Copac depresiv pictat cu cafea

Copacul depresiv, pictura facuta cu cafea

Ieri folosind doar cafea si zahar am mai pictat un copac depresiv, la fel ca si omul de sub el, un copac solitar care se agata de trecut cu radacinile sale descoperite, un copac intunecat precum tristetea, un copac indoit de vant cu ramurile desfrunzite atarnand greu ca si cum ar plange, un copac tomnatic precum batranetea ale carui ultime frunze uscate cad precum lacrimile.

Singurătate si depresie

Tot azi am desenat si acest al doilea copac depresiv la care am adăugat si un om singur si trist ca o stafie ce sta fara speranța langa trunchiul copacului aproape uscat si plânge. Trist e copacul trist e si omul de langa el. Copacul negru si trist se agata de trecut cu rădăcinile sale iar ramurile descoperite in vânt lipsite de frunze si cocsate de viitorul nesigur se lasa in jos in timp ce ultimele frunze cad precum lacrimile in timp ce ființa umana isi acoperă fata neputând sa privească spre viitor si plânge. Singur e copacul, singur este si omul de langa el. Stau omul si copacul ca doua umbre negre singure si triste, cocosate de durere si fara curajul de a mai privi înainte.

Copacul depresiv

Acesta este un copac pe care l-am realizat ieri, un copac singuratic aplecat de vânt cu ramurile dezgolite si aplecate de pe care cad si ultimele frunze, un copac negru ca o umbra ce e pe cale sa se usuce, un copac cu dezrădăcinat si cu trunchiul strâmbat de vânt si cu o coroana ce refuza sa se inalte spre cerul plumburiu, tomnatic, plin de nori, lipsit de soare.

Acesta este copacul depresiv ce se agata cu rădăcinile lui de trecut caci e singur aproape mort si bătut de vant in ploaia rece iar frunzele batrane ii cad lasand ramurile  negre descoperite sub un cer cenușiu fara nici-un orizont, fara nici-o perspectiva, fara nici-o urma de speranța.