Cum functioneaza "democratia" din Romania - Arta doar cu aprobare de la guvern

Joi am fost la Asociatia Artistilor Plastici din Bucuresti si am aflat ca mai nou pentru a expune in spatiile  primariei artistii plastici au nevoie de aprobare din partea guvernului. Ceea ce am aflat confirma ceea ce banuiam de la inceput, si anume faptul ca inchiderea galeriei de arta din Herastrau a fost o decizie cu un puternic substrat politic luata de la nivel de guvern care a avut legatura cu schimbarea guvernului si venirea la putere a unui Stalin cu microcefalie si a unui Hitler care desi se declara liberal l-a tot tinut in brate pe Becali pana cand acesta a ajuns unde ii este locul. Nu are rost sa zic cine e Stalin si cine e Hitler pentru ca stiti din postarile anterioare. Ei si oamenii lor au ordonat sa fie schimbati toti angajatii de la ALPAB, incepand cu sefii si terminand cu ultimul paznic din parc. Ei si oamenii lor l-au numit pe mafiotul de Bogdan Peter Tanase sef peste ALPAB si au ordonat ca galeriile de arta din Herastrau sa fie inchise sub pretextul unei reamenajari.
In momentul de fata petitia pentru redeschiderea galeriilor de arta din Herastrau este inca deschisa si astepta semnaturi.

Intr-o tara care se vrea a fi democratica am ajuns sa nu mai avem dreptul de a ne exprima prin arta, mai rau decat pe vremea comunistilor. Si pe vremea lui Ceausescu existau galerii de arta unde puteau sa expuna toti artistii, si cei amatori, nu doar cei cu diplome recunoscuti de UAP. In ziua de azi artistii nu isi mai pot expune lucrarile nicaieri, nici macar pe strada pentru ca imediat vine politia si ii amendeaza pentru ca nu au autorizatie.
Se mai poate vorbi de democratie in Romania atata timp cat arta este restrictionata si cenzurata si artistii au nevoie de aprobari peste aprobari si autorizatii peste autorizatii ca sa expuna, ca si cum arta lor ar pune in pericol siguranta nationala? Se mai poate vorbi de democratie in conditiile in care si televiziunile sunt controlate si nu prezinta decat ceea ce le cere puterea, in caz contrar riscand sa fie inchise cum a fost inchis OTVul?
Inca nu suntem constienti ce disctatura se ascunde in spatele democratiei mimate din Romania. si nu numai artistii sunt loviti. Sunt loviti toti cei care vor sa faca ceva constructiv, cei care vor sa inceapa o afacere cinstita si utila societatii cum ar fi de exemplu o ferma (cunosc pe cineva care a vrut sa puna pe picioare o crecatorie de porci dar a renuntat din cauza barierelor de care se tot lovea), oamenii de stiinta, absolventii de studii superioare care de multe ori nu au dreptul la un loc de munca conform pregatirii lor, medicii care au de ales dintre a pleca din tara si a trai cu un salariu de mizerie, pacientii care sunt condamnati la moartea in spiotale etc. La noi iun tara drepturile fundamentale a le omului exista doar pe hartie si nu se respecta deloc. Nu se respecta dreptul la libera exprimare prin arta, dreptul la informare, dreptul la munca, dreptul la sanatate si multe altele.

Legenda lui Pygmalion si a creatiei sale, Galateea in viziunea mea si a altor artisti

Acestea sunt creatiile mele avand ca tema legenda statuii Galateea, creatia si marea iubire a sculptorului Pygmalion. Prin aceste desene si picturi am surprins momentul in care Afrodita, zeita iubirii, impresionata de dragostea puternica pe care o simtea sculptorul pentru propria creatie a transformat statuia intr-o femeie in carne si oase.
Acest subiect a fost abordat de multi artisti pana acum deoarece fiecare artist are Galateea lui ioar sentimentele puternice transformate in energie creatoare ii dau viata

Unul dintre artistii care au tratat acest subiect a fost Boris Vallejo. De cand aveam 14-15 ani ii admiram creatiile si trebuie sa recunosc ca stilul lui m-a influentat putin. Spre deosebire de mine Vallejo l-a inclus si pe Pygmalion in pictura iar Afrodita lipseste.

O alta creatie inspirata din legenda lui Pygmalion dar prezentand un Pygmalion in varianta feminina a fost realizata de Dorian Cleavenger, un alt artist care mi-a influentat stilul inca de pe vremea cand aveam 14 ani. Artistul prezinta o Galateea identica cu sculptorita. Aceasta este una dintre picturile mele preferate deoarece ma reprezinta intr-un fel. Mult timp mi-am dorit sa am langa mine pe cineva exact ca mine care sa ma inteleaga si sa ma iubeasca si din acest motiv multe dintre femeile pe care le-am pictat seamana cu mine, desi de multe ori nu m-am uitat in oglinda si nu am urmarit in mod constient asta.

Si pictorul francez Jean Leon Gerome a pictat in anul 1890 sarutul dintre Pygmalion si Galateea dar in locul Afroditei apare Cupidon, la fel ca si in pictura lui Lagrenée

Exista mult mai multe creatii avand ca tema aceasta legenda dar deocamdata ma limitez la cele de mai sus

Despre iubire

In aceasta dimineata am vizionat o mizerie de filmulet care se vrea a fi o opera de arta avand ca tema iubirea dintre doua prietene dar de fapt promoveaza viciile de toate felurile, fumatul, alcoolismul si consumul de droguri aratand nu ceea ce este mai pur si mai frumos in om ci partea cea mai josnica, murdara si intunecata a omului. Nu se poate vorbi despre iubire intre doua drogate care dupa atatea tigari cu de toate, nu numai cu tutun si dupa atata bautura nu mai stiu de capul lor si nu mai sunt constiente de ceea ce fac. Asemenea oameni decazuti nu mai sunt capabili de iubire, nu au cum sa ofere si sa primeasca iubire, le lipseste sensibilitatea.
Acest gunoi de filmulet nu face decat sa promoveze o imagine gresita despre iubirea dintre doua prietene si sa incurajeze consumul de alcool si de droguri dand apa la moara celor care si asa spun ca daca omul nu e credincios si nu are un singur scop in viata, acela de a se casatori cu o persoana de sex opus si a face cat mai multi copii ajunge in halul asta de decadere ca si cum ar exista doar doua variante, ori cea conservatoare si traditionalista care implica familia si biserica ori cea vicioasa si autodistructiva cu bautura tigari, droguri si sex cu nenumarati parteneri ocazionali, eventual de ambele sexe. Interesant e ca ei au spus in descriere ca ele se sustin una pe alta dar in realitate se trag in jos si se distrug una pe alta indemnandu-se la fumat, bautura si consum de droguri. Si eu am avut asemenea prietene si am preferat sa ma lipsesc de ele si sa traiesc singura

Spre deosebire de indivizii care au facut porcaria asta de filmulet eu prin desenele mele redau iubirea pura si inaltatoare care nu are legatura cu goana egoista si distructiva dupa placere asociata si cu viciul. Chiar daca nu sunt imbracate, femeile din desenele mele isi pastreaza puritatea, armonia si frumusetea, nefiind pervertite si decazute in mocirla viciilor.

Iubirea adevarata nu este daunatoare, murdara, perversa sau vicioasa, este plina de romantism, de sensibilitate si de frumusete, vibrand in ritmul naturii si al universului.

Cine spune ca mizeria de filmulet din linkul de mai sus prezinta o iubire e atat de insensibil si de ignorant  incat ar confunda si o musca cu un fluture sau o floare cu un rahat sau cu o gramada de gunoi de pe marginea strazii.
Priviti desenele de mai jos, faceti comparatii intre ele si filmuletul din linkul de mai sus si trageti ce concluzii vreti.

Rombizonaedru din carton pictat manual

Azi am pictat pe un rombizonaedru pe care l-am confectionat  din carton acum 7 ani.

Situatia artistilor in Romania

Am facut aceasta schita in pix acum. Aceasta este situatia artistilor din Romania, legati si contransi prin diverse mijloace, in primul rand financiare ce au ca si consecinta ingreadirea libertatii de creatie si de exprimare.
In Romania artistii cheltuiesc sume importante pe materiale si cand e sa expuna nu au unde pentru ca salile de expozitie s-au desfiintat una dupa alta fiind transformate in cazinouri, cluburi de noapte sau alte locuri infecte. Se spune ca Romania este tara tuturor posibilitatilor ceea ce este adevarat doar cand vine vorba de cazinouri, afaceri mai mult sau mai putin ilegale si vicii, nu si cand e vorba de a face ceva constructiv, util societatii. Romanii si strainii care vin in romania au liberatea de a fuma, de a pierde timpul si banii in cazinouri (interzise in alte tari europene) si de a face tot felul de afaceri necinstite dar nu au liberatea de a crea si de a se exprima prin arta.
Am facut acest desen pornind de la situatia din Herastrau unde zona culturala a parcului, unde au fost galeriile de arta de la pavilioanele A si B, cinematograful si aleea cu carti, este moarta, lasata in paragina, si urmeaza sa fie vanduta bucata cu bucata si sa ajunga pe mana unor afaceristi dubiosi care cine stie in ce o vor transforma, cel mai probabil intr-o zona cu cafenele, terase, si cluburi unde se va fuma si se va consuma alcool, aceastea fiind singurele lucruri de care "se vor bucura oamenii", cum se intampla si in centrul vechi.
O viata fara arta si fara cultura este o viata fara satisfactii, o viata cenusie si monotona care ii impinge pe multi spre vicii, pe cai autodistructive. Din cauza lipsei lucrurilor cu adevarat frumoase si placute care incanata simturile si dezvolta creierul si gandirea tinerii din ziua de azi beau, fumneaza, fac sex cu cine apuca si unii dintre ei se si drogheazaa, pentru ca societatea nu le ofera nimic, sunt tinuti in intuneric, nu stiu sa priveasca o expozitie de pictura pentru ca multi dintre ei nu au intrat niciodata intr-o sala de expozitie, nu citesc decat articole de doi lei din diverse ziare sau reviste vulgare si nici muzica nu prea mai asculta pentru ca in ultimii ani nici macar muzica nu se mai face dupa o perioada in care muzica era din ce in ce mai proasta, muzica adevarata fiind inlocuita de hip-hop si manele. Daca sunteti de acord cu mine semnati petitia pentru salvarea oazei de cultura din Herastrau. Doar impreuna putem sa-i oprim pe cei care ne vor o turma de prosti.

Pictam, pictam dar nimeni nu ne vede

Nici azi dupa atata timp problema salilor de expozitie din Bucuresti nu a fost rezolvata si artistii nu mai pot expune nicaieri, nici macar la galeria de arta din Herastrau, pentru ca nu exista vointa politica, ba chiar se face o politica anticulturala, antiartistica si in ultima instanta antipopulara ce are ca scop final limitarea libertatii de exprimare, asta implicand si limitarea libertatii de exprimare prin arta si a vizibilitatii publice a artistilor. Pe zi ce trece ne indepartam de democratie indreptandu-ne spre dictatura iar a pune punmul in gura artei, ceea ce se face acum, este doar unul dintre pasii facuti in aceasta directie. Din aceeasi politica face parte si limitarea internetului sub diverse pretexte cum ar fi protejarea minorilor de pornografie. Trist este ca si internetul merge in aceeasi directie, siturile unde oamenii pot posta diverse lucruri gratuit astfel incat continutul postat pe site sa poata fi gasit si vazut de oricine fiind din ce in ce mai putine. Eu in ultimul timp am constatat ca numarul de vizitatori de pe siturile mele scade vertiginos, iar multe situri pe care imi publicam in trecut picturile(cum ar fi yahoo 360 si yahoo Geocities) au disparut.
Nici macar pe vremea lui Ceausescu nu era asa, ba chiar atunci cu tot "comunismul" activitatea culturala din Bucuresti era destul de infloritoare, cu multe sali de expozitie si pictori precum Sabin Balasa care puteau trai din pictura si nimeni nu le rapea dreptul de a crea si de a expune cum se intampla acum.
Eu am cateva mii de tablouri si abia mai am loc sa ma misc prin casa printre ele dar nu am dreptul de a expune pentru ca salile de expozitie au fost inchise in mod abuziv una dupa alta si multi alti artisti din Bucuresti sunt in situatia mea, fiind lasati sa moara de foame ingropati in picturi pe care nimeni nu le vede pentru ca nu au unde sa fie expuse. Nu e corect ca artistii sa ajunga sa-si vanda tablourile in strada cot la cot cu cersetorii, pe 100 RON bucata in timp ce salile de expozitie sunt transformate in cazinouri sau baruri infecte.

Despre "jaful secolului" sau cat de nedreapta e lumea fata de artisti

Cat tambalau s-a facut din cauza acestui furt de tablouri "de o valoare inestimabila" in timp ce dintre tablourile mele s-au furat in timpul expozitiilor de doua ori: prima oara in 2003 la Palatul Pionierilor de unde s-a furatun peisaj spatial si a doua oara la expozitia de la Facultatea de Agricultura de unde s-a furat un tablou reprezentand-o pe poeta Sappho si in 2004 si 2005 am avut nesansa sa cunosc un "impresar" care zicand ca o sa ma ajute sa expun si sa vand tablouri a luat doua dintre tablourile mele dupa ce fusesera expuse la Primaria sectorului 2 chipurile pentru a le duce la expozitie in alt oras si de atunci nu am mai vazut tablourile si se pare ca le-a vandut si banii i-a folosit el, asa cum facea si cu alti pictori. Pe minte nu m-a despagubit nimeni pentru aceste furturi. Este trist ca operele de arta incep sa se vanda si sa aiba valoare abia dupa ce artistii mor. Stau si ma intreb in mod retoric oare cand se vor vinde si tablourile mele sau ale altor artisti contemporani cu macar 10% din sumele cu care se vand tablourile "celebre" realizate de "mari pictori". Este nedrept ca bogatii planetei sunt in stare sa dea milioane de euro pe un tablou doar pentru ca e semnat Monet, Picasso sau alt "mare pictor" care probabil ca s-ar rascoli in mormant daca ar stii ca altii se imbogatesc de pe urma muncii lui in timp ce el la vremea lui nu s-a putut bucura de roadele muncii sale murind in saracie si mizerie dar nu ar ad nici macar 10 dolari pe un tablou de un tanar artist contemporan, indiferent cat de mult timp, munca, bani si efor a investit acesta pentru realizarea respectivei lucrari. Asa cum sunt in stare sa dea bani grei pe chilotii purtati ai unei vedete de la hollywood soar pentru ca sunt ai ei si nu ai si nu ai unei necunoscute de pe strada, multi oameni de afaceri care invart averi fabuloase dau bani grei si pe o schita facuta la repezeala doar pentru ca a fost facuta de un "mare pictor" chiar daca acelasi tablou ar fi putut fi pictat de oricine, chiar si de un copil retardat (cum sunt multe dintre tablourile lui Picasso sau Corneliu Baba) in loc sa cumpere un obiect muncit din greu de un artist contemporan. Eu consider ca ar trebui sa se dea o lege care sa interzica comercializarea obiectelor de arta dupa moartea artistului care le-a creat, cele realizate de artisti morti intrand automat in patrimoniul cultural. In felul aceasta ar fi protejata munca artistilor contemporani, doar eui avand dreptul de a comercializa propriile opere de arta si de a beneficia de pe urma muncii lor de creatie. Daca toate statele ar da asemenea legi am trai intr-o lume mult mai buna pentru artisti. Cu o asemenea lege nu ar mai exista speculanti care sa se imbogateasac in mod nedrept de pe urma muncii unor amarati de artisti care toata viata lor s-au chinuit in saracie, nici scandaluri cum ar fi cel prezentat in stirilie de mai sus. Avand valoare istorica tablourile realizate de pictori defuncti de sute de ani ar trebui sa ramana in muzee unde sa poata fi admirate de oricine, eventual fara taxa de intrare in muzeu, vanzarea acestora fiind strict interzisa. Nu e corect ca niste speculanti sa faca bani de pu urma altora care au muncit si nu se pot bucura de roadele muncii lor

Arta este sugrumata prin mijloace economice

Desi avem o constitutie democratica si avem dreptul legal de a ne exprima prin arta suntem impiedicati prin mijloace economice sa o facem asa cum se intampla cu multe alte lucruri, drepturi constitutionale de care cetatenii practic nu benefiaza, cum ar fi dreptul la munca care de fapt este abolit prin blocarea posturilor din sectorul de stat sub pretextul crizei economice. Din politica actuala face parte si reprimarea artei prin mijloace economice, falimentarea ei. Cei de la ALPAB au incercat sa transforme galeria AAP intr-un restaurant sau altceva pe motiv ca ar fi mai profitabil, ca vezi doamne galeria noastra nu produce bani, ca totul trebuie sa produca bani ca sa existe. Nu au facut asta pana acum pentru ca sala nu este racordata la utilitati si un restaurant fara apa si WC nu poate primi autorizatie. Nu s-au gandit ca galeria nu produce bani pentru ca nu e promovata si fiind si dosita pe o alee laturalnica nimeni nu stie de ea. Daca ar fi existat interesul si vointa politica aceasta galerie nu ar fi fost atat de neprofitabila si ar fi putut deveni una dintre atractiile parcului.
In ziua de azi artistii sunt redusi la tacere prin mijloace economice. Stiu din propria experienta. Am mii de tablouri care nu se vand, tablouri in care am inevstit destul de mult, si toata lumea imi zice ca nu se poate trai din pictura, ca trebuie sa las pictura si sa ma plafonez intr-un servici care sa-mi rapeasca tot timpul si toata viata, sa fiu la dispozitia altora sa fiu SCLAVA pentu ca societatea ne vrea SCLAVI si lupta din rasputeri contra artei si a certivitatii, cei care au diverse initiative fiind loviti dur pana ajung muritori de foame, inglodati in datorii. Stiu cat se investeste in arta, cat costa o expozitie, cati bani se baga in materiale si ca arta nu este sustinuta, mai ales cand e vorba de tineri artisti contemporani, si inghite mai multi bani decat produce pentru ca oamenii de afaceri care detin banii si puterea prefera sa dea sute de mii de euro pe un tablou simplist facut de un mare pictor care acum e oale si ulcele in loc sa cumpere o lucrare muncita de un artist in viata. Eu consider ca asta si este motivul pentru care lumea in care traim e atat de rea: faptul ca este condusa de oameni de afaceri infecti care au banii si puterea in mana si sunt mai presus de legi, de guverne si de orice.  Iar vorbesc din propria experienta. Am cunoscut diversi oameni de afaceri care mai degraba ar da banii pe tigari ajutand companiile producătoare de tigarete sa se dezvolte, pe jocuri de noroc in cazinou sau pe alte lucruri daunatoare care cateodata implica si umilirea altora decat pe tablouri. Imi aduc aminte ca acum cativa ani am vorbit cu un asemenea om de afaceri si nu il interesa deloc arta mea in schimb imi cerea sa ma fac sex pe bani cu el. Unii dintre ei sunt atat de josnici de spurcati si de mizerabili incat prefera sa foloseaca banii pe care ii au pentru umilirea altora, fie ca e vorba de femei pe care le imping spre prostitutie, fie ca e vorba de angajati pe care ii transforma in sclavi in loc sa dea banii in scopuri nobile. Asemenea oameni nu investesc in arta asa cum nu investesc nici in cercetarea stiintifica. Nu generalizez, poate or fi si unii care nu sunt asa si inca mai sper ca acestia au puterea de a schimba lumea dar cei pe care i-am cunoscut eu erau foarte cinici, inumani si lipsiti de orice forma de sensibilitate si simt artistic, erau doar niste stapani de sclavi care cautau sa-i exploateze si sa-i umileasca pe altii, asa cum se comporta si cu femeile din viata lor si cu cat sunt mai sus cu atat sunt mai putin umani, a se vedea cazul celor care sunt stapani peste mari companii si nu le pasa nici de mediu nici de drepturile omului, de nimic, calcand totul in picioare. Aici avea dreptate Marx. Capitalismul monopolist incepe din ce in ce mai mult sa semene cu comunismul in ceea ce priveste aspectele negative dar este mai rau din multe puncte de vedere. Marile companii sunt conduse de asemenea oameni cu un  caracter execrabil care scuzati-mi expresia vor as futa pe toata lumea cum vor ei si din acest motiv lumea aceasta este atat de haotica, nedreapta si de multe ori drepturile omului sunt povesti frumoase care exista numai pe hartie. 

Arta este lasata sa moara prin taierea finantarii, ca un organ care nu mai primeste sange si se necrozeaza, moare incet dar sigur si din cauza asta pe zi ce trece traim intr-o lume din ce in ce mai cenusie si mai urata. Ma gandesc cate sali de expozitie si cate expozitii si cati artisti erau acum 10 ani si ce a mai ramas acum si ma intristez. Imi aduc aminte de galeriile AAP de la Rosetti si Teatrul Foarte Mic. Erau alte vremuri atunci. Acum ce a mai ramas ? Noi artistii suntem oarecum contra curentului si din cauza asta nu avem bani. Desi legal vorbind suntem liberi sa ne exprimam prin arta prin mijloace economice ne este interzis acest lucru.

Despre dictatura comercialului sau de ce nu este loc pentru arta in societatea actuala

Pana acum am fost la nenumarate interviuri pentru posturi de graphic designer, grafician, webdesigner, etc si m-am lovit mereu de aceeasi problema: Creatiile mele nu sunt destul de comerciale pentru ei, nu conetaza cat am muncit la ele, nu conteaza valoarea lor estetica, pentru ei conteaza doar sa poata fi folosite in scop comercial, fiind preferate imaginile simple cu cateva culori si putin text in locul celor elaborate, cu forme, lumini si umbre.  Pe langa desenele si picturile mele mai am si foarte multe creatii digitale facute in Photoshop si Corel

Dupa parerea lor portofoliul meu contine lucruri care nu pot fi folosite la nimic. Foarte multi artisti sunt in situatia mea, nu au bani pentru ca arta lor nu e acceptata. Acesta este doar unul dintre mijloacele prin care anumite forme de arta si de exprimare sunt descurajate. Arta este sugrumata prin mijloace economice. Intr-un sistem capitalist, monopolist condus de multinationale cu pretentii care au nevoie de sclavi, de angajati cu studii peste studii si experienta cu carul desi sunt tineri, buni la toate si in stare sa se sacrifice pentru compania la care lucreaza, de oameni care sa nu mai aiba viata lor si sa nu mai faca altceva in afara de munca pe care sefii le ordona sa o faca, cel putin in colonia numita Romania, orice forma de creativitate este inbusita. Este trist ca cei care au banii si puterea in mana nu sustin arta, fiind de multe ori total insensibili si lipsiti de simt estetic. Nu generalizez dar vorbesc din ce am cunoscut. Am cunoscut foarte multi oameni de afaceri cu un caracter infect.