cluj, cascada Valul Miresei atrage nenumarati turisti dar putini dintre noi ii cunosc povestea, ce istorie a avut si de ce se cheama asa. Cu sute de ani in urma in acest loc o mireasa s-a sinucis aruncadu-se de pe stanci pentru ca nu isi dorea sa-si petreaca tot restul vietii alaturi de un barbat pe care nu-l iubea si de atunci a ramas o legenda conform careia cascada s-ar fi format din valul acesteia. "Decat cu el mai bine moarta", asa si-a spus mireasa care s-a aruncat de pe stanci dupa ce fugise de la o nunta aranjata de altii si ratacise prin padure neavand unde sa se duca pentru ca toata societatea gandea la fel, incepand cu parintii ei care au aranjat casatoria si terminand cu voievodul si boierii care umileau atatia oameni, tarani iobagi, slugi si femei pe care le lasau insarcinate si nu le mai pasa de soarta lor si a copiilor lor, la fel ca si turcii care luau si ei fete de aici, le violau si le inchideau in haremurile lor si mai aveau si sclavi pe care ii luau din India si Pakistan si ii exlpoatau. Fata nu putea sa se opuna, nu avea unde sa fuga, nu avea nicio alternativa. Ce putea sa faca? Povestea ei este trista si cand ma gandesc la ea imi vine sa plang dar in acelasi timp sunt fericita ca nu m-am nascut in acea perioada intunecata.. Oare cate fete au avut soarta tragica a acestei mirese? Oare cate tinere s-au sinucis pe vremea voievozilor si a razboielor cu turcii cand fetele erau obligate sa se marite si nu aveau niciun cuvant de spus? Atunci fetele erau obligate sa se marite, chiar daca nu isi doreau deloc asta sau iubeau pe altcineva, femeia fiind vazuta ca o simpla masina de facut copii. Este trist ca si in ziua de azi sunt locuri in lume unde se intampla acelasi lucru, fetele sunt obligate sa se marite cu barbati pe care nu-i iubesc si sa traiasca toata viata alaturi de ei.

Atat de frageda sau mireasa sufletului lui Eminescu

Azi am mai facut doua desene in creion prin care am redat imaginea fetei care a fost “mireasa sufletului” lui Mihai Eminescu, asa cum mi-am imaginat-o dupa ce am citit poezia Atat de frageda, o mireasa tanara, gingasa si frumoasa ca o printesa ce se tot indeparteaza indreptandu-se spre o lume intunecata, o fantoma ce vine din trecut, fantome fetei din Ipotesti care daca nu ar fi murit la 19 ani ar fi fost mireasa poetului.

Mai jos este poezia pe care Eminescu a scris-o cu gandul la iubirea lui vesnic pierduta din adolescenta

Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireș,
Și ca un înger dintre oameni
În calea vieții mele ieși.
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Și de la creștet pân-în poale
Plutești ca visul de ușor.
Din încrețirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi și noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din povești,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce ești,
Cât poți cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde șoapte,
Cu-mbrățișări de brațe reci.
Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinți:
E-ntunecoasa renunțare,
E umbra dulcilor dorinți.
Te duci, ș-am înțeles prea bine
Să nu mă țin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Că te-am zărit e a mea vină
Și vecinic n-o să mi-o mai iert,
Păși-va visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deșert.
Ș-i să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană -
Unde te duci? Când o să vii?

Pictura de iarna cu mireasa si rasarit de soare

Si acum imi aduc aminte cat de mult le placea colegelor mele sa deseneze mirese pe vremea cand eram in scoala. Tot ieri am facut si acest tablou in tempera pe carton, o mireasa intr-un decor de iarna, in lumina rasaritului de soare o imagine in care predomina albul

Mireasa trista

Este ziua nuntii ei dar ea este trista si cu lacrimi in ochi privește înapoi pentru ca mirele nu este alesul inimii ei, dar împotriva voinței ei merge înainte către o viața plina de nefericire, regretând iubirea pe care o lasă in urma ei.

Cate femei nu au trecut prin asta de-a lungul timpului si din păcate si in ziua de azi exista locuri unde se întâmpla asta. In istorie au rămas consemnate cazurile unor fete care s-au sinucis pentru ca erau obligate sa se mărite cu un bărbat pe care nu-l iubeau. Si la noi in tara exista o cascada care se numește “Valul miresei” pentru ca acolo s-a aruncat de pe stânci o mireasa care a fost căsătorita fara voia ei cu un bărbat pe care nu-l dorea de soț. Au mai fost si alte cazuri de genul asta pentru ca mult timp in istorie femeile nu aveau dreptul de a alege si nu puteau sa trăiască așa cum vor ele si mai ales in mediul rural căsătoriile erau aranjate de alții in funcție de statutul social si averea familiei de origine, tinerii, mai ales fetele, care de multe ori erau măritate la vârste fragede, neavând nici-un cuvânt de spus. Femeile nu aveau nimic al lor, nu puteau sa-si câștige existenta prin forte proprii si nici măcar propria viața nu le aparținea.

Am pictat aceasta mireasa cu lacrimi in ochi după ce am citit o poezie foarte veche care m-a impresionat pana la lacrimi.

Mireasa sufletului meu

Multe fete viseaza la ziua nuntii si deseneaza mirese. Aceasta este una dintre miresele mele, asa cum mi-o imaginez eu in noaptea nuntii cand se daruieste fiintei iubite. Aceasta este mireasa sufletului meu, asa cum mi-o imaginez eu in noaptea nuntii noastre. Cat de mult mi-as dori sa fie real, sa stiu ca voi fi mereu cu ea, ca voi fi mereu a ei. Acesta este unul dintre visele mele legate de nunta, din pacate un vis imposibil care nu poate deveni realitate.
Aceasta este un desen pe care l-am facut acum ceva timp gandindu-ma la mireasa sufletului meu pe care mintea mea a creat-o.

O mireasa

Ca si alte fete aveam si eu obiceiul de a desena mirese. Mereu m-a fascinat puritatea lor aproape angelica. Aceasta este una dintre cele mai frumoase mirese pe care le-am desenat. Am incercat sa o fac sa semene cat mai mult cu una dintre aparitiile din visele: Simona, fata cu parul negru pe care am visat-o de mai multe ori si decate ori imi aparea in vis purta haine deschise la culoare, de multe ori albe. Am plasat-o intr-un decor plin de lumina, lumina alba, totul alb precum lumina raiului