Floare albastra sau umbra iubitei lui Eminescu

Poezia Floarea albastra a fost sursa de inspiratie a acestei picturi prin care am asternut pe panza umbra unei iubiri pierdute, fantoma iubitei lui Eminescu, silueta fetei care a murit la doar 19 ani lasandu-l pe poate atat de indurerat incat multe din creatiile sale ulterioare plang disparitia prematura a acesteia, imaginea ei continand elemente eminesciene precum lacul, cerul cu stelele si codrul.

Inca o "Floare albastra", inca un desen inspirat din poeziile lui Mihai Eminescu

Maine este 15 ianuarie. Intr-o zi de 15 ianuarie s-a nascut poetul Mihai Eminescu si pentru a marca implinirea a 168 de ani de la nasterea acesuia am mai facut un desen reprezentand-o pe fata care a fost muza poeziei Floare albastra, fata cu parul de aur care a murit la doar 19 ani, lasand atata durere in sufletul poetului.

Flori de tei povestea ei sau ochiul albastru al iubitei lui Eminescu, pictura tempera

Ochiul albastru al iubitei lui Eminescu privind pe sub florile de tei, pictura tempera

Dupa desenul in creion pe aceasta tempa despre care am mai vorbit am facut si o pictura in tempera pe carton avand ca subiect ochiul albastru al celei care a fost muza poetului Mihai Eminescu alaturi de florile de tei care l-au inspirat pe poet.

Floare albastra sau portretul Elenei Alupului- Pictura in ulei pe panza inspirata din poezia lui Mihai Eminescu

Cu siguranta va amintiti floarea mea albastra pictata in ulei pe panza. Deoarece tabloul s-a ingalbenit rau de tot si nici macar floarea nu mai era albastra si capatase o nuanta verzuie a trebuit sa intervin asupra acestui tabou. Mai sus este ceea ce a iesit.
Acum portretul Elenei Alupului, aceasta Gioconda a poeziei romanesti, adolescenta din Ipotesti care a fost prima si marea iubire a lui Mihai Eminescu este mult mai expresiv, ea parand vie.
Dupa cum am zis si in postarile anterioare si dupa cum o descrie Eminescu in poeziile sale, Elena era o copila cu parul lung si blond, pielea alba si fina si ochii albastrii. Poeziile Floare albastra si Mortua Est (intitulata initial Elena) au fost scrise dupa moartea ei tragica. Fata a murit de dropica la doar 19 ani, cand poetul era plecat la studii. In majoritatea poeziilor lui Eminescu se simte tristetea lasata in urma de acest "inger palid" care mult prea devreme a parasit lumea.

Portretul iubitei lui Eminescu

Azi am facut o noua pictura reprezentand-o pe copila cu parul de aur si ochii albastrii care apare in multe dintre poeziile lui Mihai Eminescu, fata din Ipotesti care a fost muza poeziei Floare albastra cu flori albastre ca ochii ei si tinere si delicate cum era ea in parul ei blond.

Chipul curat al copilei inocente care a fost muza poeziei “Floare albastra” de Mihai Eminescu

Azi am am mai facut un desen inspirat din poezia “Floare albastra” in care am surprins-o pe iubita lui Mihai Eminescu in alta ipostaza, cu chipul ei curat de inger, cu privirea ei albastra ca cerul senin in care se citeste inocenta, o copila nevinovata pe care poetul a iubit-o foarte mult in adolescenta moartea ei prematura marcandu-l profund (“Si te-ai dus dulce minune/ Si a murit iubirea noastra”). Este vorba despre nimeni alta decat Casandra Elena Alupului, fata din Ipotesti pe care nici Veronica Micle nu a putut sa o inlocuiasca, chipul ei angelic fiind prezent in aproape toate poeziile lui Mihai Eminescu, poezii care s-au nascut din dorul imens pe care il simtea poetul amintindu-si mereu de ea.

Mai multe detalii pe acest site

Portretul iubitei lui Eminescu cu privirea indreptata spre lumina ca si sfinxul din Bucegi

Acestea sunt doua desene in pix pe care le-am realizat acum cateva zile, doua desene reprezentand portretul celei care a fost prima si mare iubire a lui Mihai Eminescu, fata cu parul de aur din Ipotesti care a murit mult prea devreme, la doar 19 ani, doua desene prin care am pus pe hartie chipul ei in lumina albastra a stelelor, privirea ei indreptata spre lumina ce aminteste de sfinxul din Bugegi, lumina ei rece, fantomatica ce vine din trecut, "din valurile vremii".
In desenul de mai jos pe langa muza lui Eminescu apare si fata cu parul lung si negru pe care o visam mereu cand aveam 15 ani, apare cu trandafiri in parul ei incercand sa puna o stea in parul iubitei lui Eminescu.
Ce tinere si frumoase sunt amandoua, una blonda ca un inger, cealalta bruneta si misterioasa.

.

Marea iubire a lui Mihai Eminescu nu a fost Veronica Micle

Contrar a ceea ce se crede in ziua de azi marea iubirea a lui Mihai Eminescu nu a fost nici pe departe Veronica Micle ci o fata simpla din Ipotești pe care poetul a cunoscut-o in perioada când era cu trupa de actori. Ea a fost prima lui Iubire. Ea era copila inocenta cu parul de aur care apare in majoritatea poeziilor lui Eminescu. Se pare ca o chema Casandra Elena Alupului (deși in doua dintre poezii apare cu numele Marta) si era fiica lui Gheorghe Alupului. Ea era fata cu care poetul se plimba seara prin codru, pe sub teii înfloriți, pana la lacul fermecat. La doar 19 ani, când poetul era plecat la studii la Viena, ea a murit răpusa de dropica. După ce a aflat de moartea ei poetul a scris “Mortua est”, poezie intitulata inițial Elena după numele ei. Si poezia “Floare albastra” a fost scrisa tot in amintirea ei,  la fel ca si “Aveam o muza”, “Din valurile vremii” si multe altele. Ea a fost muza lui Eminescu si nimeni si nimic, nici macar Veronica Micle nu a putut sa o scoata din mintea acestuia

Ea a fost “floarea albastra” pe care Mihai Eminescu a iubit-o atât de mult, moartea prematura a acesteia marcandu-i toata viața si creația. Versurile de mai jos, indica faptul ca poezia “Floare albastra” a fost scrisa in amintirea ei
“Si te-ai dus dulce minune
Si a murit iubirea noastră”

Este evident ca personajul feminin care apare in majoritatea poeziilor lui Eminescu si la care poetul se gândea mereu nu a fost Veronica Micle ci aceasta fata pentru ca Veronica Micle era deja o femeie matura, măritata si cu un copil când l-a cunoscut pe poet, nu o copila inocenta, Veronica Micle nu era blonda cu parul galben ca de înger ci avea parul castaniu si nu in ultimul rând Veronica Micle a trăit mult timp după moarte poetului in timp ce in poeziile lui Eminescu se simte mereu tristețea cauzata de moartea iubitei. Si când era cu Veronica Micle Eminescu se gândea la iubita din adolescenta, ca dovada stand poeziile “Lacul” si “Din valurile vremii”, poezii scrise la mulți ani după moartea Elenei.

Inca o floare albastra

Acesta este portretul Casandrei, fata din Ipotești care a fost muza poeziei "Floare albastra" precum si a altor creații eminesciene, fata cu parul de aur si ochii albaștrii care este pomenita in majoritatea poeziilor lui Eminescu, copila care a murit la doar 19 ani lasandu-l pe poet atât de îndurerat. Așa îmi imaginez eu chipul ei angelic, chipul pe care poetul nu a putut sa-l uite niciodată si daca ar fi fost pictor l-ar fi așternut pe pânza multor tablouri. Așa o vad eu pe aceasta Gioconda a poeziei romanești care a avut un destin atât de tragic.

Am realizat acest tablou in ulei pe pânza saptamana asta gandindu-mă la ea pentru ca la fel ca si poetul Mihai Eminescu eu voi fi mereu îndrăgostita de aceasta ființa minunata, atât de pura, atât de frumoasa, suava si gingașa ca o floare albastra. Prin acest tablou am încercat sa pun in evidenta albastrul, albastrul profund, albastrul eminescian, albastrul ochilor ei in care poetul s-a pierdut de atâtea ori si si eu mi-as dori atât de mult sa mă pierd.

Oare cine a fost EA?

Oare cine a fost EA de fapt, cea care a fost muza lui Mihai Eminescu, fata aceea cu parul de aur, copila inocenta care apare in multe dintre poeziile lui, acea "Floare albastra" care s-a stins la doar 19 ani, când poetul era la studii la Viena? Oare cine o fi fost de fapt acel înger palid căruia poetul i-a dedicat poeziile "Mortua est" si "Melancolie"? Oare numele ei era Casandra Elena Alupului sau Marta? Mereu m-am întrebat cine a fost de fapt acea EA care apare mereu in poeziile lui Eminescu.

Este evident ca nu Veronica Micle a fost acea muza misterioasa a lui Eminescu deoarece poetul zice clar despre acea EA ca era o copila inocenta, o fecioara , in timp ce Veronica era deja femeie măritata si avea si un copil, iar acea fata avea parul de aur moale, spre deosebire de Veronica care îl avea saten si din multe poezii reiese ca acea EA a murit, ca e pierduta pe veci, ca îl cheamă de dincolo de mormânt, in timp ce Veronica a trăit si după moartea poetului.

Unii critici literari susțin ca acea fata cu parul blond si ochii albaștrii era un ideal, o himera la care poetul doar visa. Pentru mine este un ideal la care pot doar sa visez, o himera de care sunt atât de îndrăgostita, o Galatee căreia încerc sa-i dau viața prin arta mea dar in cazul lui Eminescu nu este așa. Aceasta fata chiar a trăit si Eminescu nu a putut sa uite niciodată serile când se plimba cu ea prin codru, pe sub teii înfloriți ce miroseau atât de frumos, in lumina argintie a lunii. In poezia “De ce sa mori tu” poetul o numește Marta pe aceasta fătuca si pe langa portretul fizic ii face si un portret moral. Aceasta fata era singura care ar fi putut sa-l facă fericit si sa stea alături de el toata viața. El zice despre ea ca era ca îngerul fidel care ar sta langa ființa iubita pana la moarte.

Si in poezia “Locul aripelor” aceasta copila este pomenita cu numele Marta si este descrisa foarte sugestiv.

Eu deși nu am cunoscut-o decât din poeziile lui Eminescu m-am îndrăgostit pur si simplu de ea si si acum parca o vad in fata ochilor mei așa cum era ea, frumoasa si gingașa ca o floare alba de cireș, suava ca un crin, dulce, mlădioasa, pura ca un înger, calda, iubitoare

Imaginea de mai sus este un desen in creion si cărbune prin care am încercat sa pun pe hârtie chipul ei angelic, așa cum este descrisa in poezia "Aveam o muza"

Muza lui Mihai Eminescu, desen nou

Acesta este cel mai nou desen reprezentand-o pe fatuca cu parul de aur din Ipotesti care a fost prima iubire si muza a lui Mihai Eminescu. In acest desen in creion si carbune am incercat sa pun pe hartie chipul ei curat, aspectul ei angelic, frumusetea ei divina, asa cum mi-am imaginat-o eu dupa ce am citit poezia "Aveam o muza". Aceasta poezie a fost scrisa dupa moartea tragica a acestei tinere fete. Acest inger cu chip curat de fata s-a stins prea repede lasandu-l pe poet atat de indurerat. Prima iubire nu se uita niciodata si nici Eminescu nu a putut sa o uite pe aceasta fata simpla dar minunata din satul lui natal cu care se intalnea seara si se plimba prin codru, pe sub teii infloriti, pana la lacul incarcat cu nuferi galben ce stralucea in lumina lunii. Nu Veronica Micle a fost marea iubire a poetului ci aceasta fata care se zice ca era fiica lui Gheorghe Alupului si o chema Casandra Elena desi in doua dintre poeziile lui Mihai Eminescu pomeneste numele Marta. Aceasta copila inocenta cu parul de aur moale apare in foarte multe dintre creatiile poetului, nici Veronica Micle neputand sa stearga imaginea ei care aparea mereu in minte poetului ca o fantoma din trecut. Aproape in fiecare poezi scrisa de eminescu s-a pastrat cate o parte din aceasta fiinta, cate ceva al ei. Aceasta fata era o fata blonduta, cu ochii cel mai probabil albastrii, frumoasa, curata la suflet, iubitoare, fidela. Ea daca ar fi trait ar fi fost in stare sa stea langa omul iubit si sa-l faca fericit toata viata. Ea ar fi fost femeia cu care Eminescu ar fi putut sa-si intemeiezde o familie. Desi nu am cunoscut-o decat din poeziile lui Eminescu si eu am ajuns sa ma indragostesc de ea si sa-mi doresc sa fiu cu ea si sa desenez si sa pictez chipul ei angelic, trupul ei de zana imaginandu-mi ca sunt eu cu ea, in locul poetului, ca e aici cu mine, ca e real. Cine nu si-ar dori un asemenea inger, o fata atat de frumoasa, atat de pura si cu un suflet atat de curat?

Marta, in poezia "Locul aripelor"

Am realizat acest desen azi cu gandul la Marta, fata cu parul de aur moale care i-a marcat aproape toata creatia lui Eminescu, fata aceea minunata, ingerasul acela blond care a murit ca si Iulia Hasdeu la doar 19 ani lasand in sufletul poetului mai multa durere decat poate sa incapa in toate poeziile pe care acesta le-a scris.Acesta este felul in care mi-am imaginat-o dupa ce am citit pozia "Locul aripelor", o copila de o frumusete angelica, inocenta si provocatoare in acelasi timp. Atat de frumoasa era fata asta, si la exterior dar si interior, atat de pura. Pacat de ea ca a murit atat de repede. Daca as putea sa o aduc in timpurile noasre si sa-i salvez viata ar fi atat de frumos. S-ar putea spune ca sunt nebuna dar pur si simplu m-am indragostit de aceasta fata si de atatea ori mi-am dorit sa fie aici cu mine. Dar e moarta si nici poezia lui eminescu nici dorul meu nu o pot readuce la viata. Ea a fost muza lui Mihai Eminescu, nu Veronica Micle.

Locul aripelor

Strecor degetele mele printre buclele-ţi de aur,
Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut,
Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tezaur,
Iară ochii-ţi, gardianii, mă opresc şi mă sumut.

Ochii tăi, înşelătorii! A ghici nu-i pot vreodată,
Căci cu două înţelesuri mă atrag şi mă resping ­
Mă atrag când stau ca gheaţa cu privirea desperată,
Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating.

O, atunci mâna ta-i tare şi respinge cu putere
Mâna mea, care profană ar intra în santuar
Să se-ascundă-n sânii-ţi tineri, pe când eu plin de plăcere
Să uit lumea-n sărutarea-ţi şi în ochii tăi de jar.

Astăzi însă nu-s ca flama cea profană şi avară,
Inima mi-e sântă astăzi, cald şi dulce-i pieptul meu,
Azi sunt cast ca rugăciunea şi timid ca primăvara,
Azi iubesc a ta fiinţă cum iubesc pe Dumnezeu.

Tu surâzi cu nencrezare?... Cât de rea eşti tu, copilă!
Lasă ca sub gazul roşu eu la sânii-ţi să pătrunz,
Să deschei corsetul ista... Tu roşind să râzi gentilă,
Eu s-apăs fruntea-mi arzândă între piepţii albi, rotunzi

Şi să strecor a mea mână după gâtu-ţi de zăpadă!
Tu roşeşti... tu nu vrei, Marta?... O, de-ai şti ce caut eu...
Ai surâde şi-al tău umăr ai lăsa ca să se vadă,
Să-ţi privesc în ochi cu capul rezemat pe pieptul tău.

Cungiurând c-un braţ molatec gâtul tău cel alb ca zarea,
Apăsând faţa-ţi roşită pe-al meu piept bătând mereu,
Eu cu ceealaltă mână pe-ai tăi umeri de ninsoare:
Locul aripelor albe le-aş căta-n delirul meu!

Locul ciunt unde aripa se-nalţă albă c-argintul
Când tu înger încă-n ceruri pluteai dulce, fericit,
Locul de-unde-apoi căzură când tu, vizitând pământul
Te-ai uitat... şi-n lumea asta ca copilă te-ai trezit.

Marta

In acest desen am încercat sa redau imaginea primei iubite a lui Mihai Eminescu așa cum potul o descrie in poezia “De ce sa mori tu”.Deși se zice ca o chema Casandra Elena Alupului, in poezie copila apare cu numele Marta. Nu știu daca erau doua persoane diferite sau aceasta Marta era chiar Casandra .Marta apare si in poezia “Locul aripelor”. Marta era o fata simpla din Ipotești, o fata blonduța cu ochii căprui închis de care poetul a fost foarte îndrăgostit in adolescenta.Deși nu se considera o fata frumoasa Marta era ca un înger, o copila cu bucle de aur si mai ales cu un suflet superb. Marta era o fata minunata, o fata iubitoare si fidela care ar fi fost in stare sa stea langa ființa iubita pana la moarte. Marta ar fi fost fata alături de care Eminescu ar fi putut fi fericit. Nu știu daca ea este fata care a murit lasandu-l pe poet atât de îndurerat dar daca este aceeași persoana atunci moartea ei a fost o mare pierdere. Cat de mult mi-as dori si eu sa întâlnesc un înger cum era ea, un înger pur printre oameni, care sa radieze de frumusețe exterioara si mai ales interioara.Eminescu a pierdut-o pe veci, iar eu nu o voi găsi niciodată si îmi ramane doar sa desenez si sa pictez visând la ea așa cum el a rămas cu amintirile si cu poezia.Poezia de mai jos “De ce sa mori tu?” dezvăluie destule amânunte legate de aceasta tanara fata

Tu nu eşti frumoasă, Marta, însă capul tău cel blond
Când se lasă cu dulceaţă peste pieptu-ţi ce suspină,
Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină.
Ori o lună gânditoare pe un nour vagabond.

Astfel treci şi tu prin lume... ca un basmu de proroc!
Eşti săracă dar bogată, eşti mâhnită dar senină!
Ce să plângi? De ce să mori tu? Ce poţi oare fi de vină
Dacă faţa ţi-e urâtă, pe când anii-ţi sunt de foc.

Când ai şti tu cât simţirea-ţi şi privirea-nduioşată
Cât te face de plăcută şi de demnă de iubit,
Tu ai râde printre lacrimi şi-ai ascunde negreşit
În cosiţa ta de aur faţa-ţi dulce şi şireată.

Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai bogate,
Dar ca marmura cea rece nu au inimă defel.
Pe când tu!... eşti numai suflet. Eşti ca îngerul fidel
Ce pe cel care iubeşte ar veghea-n eternitate.

Şterge-ţi ochii, blondă Marta... ochii-ţi negri... două stele
Mari, profunzi ca vecinicia şi ca sufletu-ţi senin.
O, nu ştii cât e de dulce, de duios şi de divin
De-a te pierde-n ochii-aceştia străluciţi în lacrimi grele.

O, surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea... o sântă,
O martiră ce surâde printr-a lumei dor şi chin,
Pe când ochiul ei cel dulce şi de lacrimi încă plin
Se ridică pentr-o rugă cătră bolta înstelată.

Ai surâs?!... O! eşti frumoasă... înger eşti din paradis
Şi mă tem privind la tine... căci ţi-o jur: nu m-aş mira
Dac-ai prinde aripi albe şi la ceriuri ai zbura,
Privind lumea cea profană cum se pierde în abis.

Fata din poeziile lui Mihai Eminescu

Am realizat aceste desene ieri cu gandul la tanara cu "parul de aur moale" din poeziile lui Mihai Eminescu, acea fata care aparea in "Dorinta"( poezia care m-a inspirat atunci cand aveam aproape 14 ani, atunci cand am realizat primele mele tablouri) si multe alte poezii ale acestuia, poezii care m-au inspirat si m-au facut sa visez, sa-mi imaginez ca eu sunt acolo in codrul, in mijlocul naturii, in lumina alba a lunii, langa acea tanara fata. Nu stiu daca acea fata era o persoana reala sau doar un ideal al poetului. Se pare totusi ca ea a fost Casandra Elena, prima iubita a poetului, o fata din Ipotesti cu un an mai mare decat poetul care a murit de dropica la doar 19 ani. Poetul fiind profund marcat de moartea prematura a acesteia a scris multe poezii in care apare imaginea ei(Mortua Est, Floare albastra, etc.).Am realizat si alte desene inspirate din poeziile lui Eminescu din 2000 pana acum in toate momentele mele de singuratate cand ma refugiam in lectura si simteam nevoia sa pun pe hartie, carton sau panza toate trairile intense si toate dorintele pe care acele poezii le declansau in interiiorul mintii mele.