Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu, poezie care m-a facut sa vad cu ochii mintii acea imagine de vis si sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in codru in locul poetului.Imi place sa desenez si sa pictez toate lucrurile la care visez si la care nu pot sa ajung. Acest blog contine creatiile mele precum si trairile din spatele lor, acele sentimente si dorinte care m-au motivat
Se afișează postările cu eticheta amores. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amores. Afișați toate postările
duminică, 15 decembrie 2013
Corinna, muza poetului Ovidiu, pictura ulei pe panza
Azi, dupa o lunga perioada in care din cauza programului incarcat si a lipsei posibilitatilor de afirmare prin arta nu am mai pictat nimic, am facut acest tablou in ulei pe panza reprezentand-o pe Corinna, muza poetului latin Ovidiu, asa cum acesta a descris-o in Amores. Orice s-ar intampla nu ma las de pictura
vineri, 8 noiembrie 2013
Corinna, muza poetului Ovidiu
Azi am realizat acest desen reprezentand-o pe Corinna, muza poetului roman Ovidiu, asa cum acesta a descris-o in poezia Amores
Din pacate nu am gasit o traducere in limba romana a a cestui text si poezia odata tradusa isi pierde muzicalitate asa ca am preferat sa postez versurile originale, asa cum le-a scris Ovidiu
aestus erat, mediamque dies exegerat horam;
adposui medio membra levanda toro.
pars adaperta fuit, pars altera clausa fenestrae,
quale fere silvae lumen habere solent,
qualia sublucent fugiente crepuscula Phoebo,
aut ubi nox abiit, nec tamen orta dies.
illa verecundis lux est praebenda puellis,
qua timidus latebras speret habere pudor.
ecce, Corinna venit, tunica velata recincta,
candida dividua colla tegente coma,
qualiter in thalamos famosa Semiramis isse
dicitur, et multis Lais amata viris.
deripui tunicam; nec multum rara nocebat,
pugnabat tunica sed tamen illa tegi;
quae cum ita pugnaret, tamquam quae vincere nollet,
victa est non aegre proditione sua.
ut stetit ante oculos posito velamine nostros,
in toto nusquam corpore menda fuit:
quos umeros, quales vidi tetigique lacertos!
forma papillarum quam fuit apta premi!
quam castigato planus sub pectore venter!
quantum et quale latus! quam iuvenale femur!
singula quid referam? nil non laudabile vidi,
et nudam pressi corpus ad usque meum.
cetera quis nescit? lassi requievimus ambo.
proveniant medii sic mihi saepe dies.
Din pacate nu am gasit o traducere in limba romana a a cestui text si poezia odata tradusa isi pierde muzicalitate asa ca am preferat sa postez versurile originale, asa cum le-a scris Ovidiu
aestus erat, mediamque dies exegerat horam;
adposui medio membra levanda toro.
pars adaperta fuit, pars altera clausa fenestrae,
quale fere silvae lumen habere solent,
qualia sublucent fugiente crepuscula Phoebo,
aut ubi nox abiit, nec tamen orta dies.
illa verecundis lux est praebenda puellis,
qua timidus latebras speret habere pudor.
ecce, Corinna venit, tunica velata recincta,
candida dividua colla tegente coma,
qualiter in thalamos famosa Semiramis isse
dicitur, et multis Lais amata viris.
deripui tunicam; nec multum rara nocebat,
pugnabat tunica sed tamen illa tegi;
quae cum ita pugnaret, tamquam quae vincere nollet,
victa est non aegre proditione sua.
ut stetit ante oculos posito velamine nostros,
in toto nusquam corpore menda fuit:
quos umeros, quales vidi tetigique lacertos!
forma papillarum quam fuit apta premi!
quam castigato planus sub pectore venter!
quantum et quale latus! quam iuvenale femur!
singula quid referam? nil non laudabile vidi,
et nudam pressi corpus ad usque meum.
cetera quis nescit? lassi requievimus ambo.
proveniant medii sic mihi saepe dies.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

