Nudurile mele feminine si sentimentele care m-au determinat sa le fac

M-am apucat sa scriu aceasta postare in incercarea de a ma elibera de durerea enorma pe care o am si acum pe suflet si timp de 10 ani am tinut-o in mine.

Numai eu stiu cat de greu mi-a fost si desenele si picturile au fost singura modalitate prin care mai scapam de aceasta suferinta.

Mereu mi-am dorit sa iubesc si sa fiu iubita, dar iubirea pe care mi-o doream nu este acceptata de societatea asta intoleranta si indoctrinata de biserica care judeca si condamna oamenii pentru ceea ce sunt si tot ce am putut sa fac a fost sa pun pe hartie sau pe panza imaginea iubirii la care visam, de mii si mii de ori, in mii si mii de chipuri si ipostaze.

Aveam perioade cand numai la asta ma gandeam si din cauza asta nu aveam note prea stralucite in liceu. Devenise o obsesie care imi macina sufletul. O vedeam doar pe EA, cea cu care nu imi era permis sa fiu, nu ma mai interesa altceva.

 Numai eu stiu cat am suferit in acesti 10 ani cand am ales sa fiu singura, am facut un compromis ca sa fiu cat de cat acceptata de cei din jurul meu. Aveam perioade cand eram foarte deprimata si nu imi mai doream sa traiesc dar arta ma salva.

Pentru societatea asta mult prea ortodoxa iubirea la care am visat eu mereu este un pacat. Stau si ma gandesc cateodata cat de mult rau a facut religia instigand la ura, cum se contrazic singuri, cum vorbesc mereu despre iubire si in acelasi timp instiga la ura impotriva celor care iubesc altfel decat majoritatea, cat de ipocriti sunt. Din cauza lor am ramas eu singura afundandu-ma in singuratate desene si depresii. Am avut perioade cand plangeam zile intregi si nu imi mai venea nici macar sa mananc, atata eram de trista, iar de ziua mea cand am implinit 20 de ani am vrut sa ma sinucid.

Desi am fost mereu singura mi-am dorit foarte mult sa iubesc si sa fiu iubita dar in loc sa-mi doresc un baiat mi-am dorit o fata langa mine. Aveam perioade cand o visam mereu, visam ca sunt cu ea si si acum visez cateodata ca sunt cu o femeie calda si iubitoare.

Daca m-ar fi atras baietii nu as fi ajuns sa desenez mii si mii de nuduri masculine pentru ca era cel mai usor lucru posibil sa am un iubit, ca dovada ca nu prea sunt pictorite care sa picteze si sa deseneze mereu nuduri masculine, dar asa am ajuns sa creez mii si mii de Galatee, mii si mii de muze la care imi era permis doar sa visez.

Stiu ca lumea ma va judeca aspru dar asta sunt si nu ma pot schimba, mai bine mor, de atatea ori mi-m dorit sa mor.

Vreau ca creatia mea sa ramana, la fel ca si mesajul ei pentru ca si alti oameni care sunt in situatia mea sa nu se simta singuri pe lume. Vreau ca lumea asta sa inteleaga ca iubirea curata nu este nicioadta un pacat ci este un sentiment inaltator indiferent spre cine este indreptata si nu se poate spune ca e impotriva naturii cum zic ei atata timp cat natura ne-a facut diferiti.

Nevoia de a iubi si de a fi iubit este muza multor creatii artistice

Dupa cum am spus si in filmuletele de mai sus nevoia de a iubi si de a fi iubit este muza care a inspirat si inspira multe creatii artistice, de la picturile si sculpturile din renastere pana la muzica si filmele din ziua de azi. Si Mihai Eminescu a scris mulet poezii simtit un dor puternic si regretand pierderea iubitei.
Multi artisti au creat fiind motivati de sentimentelelor puternice, neimpartasite, avand muze reale sau imaginare care si-au lasat amprenta asupra creatiilor lor.
Eu am simtit mereu nevoia de a iubi si de a fi iubita dar ceea ce simteam eu era condamnat de restul societatii si doar in arta puteam sa ma exprim si sa ma eliberez de de toata suferinta care m-a apasat in toti acesti ani. Doar in gandurile si in creatiile mele exista iubirea spre care aspir pentru ca eu sunt altfel si nu am dreptul sa iubesc si sa fiu iubita, fiind condamnata la o viata de singuratate si suferinta.
Cat de mult mi-as fi dorit ca macar una dintre femeile pe care le desenez mereu sa fie reala, sa pot sa-i simt pielea fina, sa pot sa o strang in brate. Stiu ca lumea oricum ma va judeca dar durerea e prea mare ca sa o tin in mine si sa o las sa-mi macine sufletul si din acest motiv am desenat chipul ei de mii si mii de ori.
In aceste filmulete sunt cele cateva mii de creatii pe care le-am realizat simtind nevoia de iubire, miile de vise de iubire pe care le-am asternut pe hartie in clipele mele de singuratate din ultimii 10 ani. Ce poate fi mai frumos decat iubirea adevarata, iubirea spre care toti aspiram, pe care toti o cautam dar foarte putini dintre noi reusesc sa o gaseasca intr-o viata. Eu nu pot decat sa visez la ea indulcindu-mi astfel zilele cenusii monotone si pline de singuratate. Aceste creatii imi alina singuratatea si datorita lor pot macar sa visez la iubirea la care nu am dreptul, de fiecare data cand le privesc imagindu-mi ca EA e langa mine.

Istoria artei mele - Amintiri de la 16 ani

Am realizat acest nud la sfarsitul anului 2002, cand aveam 16 ani. Nu e cine stie ce si cand ma uit acum la aceasta pictura imi vine sa rad. Atunci nu prea stapaneam anatomia ca acum dar am pastrat tabloul acesta pentru ca inseamna ceva pentru mine readucand in mintea mea visul de iubire de atunci si facandu-ma sa retraiesc ce am simtit atunci cand l-am facut. Am facaut acest tablou imaginand-mi ca sunt cu fata blonda cu ochii albastrii din poeziile lui Eminescu pe marginea unui lac cu flori galbene de nufar in lumina lunii. Ea are dimensiunile corpului meu iar buzele le-am realizat sarutand hartia dupa ce m-am dat cu ruj si imaginandu-mi ca o sarut pe ea. Am realizat si alte nuduri la dimensiubile corpului meu folosind rujul de buze atat pentru desenarea corpului cat si pe pentru realizarea buzelor tot cu ajutorul buzelor mele date cu ruj dar din pacate aceste nuduri nu au rezistat in timp. Aveam un asemnea nud facut in intregime in ruj pe care il pusesem langa pat si de fiecare data cand maculcam sau ma trezeam dimineata o priveam si imi imaginam ca e reala, ca e langa mine, atat de mult imi doream eu sa am o iubita cand aveam 16 ani

1688 de desene, 1688 de vise de iubire din anul 2000 pana acum

Au trecut 10 ani de cand am inceput sa visez la tot felul de lucruri pe care nu le pot avea si sa astern pe hartie toate fanteziile mele, 10 ani in care arta a fost singurul meu refugiu si singura mea modalitate de exporimare, 10 ani in care aceste desene pe care le realizam de fiecare data cand simteam nevoia sa am pe cineva alaturi imi alinau singuratatea. Mi-a for mereu frica sa spun cine sunt si ce-mi doresc si am lasat arta sa vorbeasca in locul meu.