Peisaj oniric din alta lume

O pictura in culori clade pentru o zi intunecata si rece de toamna-iarna

Mireasa sufletului meu

Rasfoind creatiile mai vechi am dat peste o pictura de pe vremea cand eram eu eleva de liceu si am retrait un setiment de acum 10 ani dupa care am reluat ideea iar mai sus este ceea ce a iesit. Aveam doar 16 ani. Am facut pictura de mai jos imaginandu-mi ceva frumos si dulce, o mireasa suava ca o floare in noaptea nuntii ei, stand goala pe asternuturile din matase presarate cu trandafiri, asteptand sa fie iubita, imbratisata, sarutata Sanii ei dulci sunt acoperiti cu frisca, parca asteptand sa fie alintati cu sarutari lungi si fierbinti iar in par are o cununa de flori albe. Totul e atat de alb, in culoarea puritatii, frisca de pe corpul ei, florile din jurul ei, toata camera. Privind aceasta pictura parca simt parfumul delicat si atmosfera incarcata de iubire, o iubire curata si gingasa ca o floare alba de cires. Desi nu a iesit cum imi imaginam eu atunci inca mai pastrez si acum pictura veche de mai jos nu pentru ceea ce este, ci pentru ceea ce am vrut eu sa fie, imaginea din mintea mea de atunci si sentimentul acela pur pe care pictura si acum il trezeste in mine, dorul si emotia unor clipe de intimitate netraite inca. E un lucru ciudat. Eu atunci nu vedeam picturile asa cum sunt ci vedeam ceea ce era in mintea mea si chiar si acum cand le rasfoiesc, chiar si cele mai simpliste schite imi trezesc trairile de atunci. Dincolo de greselile de anatomie, de volum si de perspectiva de atunci erau ganduri, sentimente, dorinte si idei pe care incercam sa le materializez prin pictura si asta conta cel mai mult pentru mine, faptul ca o bucatica din lumea mea prindea contur pe foaia de hartie, faptul ca iubirea la care aspiram prindea viata precum o Galatee prin creatiile mele si in fiecare pictura, in fiecare desen, in fiecare schita o vedeam pe EA, o vedeam in centrul universului meu, o vedeam venind cu primavara in viata mea, o vedeam mireasa pentru sufletul meu singuratic. Din acest motiv nu am aruncat la gunoi schitele si picturile vechi cum ar fi facut multi altii pentru care acestea nu insemna nimic si le voi pastra mereu cu gandul doar la EA, iubirea pe care nici macar acum nu am intalnit-o, in speranta ca ea exista undeva si intr-o zi ne vom intalni.

O plimbare prin ploaie si un vis de iubire

Samabata dimineata am visat ca eram cu iubita mea intr-un oras care semana cu Bucurestiul dar parca nu era. Ne plimbam amandoua prin ploaie tinandu-ne de mana pe o strada care imi amintea de bulevardul Kiseleff dar era mai mare. Eram atat de fericita ca sunt cu ea incat nu-mi mai pasa de ploaie. Un singur lucru nu mi-a ramas in memorie din visul meu, chipul ei. Nu stiu cum se face ca de mulet ori uit exact ceea ce este mai important din visele mele. Tin minte doar ca era putin mai inalta decat mine si o percepeam ca pe o prezenta foarte placuta. Azi, simtindu-ma iar singura mi-am adus aminte de acest vis si am facut pictura de mai sus in care apar eu (in dreapta) tinandu-ma de mana cu ea, doua umbre pline de mister pierdute pe strazile ude precum doua fantome. Oare cine o fi ea? Oare cand o sa apara curcubeul mult asteptat dupa ploaia lunga si rece din viata mea? Azi, intr-o mizerabila zi de concediu obligatoriu conform noului cod al muncii, in care ar fi trebuit sa ma distrez, sa ma simt bine, sa ma plimb, sa calatoresc, am stat numai in casa am fost plouata toata ziua si am si plans gandindu-ma la iubire pe caer nu imi este permis sa o am si la singuratatea in care ma afund ca in nisipurile miscarore, ca intr-o mocirla, si in care probabil ca ma voi afunda si mai rau in concediu, motiv pentru care nici nu vreau sa-mi iau concediu cel putin un an de acum inainte si as fi in stare sa muncesc si de Craciun doar ca sa uit.

Fata cu lalele

Azi am mai facut o pictura, un portret de fata blonda cu ochii verzi, frumoasa ca o primavara, inconjurata de flori, tinand in brate un buchet de lalele

Portret de fata cu flori de primavara, o pictura in tempera si 2 desene in creion

Portret de fata cu flori, pictura de primavara in tempera

Azi am mai facut doua desen in creion si o pictura in tempera pe carton avand ca subiect feminitatea, gingasia tineretea si prospetimea, portretul unei tinere fete, frumoasa ca o primavara ce da viata naturii facand ca totul sa infloreasca in jur.

Inocenta in doua chipuri angelice si pline de naturalete si prospetime pictate in tempera pe carton

Acestea sunt doua chipuri angelice, curate si pline de naturalete pe care le-am pictat azi pe doua bucati de carton

Lumini si umbre cosmice pe suprafata unei sfere

Aceasta este o planeta in lumina cosmica a galaxiei, a stelelor si a unei nebuloase pe care am pictat-o azi, o sfera luminata din mai multe parti, in diverse culori. Mereu m-a fascinat sfera cu armonia ei cosmica ce se apropie de perfectiune iar aceasta este cea mai noua pictura prin care am redat imaginea unei sfere.