Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu, poezie care m-a facut sa vad cu ochii mintii acea imagine de vis si sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in codru in locul poetului.Imi place sa desenez si sa pictez toate lucrurile la care visez si la care nu pot sa ajung. Acest blog contine creatiile mele precum si trairile din spatele lor, acele sentimente si dorinte care m-au motivat
duminică, 11 ianuarie 2015
Inca o ploaie in luna lui Marte
vineri, 9 ianuarie 2015
Ploaie in luna lui Marte, pictura
Am facut toate aceste desene si picturi dorindu-mi sa simt fiorul iubirii, dorindu-mi sa fie real, nu doar o imagine din mintea mea ce capata forma si culoare prin arta. Si acum mai simt aceasta dorinta vie, arzand in mine, acest dor ce imi da forta creatoare
marți, 9 noiembrie 2010
O alta “Ploaie in luna lui Marte”
Acesta este un alt desen in creion inspirat din poezia lui Nichita Stănescu “Ploaie in luna lui Marte”.
De fiecare data când ascult aceasta melodie pe versurile lui Nichita Stănescu îmi imaginez ca sunt eu in mansarde cu iubirea mea (din păcate este doar un produs al mintii mele) si ne iubim in timp ce afara ploua infernal.
luni, 27 septembrie 2010
Ploua infernal si noi ne iubeam…
Am realizat aceste doua desene in creion după ce am ascultat melodia Ploaie in luna lui Marte pe versuri de Nichita Stănescu, o melodie superba si foarte sensibila care m-a făcut sa vibrez de emoție.
Mai jos este melodia de care vorbeam interpretata de Paula Seling si poezia lui Nichita Stănescu, o poezie foarte sensibila si romantica.
Nichita Stănescu
Ploaie în luna lui Marte
Ploua infernal,si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.
O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.
Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.



