Un bărbat gol pe care a trebuit sa-l desenez la cursul pregătitor de la facultatea de arte plastice – Asta ca sa nu mai zica lumea ca nu desenez si barbati

Acesta este un nud masculin pe care a trebuit sa-l fac la cursul pregătitor de la facultatea de arte plastice pe care l-am absolvit in 2006. L-am postat ca sa nu se mai zică ca de ce nu desenez si barbati. La acel curs numai modele masculine aveam si erau unul si unul, care mai de care mai respingător si hidos. Modelele noastre erau un muncitor in construcții care fuma foarte mult si se lua de studente, un fost fochist si un bărbat care avea o forma grava de retard mintal si cei de acolo ziceau ca din cauza ca a fost molestat de un pedofil cand avea 9 ani a ajuns asa, deși era exact invers retardul facandu-l pe acesta sa nu-si dea seama ce se întâmpla cu el. Retardatul a fost singurul care a stat liniștit si nu a încercat sa-mi fac avansuri. Si acum îmi aduc aminte cat am avut de furca cu ceilalți doi. Muncitorul imi facea cu ochiul când il desenam si mă tot trăgea de mana când eram in hol si insista sa merg cu el nu știu unde si s-au plâns si alte fete de acolo de el si fochistul îmi tot dădea numărul lui de telefon ca sa merg cu el la munte. Nu-mi pare rau ca nu am intrat acolo la facultatea de grafica pentru ca nu mi-ar fi plăcut deloc sa dau nas in nas cu ei pe acolo in fiecare zi timp de 3 ani. La noi veneau ca modele ultimii oameni, ultimii nespălați, toți boschetarii, toți oamenii de nimic, toate pocitaniile la care iti era scârba sa te uiți. Nici măcar celelalte fete nu erau mulțumite de aceste modele si ziceau ca mai bine ar fi adus băieți tineri.

Bărbatul din desenul de mai sus este fochistul. Ne-au pus sa-i facem un crochiu, gol cum stătea el in fata noastră.

Ce făceam eu la cursul pregătitor de la facultatea de grafica de la UNARTE in august 2006

Acestea sunt doua naturi statice pe care le-am facut in august 2006 la cursul pregătitor  de la facultatea de grafica din cadrul Universitatii de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”.

Desenele sunt banale si plictisitoare dar asta ne-au pus sa facem acolo: sa facem aceleasi naturi statice si portrete pe care le-au facut si altii inaintea noastra de atatea ori, in acelasi stil. Ei încearcă sa impună o anumita maniera de a desena si de a picta zdrobind originalitatea si limitând libertatea de creație si de exprimare prin arta. Mie de exemplu imi ziceau sa folosesc numai linii drepte in desen si sa le evit pe cele curbe. Mi-au zis si niste fosti profesori care nu au rezistat in facultatea aia infecta ca la facultatea de arte plastice nu intra cei mai talentați ci cei mai obedienți, cei mai ascultători dintre candidați care fac ca niște robotei doar ceea ce le car altii devenind niste viermi umili, fara personalitate, niste slugi care ii pupa in fund pe elefanții universitari care nu suporta ca un tanar talentat sa se afirme in arta având propriul lui stil. La acel curs ne puneau sa facem numai naturi statice si portrete si numai in stilul impus de ei.

Mai jos este un portret pe care l-am realizat tot acolo.

Ne-au pus sa lucram după model dar aveam niște modele după care nimeni nu ar fi lucrat de plăcere. Erau muncitori zilieri, fochiști, maturatori de străzi si tot felul de oameni ai străzii. Erau numai barbati, erau respingători de iți era scârba sa te uiți la ei si erau si libidinoși si scârboși. Unul dintre ei îmi făcea mereu cu ochiul si se strâmba la mine când il desenam si tot încerca sa ma convingă sa ma duc cu el nu știu unde după curs si trăgea de mine si mai era unul care îmi tot dădea numărul de telefon si insista sa-l sun. Măcar daca ar fi fost niste femei frumoase dar erau numai barbati urați scârboși, nespălați si respingători. Mai era unul care fusese abuzat de un pedofil in copilărie si avea retard mental. Al lui este portretul din imagine. Aceasta a fost singurul model care nu a încercat sa-mi facă avansuri.

In toamna am dat examenul de admitere dar nu am luat. Erau 25 de locuri si peste 1000 de candidați. Inca din prima zi a cursului pregătitor mi-am dat seama cine o sa intre si cine nu. Erau câteva persoane pe care profesorii le luau si discutau in particular, intre 4 ochi, fara sa știe restul ce discutau. Acele persoane au intrat. Erau preferații lor de la început, păreau sa-i cunoască chiar din timpul liceului. Cum la arte subiectivitatea e foarte mare aceste persoane deși aveau desene si picturi banale si mult mai puține decât ale mele au intrat.

Intr-un fel îmi pare bine ca nu am intrat acolo ca nu as fi suportat sa intru in clădirea aia darapanata care risca sa cada oricând (acum vad ca au renovat-o dar in 2006 arata ca o ruina) si sa dau nas in nas cu acele modele mizerabile in fiecare zi timp de 3 ani si sa ma mai frece si profesorii aia sclerozați care nu fac altceva decât împiedica tinerele talente sa se afirme impunandu-le stilul lor vetust sobru si prăfuit de “arta”. De lucru pot găsi in domeniul asta si fara facultatea de arte.Daca vede angajatorul ca am talent nu se mai uita ca nu am diploma de la UNARTE. Singurul avantaj ar fi fost ca puteam sa fiu membra a Uniunii Artiștilor Plastici si sa expun in sălile lor de expoziție dar nici măcar uniunea nu mai are multe săli in București si nu organizează cine știe ce evenimente culturale.