Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu, poezie care m-a facut sa vad cu ochii mintii acea imagine de vis si sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in codru in locul poetului.Imi place sa desenez si sa pictez toate lucrurile la care visez si la care nu pot sa ajung. Acest blog contine creatiile mele precum si trairile din spatele lor, acele sentimente si dorinte care m-au motivat
duminică, 27 aprilie 2014
Leoaica tanara iubirea
Leoaica tânără, iubirea
Leoaica tânără, iubirea
mi-ai sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.
Şi deodata-n jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a-dura,
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape.
Şi privirea-n sus ţişni,
curcubeu tăiat în două,
şi auzul o-ntâlni
tocmai lângă ciocârlii.
Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire,
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme,
şi-ncă-o vreme...
sâmbătă, 26 octombrie 2013
Galeria emotiilor de toamna
![]() |
| Emotie de toamna, pictura facuta cu cafea |
![]() |
| Emotie de toamna, pictura tempera |
![]() |
| Emotie de toamna, pictura din anul 2000 |
![]() |
| Emotie de toamna, imaginea iubitei intr-un ochi strain, schita in pix si pictura din 2004 |
luni, 21 octombrie 2013
Emotie de toamna, pictura facuta cu cafea
duminică, 29 septembrie 2013
marți, 31 iulie 2012
Cantec de trei
![]() |
| Pictura inspirata din poezia Cantec de trei de Nichita Stanescu |
Noi suntem doi, tu esti singura,
de-aceea te lasam sa faci ce vrei tu.
Noi iti dam doua inimi;
una o tinem in mine, cealalta o tinem in tine.
Chipul tau il facem sa semene
cu chipul nostru,
asa cum monezile sunt aidoma
celor doua apasari brutale
ale tiparului care le naste.
Noi doi suntem doua ramuri ale tale,
una izbucnita spre luna
din dragostea pentru cer,
alta izbucnita din pantecul tau
din dragostea ta pentru pamant.
Noi si cu tine am vrut sa fim unul,
dar materia care uraste adevarul
ne-a pedepsit si ne-a facut trei.
Noi suntem doi si tu esti singura,
de aceea tu ne stapanesti,
de aceea tu esti regina
pentru ca noi doi suntem la fel.
Iar un lucru aidoma altuia nu exista
decat in monotonele povestiri despre fericire.
duminică, 15 iulie 2012
Un barbat frumos
![]() |
| Pictura in ulei pe panza inspirata din poezia Melodie povestita de Nichita Stanescu |
Mai jos este poezia care m-a inspirat.
Melodie povestitã
Dragostea pe care ti-o purtam pe-atunci facea din mine un barbat aproape frumos. Ma gindeam pina la orizont si chiar izbutisem sa ma gindesc pina la soare. Erai atit de subtire, si coama neagra ti-o lasai fluturata, pe umeri. Cind vorbeai, glasul tau ucidea fantome Si bataia inimii mele iti dadea ocol Ca o planeta ce-ntirzie... Acum, cind intimplarea binecuvintata mi te-a adus in cale, soarele meu se intuneca, si cerul si-arata stelele sticloase, ca sa ma gindesc incordat pina la stele !
luni, 26 martie 2012
Emotie de toamna
Ieri, tot rasfoind picturile vechi m-am apucat sa modific una tablou inspirat din poezia Emotie de toamna de Nichita Stanescu pe care l-am facut in 2002 pentru ca ochiul nu era destul de expresiv.
In imaginea de mai jos este tabloul respectiv asa cum arata in 2002, cand l-am realizat.
Mai jos este poezia care m-a inspirat
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
vineri, 9 decembrie 2011
In dulcele stil clasic
Acestea sunt doua desene inspirate din poezia In dulcele stil clasic scrisa de Nichita Stanescu pe care le-am facut azi. Mai jos este si poezia lui Nichita.
In dulcele stil clasic
Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o frunză verde, pală
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o înserare-n seară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o pasăre amară
pasul tău de domnişoară.
O secundă, o secundă
eu l-am fost zărit în undă.
El avea roşcată fundă.
Inima încet mi-afundă.
Mai rămâi cu mersul tău
parcă pe timpanul meu
blestemat şi semizeu
căci îmi este foarte rău.
Stau întins şi lung şi zic,
Domnişoară, mai nimic
pe sub soarele pitic
aurit şi mozaic.
luni, 21 martie 2011
Pasare dormind, desen inspirat din poezia lui Nichita Stănescu
Acesta este desenul meu in pix inspirat din poezia “Pasare dormind” de Nichita Stanescu.
Nichita Stanescu - Pasare Dormind
Doarme,Doamne, pasarea
tavalindu-si aripa
sub ea, numai sub ea
sub ea, numai sub ea…
Ploua nori, ploua de somn,
vis de beizade, de Domn
Pasare dormind,
pasare mâncata,
mistuita, fluturata.
Pe zapada ce se vede?
O umbra de frunza verde.
marți, 9 noiembrie 2010
O alta “Ploaie in luna lui Marte”
Acesta este un alt desen in creion inspirat din poezia lui Nichita Stănescu “Ploaie in luna lui Marte”.
De fiecare data când ascult aceasta melodie pe versurile lui Nichita Stănescu îmi imaginez ca sunt eu in mansarde cu iubirea mea (din păcate este doar un produs al mintii mele) si ne iubim in timp ce afara ploua infernal.
luni, 27 septembrie 2010
Ploua infernal si noi ne iubeam…
Am realizat aceste doua desene in creion după ce am ascultat melodia Ploaie in luna lui Marte pe versuri de Nichita Stănescu, o melodie superba si foarte sensibila care m-a făcut sa vibrez de emoție.
Mai jos este melodia de care vorbeam interpretata de Paula Seling si poezia lui Nichita Stănescu, o poezie foarte sensibila si romantica.
Nichita Stănescu
Ploaie în luna lui Marte
Ploua infernal,si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.
Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.
O să te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, iti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.
Si mă-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut să se sfirseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.
vineri, 22 ianuarie 2010
Arbor invers













