Pe aceeasi ulicioara

 Daca tot am vorbit de poezia "Pe aceeasi ulicioara a lui Mihai Eminescu" in postarea anterioara voi continua prin a prezenta, alaturi de pictura noua, si o schita mai veche care a fost reprodusa de eleva Ana-Alexandra Dobrean din judetul Harghita.

Poezia lui Mihai Eminescu si pictura lui Vladimir Putin m-au inspirat

Am pictat natura statica de mai sus avand ca sursa de inspiratie atat poezia "Pe aceeasi ulicioara", scrisa de Mihai Eminescu, cat si un tablou semnat... Vladimir Putin. Pictura mea prezinta doua, planuri, planul  apropiat, domestic reprezentat de natura moarta cu ulcior romanesc si alte elemente de decor ce duc cu gandul la specificul romanesc si planul indepartat, cerul cu elementele sale cosmice (luna si stelele), natura, copacul cu flori si silueta fantomatica a iubitei poetului Va las pe voi sa comparati cele doua tablouri si sa va dati cu parerea

Pictura de Vladimir Putin

O banala natura moarta

Dupa cum am mai zis si in postarile anterioare natura moarta este unul dintre subiectele pe care nu prea le abordez in pictura mea pentru ca prea multe naturi statice au fost pictate de alti artisti pana acum, aceleasi obiecte, aceleasi vaze cu flori pictate de mii si mii de ori, semanand toate intre ele. Nu am inteles niciodata cum de nu s-au plictisit oamenii de ele. Al doilea motiv pentru care evit sa pictez naturi moarte cu flori in vaza este faptul ca detest vazele cu flori pentru ca o floare rupta e o floare moarta si consider ca florile sunt frumoase atata timp cat sunt vii, in mediul lor natural.
Totusi astazi am facut si eu o vaza cu flori pentru simplul motiv ca oamenilor le place sa vada asa ceva si multi mi-au cerut sa pictez si o vaza cu flori.

Un banal pahar cu sampanie desenat in creion

Inca o natura statica in creion cu care mi-am pierdut timpul in liceu

Am făcut aceasta banala natura statica in creion la 17 ani când eram in liceu si ma pregăteam sa dau la arte si trebuia sa fac naturi statice, așa cum cer cadrele didactice de acolo, aceleași obiecte banale redate fidel, aproape fotografic, cu aceleași lumini si umbre pe ele iar si iar de mii si mii de ori realizate de atâtea generații de studenți in aceeași maniera rigida. Natura statica este unul dintre laitmotivele școlilor de arta, unul dintre paturile lui Procust folosite pentru a zdrobi creativitatea si originalitatea elevilor si studenților de la arte.

Pe cine in afara de elefanții universitari si școlari cu ochelari de cal care nu au alt rol decât acela de a împiedica tinerii sa se exprime liber prin arta si sa dea naștere la opere de arta cu adevărat noi si originale si de a distruge creativitatea ar mai putea interesa o natura statica daca mii si mii daca nu chiar milioane de naturi statice care seamănă izbitor de mult una cu alta au fost create pana acum?

Oare ce rost o avea in ziua de azi ca un artist sa redea fotografic niște obiecte de mii si mii de ori atâta timp cat in ziua de azi aproape ca nu exista om care sa nu aibă un telefon cu camera sau un aparat foto si sa le poată fotografia intr-o secunda? Sa zicem ca natura statica este utila pentru a observa umbrele si perspectiva dar a face numai naturi statice,  cum se face in multe scoli de arte, este nu numai inutil ci si daunator pentru libertatea de creație a artistului si pana la urma pentru ceea ce este chiar esența artei adevărate: originalitatea, inovația, acel ceva care face ca o opera de arta sa fie ceva unic si nu o imitație sau cum spun nemții un kitsch (In limba germana kitsch înseamnă imitație deci pana la urma orice vaza cu flori si orice natura statica ce reda in mod fotografic niște obiecte banale si seamănă izbitor de mult cu ceea ce au făcut mulți alții se poate numi un kitsch).

De când s-a inventat fotografia pictura nu mai trebuie sa imite natura așa cum este ea si obiectele banale pe care le vede pictorul. Cine face asta mai bine si-ar cumpăra un aparat foto performant si s-ar apuca de fotografie artistica.

Despre natura moarta si rigiditatea profesorilor de la arte - Niște naturi statice pe care le-am făcut pe la 17 ani când eram in liceu si mă pregăteam pentru facultatea de arte

Acestea sunt 3 naturi statice pe care le-am desenat când aveam 17 ani si mă pregăteam sa dau la facultatea de arte. Natura statica nu e nici pe departe genul meu favorit dar le-am făcut pentru ca așa se cerea in școlile de arte, mai ales la admitere la UNARTE. Din fericire nu am făcut Tonitza ci am ales un liceu de matematica-informatica dar mama găsise un profesor de la Tonitza care mă pregătea pentru admiterea la arte. Mai jos sunt câteva desene făcute de acel profesor.

Fara sa mă laud privind aceste desene si creațiile mele observ o mare diferența. Ale mele sunt mult mai complexe in timp ce ale lui sunt simpliste, grosolane lipsite de detalii si făcute la repezeala. Spre deosebire de mine acest profesor folosea foarte multe linii drepte frânte si întrerupte ceea ce din punctul de vedere al școlilor de arta care mai degrabă strica talentele este corect dar din punct de vedere psihologic nu este deloc in regula, prezenta liniilor frânte si întrerupte putând indica lipsa de răbdare, instabilitate, agresivitate, impulsivitate etc.  Si in 2006 când am fost la cursul de la UNARTE profesorilor de acolo nu le plăcea ca folosesc prea multe linii curbe si nu linii drepte. Cu alte cuvinte ce e ok din punct de vedere psihologic nu este in regula din punct de vedere artistic la școlile si facultatile de arta fiind favorizați indivizii care au anumite probleme psihologice care se reflecta si in desen.  Si ne mai miram de ce se zice ca pictorii sunt nebuni.

Mi-a mai zis si un profesor de acolo ca la facultatea de arte nu sunt admiși cei mai talentați candidați ci cei mai ascultători care fac ceea ce le cer profesorii, nu ceea ce isi doresc ei. In acest fel facultatea de arte omoară creativitatea studenților si strivește talentele impunând un anumit stil,  doar câteva teme cum ar fi natura statica si portretele modelelor de acolo si o singura maniera de a desena si a picta.

Banala natura statica este ca un pat al lui Procust pentru tinerii artiști. Aproape toți profesorii de arte le impun elevilor sau studenților lor sa realizeze naturi statice in loc sa deseneze sau sa picteze ceea ce simt, ceea ce isi imaginează ceea ce vine din sufletul lor si acesta este doar unul dintre modurile in care profesorii zdrobesc creativitatea tinerilor. Din păcate acest lucru nu se întâmpla numai in domeniul artistic ci aproape in toate domeniile. Daca studentul vine cu ideea lui, de exemplu un anumit proiect de cercetare in domeniul biologiei sau al geologiei nu are nici-o șansa temele proiectelor de licența si de disertație fiind impuse de cele mai multe ori de profesori. Studentul este transformat intr-un simplu executant care face tot ce ii comanda profesorul, un papagal care cânta după cum ii dictează altii pierzandu-si propria personalitate.

Asta am simțit-o eu in facultate: faptul ca școala te invata in primul rând sa fii obedient, sa nu cumva sa ridici capul si sa lupți pentru ideea ta, sa faci doar ceea ce iti spun alții. Din acest punct de vedere școala seamănă foarte mult cu armata. Deși se spune ca invatamntul formează tanara generație in realitate mai ales in domeniul artelor lucrurile stau cu totul altfel scoala fiind cea care  ingradeste talentul si libertatea de exprimare artistica a tinerilor  aceștia fiind obligați sa meargă toti pe aceeasi linie, sa faca desene si picturi cat mai asemănătoare intre ele si lipsite de originalitate si individualitate.

Nu îmi pare rău ca nu am luat la UNARTE pentru ca nu mi-ar fi plăcut sa merg pe schemele lor rigide si sa-mi irosesc timpul si talentul făcând nu stiu cate naturi statice si portrete care seamănă izbitor de mult cu cele pe care le-au făcut mulți alții înaintea mea. Sunt sigura ca nu sunt singura care s-a saturat pana la refuz de naturi statice. A devenit deja plictisitor. Mereu aceleasi vase, aceleasi cani, aceleasi vaze cu flori, aceleasi obiecte redate cat mai fidel cum umbre si tot ce trebuie ca sa arate cat mai realist, aceleasi obiecte care in ziua de azi pot fi fotografiate cu orice telefon mobil sau camera digitala si e o pierdere de timp desenarea sau pictarea lor. Doar in școlile si facultative învechite si retrograde elevii si studenții sunt obligați sa-si irosească talentul pictând naturi statice peste naturi statice, toate banale si plictisitoare si nu sunt lăsați sa creeze ceea ce vor ei si ceea ce ar putea sa le placa si oamenilor obisnuiti care nu au nici-o tangenta cu domeniul artistic. După părerea mea arta fara creativitate nu e arta iar atunci când este inabusita creativitatea este distrus exact ceea ce este mai frumos in arta. Un artist care se rezuma la a face naturi statice in ultima instanta nu mai este un adevarat artist ci un robot care nu face altceva decât sa copieze in mod fidel o imagine pe care o vede in fata lui si toata munca lui ar putea fi înlocuita de o simpla apăsare pe butonul de fotografiat al unui telefon mobil sau al unui aparat foto.

Mai jos sunt niste naturi statice pe care am preferat sa le fotografiez in loc sa irosesc timpul talentul si materialele mele de pictura pictandu-le

Natura statica sau sărut?

Ieri am stat pana la 1 noaptea ca sa realizez aceasta pictura care este in același timp si o natura statica si o compoziție cu doua personaje care se pregătesc sa se sărute. Aceasta este pictura care a urmat după desenul cu pocalul fermecat având la baza aceeași iluzie optica. Am dezvoltat compoziția si am transformat pocalul fermecat intr-o superba vaza cu flori făcuta din aur.
Voi ce vedeți in aceasta imagine?

Ce făceam eu la cursul pregătitor de la facultatea de grafica de la UNARTE in august 2006

Acestea sunt doua naturi statice pe care le-am facut in august 2006 la cursul pregătitor  de la facultatea de grafica din cadrul Universitatii de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”.

Desenele sunt banale si plictisitoare dar asta ne-au pus sa facem acolo: sa facem aceleasi naturi statice si portrete pe care le-au facut si altii inaintea noastra de atatea ori, in acelasi stil. Ei încearcă sa impună o anumita maniera de a desena si de a picta zdrobind originalitatea si limitând libertatea de creație si de exprimare prin arta. Mie de exemplu imi ziceau sa folosesc numai linii drepte in desen si sa le evit pe cele curbe. Mi-au zis si niste fosti profesori care nu au rezistat in facultatea aia infecta ca la facultatea de arte plastice nu intra cei mai talentați ci cei mai obedienți, cei mai ascultători dintre candidați care fac ca niște robotei doar ceea ce le car altii devenind niste viermi umili, fara personalitate, niste slugi care ii pupa in fund pe elefanții universitari care nu suporta ca un tanar talentat sa se afirme in arta având propriul lui stil. La acel curs ne puneau sa facem numai naturi statice si portrete si numai in stilul impus de ei.

Mai jos este un portret pe care l-am realizat tot acolo.

Ne-au pus sa lucram după model dar aveam niște modele după care nimeni nu ar fi lucrat de plăcere. Erau muncitori zilieri, fochiști, maturatori de străzi si tot felul de oameni ai străzii. Erau numai barbati, erau respingători de iți era scârba sa te uiți la ei si erau si libidinoși si scârboși. Unul dintre ei îmi făcea mereu cu ochiul si se strâmba la mine când il desenam si tot încerca sa ma convingă sa ma duc cu el nu știu unde după curs si trăgea de mine si mai era unul care îmi tot dădea numărul de telefon si insista sa-l sun. Măcar daca ar fi fost niste femei frumoase dar erau numai barbati urați scârboși, nespălați si respingători. Mai era unul care fusese abuzat de un pedofil in copilărie si avea retard mental. Al lui este portretul din imagine. Aceasta a fost singurul model care nu a încercat sa-mi facă avansuri.

In toamna am dat examenul de admitere dar nu am luat. Erau 25 de locuri si peste 1000 de candidați. Inca din prima zi a cursului pregătitor mi-am dat seama cine o sa intre si cine nu. Erau câteva persoane pe care profesorii le luau si discutau in particular, intre 4 ochi, fara sa știe restul ce discutau. Acele persoane au intrat. Erau preferații lor de la început, păreau sa-i cunoască chiar din timpul liceului. Cum la arte subiectivitatea e foarte mare aceste persoane deși aveau desene si picturi banale si mult mai puține decât ale mele au intrat.

Intr-un fel îmi pare bine ca nu am intrat acolo ca nu as fi suportat sa intru in clădirea aia darapanata care risca sa cada oricând (acum vad ca au renovat-o dar in 2006 arata ca o ruina) si sa dau nas in nas cu acele modele mizerabile in fiecare zi timp de 3 ani si sa ma mai frece si profesorii aia sclerozați care nu fac altceva decât împiedica tinerele talente sa se afirme impunandu-le stilul lor vetust sobru si prăfuit de “arta”. De lucru pot găsi in domeniul asta si fara facultatea de arte.Daca vede angajatorul ca am talent nu se mai uita ca nu am diploma de la UNARTE. Singurul avantaj ar fi fost ca puteam sa fiu membra a Uniunii Artiștilor Plastici si sa expun in sălile lor de expoziție dar nici măcar uniunea nu mai are multe săli in București si nu organizează cine știe ce evenimente culturale.