Craciunul, sarbatoarea renasterii soarelui

Craciunul sarbatoarea precrestina a nasterui zeului soare din focul sacru in perioada  solstitiului de iarna, pictura acrilice pe panza

In ziua de azi in perioada solstitiului de iarna sarbatorim nasterea lui Iisus Hristos dar se pare ca acesta nici nu s-a nascut pe 25 decembrie, data reala a nasterii sale fiind undeva prin octombrie.
Crestinii au confiscat si au deturnat sarbatoarea solara a craciunului prin care oamenii din vechime celebrau incepeutul unui nou ciclu solar, momentul renasterii zeului soare din focul ignatului.
Aproape toate popoarele sarbatoreau intrarea intr-un nou ciclu al naturii. Romanii aveau saturnaliile, dacii aveau o serie de sarbatori care incepeau cu ignatul si se terminau cu serbarile primaverii timpurii, popoarele germanice impodobeau brazi pentru a marca inceputul unei noi primaveri, iar celtii aveau si ei o sarbatoare dedicata renasterii regelui Oak, zeul soarelui datator de viata
Prin pictura de mai sus am incercat sa redau adevaratul spirit al craciunului, esentia, ideea de renastere din foc. Am inclus in creatia mea si colul morii, simbolul pop[ular al stelei nordului dupa care se ghidau pastorii.

In filmuletul de mai jos ma puteti vedea realizand aceasta pictura

Craciunul, sarbatoarea nasterii zeului soare

Inainte de expansiunea crestinismului in perioada  solstitiului de iarna popoarele sarbatoreau renasterea zeului soare. Era o sarbatoare a focului si a luminii. La daci idnatul (ignition = aprinderea focului) reprezenta momentul in care era incendiat busteanul de stejar si era sacrificat un porc. Alte popoare dadeau foc unui brad Oamenii acelor vremuri credeau ca focul sacru are puterea de a reaprinde soarele. Dacii aveau doua sarbatori mari, una legata de solstitiul de vara (sanzienele) cealalta legata de solstitiul de iarna (renasterea zeului soare. Pastorii aveau si ei un zeu mos, stramosul lui Mos Craciun, care in aceasta perioada venea imbracat in verde, culoarea padurii (nu costumul rosu inventat de Coca Cola) si aducea daruri, nu materiale ci spirituale. Tot pastorii aveau si un cult al stelei nordului, vestitoarea sarbatorii renasterii soarelui, reprezentata in traditia populara sub forma colului morii, steaua cu 8 colturi.
In vechime Craciunul reprezenta o celebrare a (re)nasterii soarelui din focul purificator care ardea toate relele din anul care s-a incheiat si deschidea un ciclu nou.
Crestinii au preluat si au deturnat elementele precrestine  inlocuind nasterea zeului soare cu nasterea lui Hristos (care se pare ca nu s-a   nascut in aceasta perioada)
Prin desenul de mai sus am redat esenta acestei sarbatori precrestine, o nastere, un nou ciclu solar al vietii, izvorat din foc si nu lipseste nici steaua nordului.

Niste desene de Craciun - Nasterea lui Iisus Hristos

Pentru ca maine e Craciunul, ziua in care crestinii sarbatoresc nasterea mantuitorului m-am gandit sa postez toate desenele mele prin care am imortalizat mai multe momente din timpul nasterii lui Iisus Hristos, asa cum nu a facut-o nimeni pana acum.

In primul desen din aceasta serie fecioara Maria este intinsa pe jos in pestera transformata in grajd si naste. Deja incepe sa se vada capul copilului iesind afara.

In al doilea desen copilul este pe jumatate expulzat.

Acesta este al treilea desen din serie si prezinta pruncul imediat dupa nastere si un bou din acel staul curatandu-l cu limba

Acesta este ultimul desen din seria mea de Craciun, un desen care seamana mult mai mult cu icoanele clasice si o prezinta pe Maica Domnului alaptand pruncul.

Nașterea lui Iisus Hristos

Exista foarte multe reprezentări ale Maicii Domnului alături de pruncul sau Iisus Hristos, in peștera transformata in grajd pentru vite, imediat după nașterea acestuia, dar nici-una care sa surprindă momentul in care sfânta fecioara Maria l-a adus pe lume pe acesta. Pentru ca tot se apropie crăciunul m-am gândit sa fiu eu prima care o desenează pe Maica Domnului in timp ce il naște pe Hristos. Acesta este un desen in creion prin care am surprins exact momentul când s-a născut Hristos, atunci când fecioara Maria era in chinurile facerii.