Abanthis cantand la lira ei din Lydia pentru Gongyla

Te rog Abanthis, Sappho  a ta te cheama

Nu iti iei lira din Lydia sa canti

Un alt cantec pentru Gongyla in timp ce 

dorinta inca iti mai misca corzile inimii tale?

Pentru acea fata, acea fata frumoasa: rochiile ei

lipindu-se de corp te fac sa tremuri cand o vezi, si eu

sunt fericita pentru zeita care m-a dojenit odata

Doamna noastra din Cipru

Aceste versuri scrise de Sappho m-au inspirat sa fac pictura de mai sus

Poetele Corinna, Erinna si Sappho din Grecia antica, pictura facuta cu cafea

Corinna, Erinna si Sappho, pictura facuta cu cafea

Sappho a fost cea mai cunoscuta poeta din Grecia antica dar nu si singura. Au existat multe alte femei care conduceau "case ale muzelor", asa cum a numit Sappho thaissosul din Lesbos, grupuri de tinere fete unde se scriau poezii, se dansa si se canta. In acea perioada aceste femei erau cum sunt divele din ziua de azi, cantarete actrite, vedete pe care le admiram si ne dorim sa fim ca ele.
Chiar daca moda se schimba, chiar daca stilurile vin si pleaca esenta ramane. Nevoia de muzica, de dans, de arta, de frumos, de poezie ramane eterna, existand in toate societatile.
Corinna din Tanagra, Boetia, cea de la care provine si numele meu, a fost si ea o poeta ca si Sappho. Corinna a scris 5 carti de poezie In ziua de azi s-au pastrat pastrat doar 42 de fragmente. Corina a scris poezie epica, versuri despre fiicele lui Minyas si alte elemente mitologice si o invocatie catre Therpsichore, muza dansului si a poeziei lirice cantate in cor, poeziile Corinei fiind cantate de un cor de tinere fete.
Erinna a fost una dintre ucenicele poetei Sappho. Erinna a scris o poezie de 300 de randuri despre Baucis, prietena ei din copilarie care a murit la scurt timp dupa casatorie. Erinna a murit si ea la putin timp dupa ce a scris aceasta poezie. Fata avea doar 19 ani.
Folosind doar cafea am facut pictura de mai sus in care apar cele 3 poete.
Pictura va fi expusa sapatamana viitoare la cafeneaua Gloria Jean's de pe strada Stavropoleos

Singura in noaptea rece, ca si Sappho

Cu mii de ani in urma Sappho a scris o poezie despre ceea ce a simtit fiind singura in noapte, dupa ce luna si pleiadele au apus. Este ceea ce simt si eu acum, golul din suflet pe care l-am trait mereu neavnd dreptul de a iubi.
Tabloul de mai sus reda acest sentiment eternizat si in versurile poetei Sappho. Lucrarea este expusa la Palatul Parlamentului in cadrul expozitiei Trairi Plastice

Sappho cu lira ei magica, desen facut cu pixul

Poeta Sappho cu lira ei, Pleiadele si luna, desen facut cu pixul

Versurile de mai jos, scrise cu 2600 de ani in urma de Sappho m-au inspirat

Luna a apus

Pleiadele si ele s-au dus

Este miezul noptii acum

Si timpul trece

Si eu dorm singura

Poeta Sappho alaturi de una dintre tinerele ei ucenice

Am facut aceasta pictura marti. Pictura reda frumusetea care se gaseste si in poeziile scrise de Sappho acum peste 2600 de ani, gratia, feminitatea, delicatetea, gingasia si puritatea florilor si a tinerelor fete, muzica ce insoteste versul si mangaie timpanul cu acorduri fine, sentimentul eternizat prin arta.
Totusi dupa ce am terminat aceasta pictura am observat ca, la fel ca exista o ruptura intre cele doua pesonaje care stau spate in spate, nu comunica, iar coloana dintre ele ele pare un zid care le desparte. In timp ce Sappho indreapta o privire timioda catre fata cu papirusul aceasta pare total indiferenta si rece. Sa fie ea cea despre a carei raceala si indiferenta vorbea Sappho in imnul ei catre Afrodita? Sa fie acesta un tablou despre durerea unei iubiri neimpartasite din care s-a nascut inmul catre Afrodita? Acelasi sentiment l-am trait si eu de nenumarate ori si probabil ca din acest motiv imaginea celor doua personaje care stau spate in spate, reci si in diferente se repeta in creatiile mele, mai jos fiind doar una dintre aceste creatii.

Sappho - Imn catre Afrodita

Pe tron de aur, tu Afrodita eternă
Frumoasă fiică-a lui Zeus, eu te rog fierbinte
nu-mi pune în suflet
amărăciuni și doruri,
ci ca deunăzi când ai venit ascultându-mi
din depărtare strigătul meu și oftatul
și părăsindu-ți mândrul palat de la zare,
porneai spre mine albă, în carul de aur, -
tu vino iarăși !
Frumoase păsări repezi, la car văzusem
cum te aduc spre noi, cu bătăi de aripi.
Ce repede zburau. Tu, de trei ori slăvită,
cu chip zeiesc, ales, ai surâs spre mine,
m-ai întrebat ce am de te chem într-una
și ce vrea, turburat,zbuciumatu-mi suflet -
- ”Pe cine ai vrea tu să-ți aducă Pito
Iubirii tale, deci ? De ce suferi Sapho ?
Fugind de tine, ea în curând spre tine
o să alerge și-o să-ți stea alături !
De nu-ți primește darul, - în curând chiar ea
Va fi să-ți deie daruri. Și de nu te place
Curând te va iubi, ca prinsa de flăcări ”

Deci vino iarăși Zeiță și fă  să-mi  piară
aceste gânduri grele. Și împlinește-mi
tot ce-mi dorește inima. Te chem, Zeițo !

Poeta Sappho pictata cu vin

Poeta Sappho din Grecia antica si lira ei, pictura facuta cu vin

Sappho si fata care pleaca impotriva vointei ei, o pictura despre durerea unei despartiri

Am facut aceasta pictura fiind inspirata de poezia in care Sappho vorbeste despre tristetea fara de margini a unei fete care, impotriva vointei ei, urma sa paraseasca thaisssosul(scoala de fete) de pe insula Lesbos. Fetele paraseau thaissosul pentru a se casatori.
Acestea sunt versurile care m-au inspirat

Sincer as fi vrut sa mor

A plans ea atunci cand a plecat

mare lucru; ea mi-a spus, „Aceasta despărțire trebuie să fie

îndurata, Sappho. Merg impotriva vointei mele. „

I-am spus, „Du-te, și să fie fericita

dar nu uita (stii

bine) pe cine lasi încătușata de dragoste

„Dacă vei uita, gandeste-te

la darurile noastre catre Aphrodita

și toate frumusețea pe care am împărtășit-o

„toate diademele violet,

bobocii de trandafir împletiti, mărarul și

șofranul încolăcite în jurul gâtului tau tanar

„mir turnat pe cap

și rogojini moi pe care fetele au

tot ce si-au dorit alături de ele

„în timp ce nicio voce nu a cantat

in coruri ca ale noastre,

niciun copac nu inflorea primăvara fără cântec …

Sappho, luna si Pleiadele

Sappho, luna si pleiadele, pictura ulei pe panza

Acum 2500 de ani Sappho a scris o poezie in care spunea ca luna si Pleiadele au apus, este miezul noptii, timpul trece, iar ea tot singura adoarme.
Acum, cercetatorii de la UTA, folosind programul Starry Night versiunea 7.3 si Digistar 5 au descoperit ca versurile au fost scrise intre 25 ianuarie si 31 martie.
Fiind inspirata de aceste versuri am facut pictura de mai sus

Poeta Sappho privind Pleiadele si luna

Am facut acest desen in pix pornind de la o poezie in care Sappho vorbea despre Pleiade si luna.

Sappho si Gongyla

In versurile sale Sappho o implora pe o tanara numita Gongyla sa se intoarca la ea. Citind poezia am simtit si eu acel dor pe care l-a trait poeta si parca am vazut-o pe frumoasa Gongyla imbracata in alb, cu un trandafir in par, alaturi de lira ei.
Mai jos sunt versurile care m-au inspirat

Vino înapoi la mine, Gongyla, aici in seara asta,
Tu, trandafirul meu, cu lira ta din Lydia.
Desfatarea pluteste in jurul tau:
O frumusețe dorita.

Chiar si vesmantul tau imi fura ochii.
Sunt încântata:Eu, care pe vremuri
M-am plâns zeiței născute in Cipru-,
Pe care acum o implor

Să nu lase gratia mea sa se piarda vreodata
Ci mai degrabă să te aducă înapoi la mine:
Dintre toate femeile muritoare Singura
Pe care imi doresc cel mai mult sa o vad

Tabloul de mai sus prin care am dat forma si culoare celor 2 personaje, Sappho si Gongyla, este expus la sala ronda a Cercului Militar National, pana pe 29 februarie

Eranna Gyrinna Gyara si Gorgo in gradina poetei Sappho

Gradina poetei Sappho, pictura ulei pe panza

Sappho a scris o poezie dedicata fecioarelor pe care le initia in tainele feminitatii, ale artei si ale frumusetii in care a pomenit 4 fete: Eranna cea inalta, supla, semeata si mandra ca o regina, Gyrinna cu vocea ei divina, hipnotizanta, Gyara, o excelenta dasatoare si Gorgo, o printesa sezuala si suava precum floare de crin. In poezia ei Sappho compara fiecare fata cu o floare, thaisosul pe care il conducea fiind gradina de fete, o pepiniera unde tot ce era mai frumos intr-o fata era dezvoltat cu grija.

Acesta este cântecul meu despre fecioarele ce imi sunt dragi.
Eranna, o fată subțire te enumăr,
Când m-am uitat prima data forma și fata ta,
Supla ca o trestie, și total lipsita de gratie.
Dar odată cu statura ta impunătoare, au venit si grația și frumusețea
Cu tine atâția ani - O, nu imi este rușine
Pentru asta, Eranna, pentru că mândria ta are crescut
Totodată? Vai de tine! N-am cunoscut
O frumusețe parând mereu atat de disprețuitoare,
Ca și cum ai fi regina peste toate fiicele pământului !
Mnasidika este într-un fel mai plăcuta,
Decât Gyrinna mea - Ah, dar dulce suna
Vocea fără pereche a Gyrinnei! In extaz-transa
Ascult, ascult, în timp ce cântă Gyrinna.
Punctul tare al Gyarei este iuteala piciorului
Ca o caprioara, cu picioarele atat de usoare în dans,
Dansul l-aa învățat pe măsurile leutei mele.
Veșnic-pasionla Gorgo! - Este ciudat
Că am obosit de schimbari ale schimbărilor
Ale celor adorate de tine? - Ale rapsodiilor tale
De fiecare noua prietena, în timp ce iubirea vechi moare?
Bucurie ție, fata de rasă princiara,
Pentru ultima pe care o îndrăgești! Stai în îmbrățișarea ei -
Până strălucește o nouă stea în ochi tai răpiți!
Atașata de fecioare tu ești, eu cred, apoi ea.
Fantoma care fura noaptea fete tinere, pentru a fi
Alături de ea in tristețe in Hades
Aceasta este frumoasa mea gradina de fete: dulce cresc ele -.
Trandafir, violeta, asphodel și crinde zapada;
Și care este ce mai dulce, nu știu;
Pentru ca bratele roz și ochii înstelati sunt acolo.
Voci dulci ca mierea și obrajii in treceri frumoase.
Și asta va insemna ca, ma voi gandi, amintindu-mi mereu;
Pentru ca acestea vor înflori pentru totdeauna în cântecul meu.

Sappho si fata obligata sa plece

Nu am mai primit nici un cuvant de la ea

Sincer as fi vrut sa mor

Când a plecat, ea a plâns

mare lucru; ea mi-a spus, „Aceasta despărțire trebuie să fie

îndurata, Sappho. Merg impotriva vointei mele. „

I-am spus, „Du-te, și să fie fericita

dar nu uita (stii

bine) pe cine lasi încătușata de dragoste

„Dacă vei uita, gandeste-te

la darurile noastre catre Aphrodita

și toate frumusețea pe care am împărtășit-o

„toate diademele violet,

bobocii de trandafir împletiti, mărarul și

șofranul încolăcite în jurul gâtului tau tanar

„mir turnat pe cap

și rogojini moi pe care fetele au

tot ce si-au dorit alături de ele

„în timp ce nicio voce nu a cantat

in coruri ca ale noastre,

niciun copac nu inflorea primăvara fără cântec …

Aceasta poezie sensibila si trista a fost scrisa de Sappho cu peste 2000 de ani in urma. Poezia transmite emotia unei despartiri inevitabile, durerea, lacrimile si neputinta unei fete care nu avea libertatea de a decide in ceea ce priveste propria viata , fiind obligata sa plece, contrar vointei ei.

Pornind de la aceasta poezie am facut o pictura care reda imaginea fetei cu lacrimi in ochi privind in urma spre poeta ganditoare si indurerata. si spre fetele care canta si danseaza.

Tabloul va fie expus la Cercul Militar National, sala ronda dupa 15 februarie

Una dintre muzele poetei Sappho

Am facut aceasta pictura fiind inspirata de poezia de mai jos, scrisa de poeta Sappho, o poezie trista despre o despartire inevitabila. Poezia exprima tristetea fara margini izvorata din neputinta celor doua femei. Fata trebuia sa plece impotriva vointei ei, neputand sa se opuna, iar Sappho isi dorea sa moara in acele momente cand nu putea decat sa accepte soarta impusa de societate.

Nu am mai primit niciun cuvant de la ea

Sincer as fi vrut sa mor

Când a plecat, ea a plâns

o treaba buna; ea mi-a spus, "Aceasta despărțire trebuie să fie

îndurata, Sappho. Merg impotriva vointei mele. "

I-am spus, "Du-te, și să fie fericita

dar nu uita (stii

bine) pe cine lasi încătușata de dragoste

"Dacă vei uita, gandeste-te

la darurile noastre catre Aphrodita

și toate frumusețea pe care am împărtășit-o

"toate diademele violet,

bobocii de trandafir împletiti, mărarul și

sofranul încolăcite în jurul gâtului tineri

"mir turnat pe cap

și rogozini moi pe care fetele au

tot ce si-au dorit alături de ele

"în timp ce nicio voce nu a cantat

in coruri ca ale noastre,

niciun copac inflorea primăvara fără cântec ...

Poeta Sappho

Poeta Sappho era descrisă ca fiind mică de înălțime și brunetă. O să vă întâlniți și voi cu ea la galeria Fundației Henry Coandă din Drumul Taberei nr 4, unde este expusă alături de Corinna din poeziile lui Ovidiu, Galateea, Afrodita și muza lui Eminescu.

Sappho

Despre Sappho si despre poeziile ei care s-au pierdut asa cum s-au pierdut si textele de la biblioteca din Alexandria, datorita cre(s)tinilor care au tras inpoi lumea fiind o frana in calea civilizatiei am mai scris in postarile anterioare. Doar cateva poezii s-au pastrat. Ieri am mai lucrat la tabloul meu care o prezinta pe poeta din Grecia antica alaturi de Gongyla, una dintre muzele ei. Tabloul urmeaza sa fie expus la galeria T a fundatiei Henry Coanda situata in Drumul Taberei nr 4.

Sappho si trandafirul ei

In versurile sale poeta Sappho spunea ca "Daca Zeus ar fi numit un rege al florilor acesta ar fi fost trandafirul datorita noletii si frumusetii sale regale". Am facut desenul de mai sus fiind inspirata de cuvintele poetei. Am folosit doar un pix rosu, unul negru si unul albastru pentru a reda feminitatea si frumusetea poetei, pielea ei alba si fina, parul ei negru si lung, trandafirul din mana ei, petalele de trandafir care curg punand in evidenta gingasia ei. Privind acest desen parca simt parfumul trandafirului si piele ei alba si catifelata ce miroase la fel de frumos si imi doresc ca in locul acestui desen sa fie ea, Sappho, asa cum mi-o imaginez , tanara, frumoasa, sensibila, calda, iubitoare, mirosind a flori.

Portretul poetei Sappho

Poeta Sappo va fi prezenta in Herastrau dupa 29 iunie

Sappho, pictura ulei pe panza

Incepand cu 29 iunie si acest tablou in ulei pe panza reprezentand-o pe poeta Sappho alaturi de una dintre discipolele ei va fi expus la pavilionul B din Herastrau

Sappho, o varianta mai luminoasa

Sappho, pictura ulei pe panza

Ieri am modificat tabloul reprezentand-o pe poeta Sappho alaturi de Gongyla, una dintre muzele ei, pentru ca din cauza unui vernis itlian, care m-a si costat o gramada de bani, pictura s-a ingalbenit si a capatat un aspect prea intunecat. De data asta nu voi mai da cu vernis
Asa arata pictura inainte

Sappho si fata cu diadema violet

Ieri, gandindu-ma la poeziile scrise de Sappho mi-am adus aminte de niște versuri dintr-o poezie dedicata unei fete care urma sa paraseasca insula in care aceasta descria imaginea fetei purtând o diadema violet (probabil cu cristale de ametist) si cu flori de trandafir si șofran in jurul gatului ei. Inspirata de aceste versuri si folosind câteva creioane colorate am făcut desenul de mai sus reprezentând-o pe Sappho alături de muza ei. Poezia este trista deoarece fata trebuia sa plece si sa se mărite împotriva voinței ei, împotriva sentimentelor ei, despărțirea de Sappho si de celelalte fete fiind una dureroasa. “Trebuie sa induram aceasta despărțire Sappho. Plec împotriva voinței mele.” Acestea sunt versurile din care reiese clar ca fata era forțata sa plece si nu isi dorea asta si in sufletul ei era o durere sfâșietoare din aceasta cauza, o suferința care ii rupea sufletul in doua.  O sa fac si o varianta cu ele triste, in ziua despărțirii, plângând amândouă una in brațele celeilalte. Fata a plecat si de atunci Sappho nu a mai primit nici o veste de la ea
De aici mi-a venit ideea si pentru tabloul cu mireasa trista pe care il știți din postările anterioare. Este o poveste trista si din păcate adevărata care s-a repetat de nenumărate ori in istorie si au fost milioane de femei care au fost forțate intr-un fel sau altul sa se mărite cu un bărbat pe care nu-l iubeau deloc si sa lase iubirea in urma lor. Din păcate au fost perioade lungi in istorie când femeile nu au avut niciun cuvânt de spus, niciun pic de libertate, niciun drept si nu puteau sa decidă nici măcar in ceea ce privea propria lor viața si mai trist este ca si in ziua de azi exista locuri in lume unde se întâmpla la fel si acum.