Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu, poezie care m-a facut sa vad cu ochii mintii acea imagine de vis si sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in codru in locul poetului.Imi place sa desenez si sa pictez toate lucrurile la care visez si la care nu pot sa ajung. Acest blog contine creatiile mele precum si trairile din spatele lor, acele sentimente si dorinte care m-au motivat
joi, 6 februarie 2014
Doua animale pe care le-am desenat cu ochii inchisi
duminică, 28 iulie 2013
duminică, 14 aprilie 2013
Un animal din vis
Intr-o dimineata am visat un animal ciudat cu 3 coarne, aspect reptilian si coaada de paun. Ieri am facut acest desen reprezentand acea creatura din vis.
duminică, 22 ianuarie 2012
Un arab si niste animale, desen facut de Emanuel Chirila in copilarie, inainte de 1940
Acest arab care dreseaza un leu, un câine si o pasare a fost desenat de bunicul meu inainte de al doilea razboi mondial
vineri, 6 ianuarie 2012
O pisica… de mare
Aceasta este o pisica… de mare pe care am desenat-o pe vremea când eram in facultate. Pisica de mare nu este înrudita cu pisica pe care o găsim in multe case cele doua specii nefiind nici măcar înrudite si nu am inteles niciodată de ce este numita pisica. Pisica de mare este un peste, nu un mamifer, cum a zis odata o prezentatoare TV care nu prea avea cunostiinte de biologie si pe langa faptul ca nu toarce si nu se lasa mangaiata ca o pisica obisnuita poate fi chiar periculoasa pentru om deoarece coada ei se termina cu un ac cu venin foarte toxic si cine se apropie pre mult de ea poate muri cum a murit Steve Irwin.
vineri, 23 decembrie 2011
Un șobolan mort
Spre disperarea iubitorilor de animale care vor fi oripilați când vor vedea un mamifer dragut, numai bun de pupat in bot sau unde vreți voi, mort am făcut si am postat acest desen in creion. Mă întreb când vor sari in sus asociațiile pentru protecția șobolanilor. Daca tot ne opunem eutanasierii câinilor vagabonzi eu propun sa nu mai facem deratizare ca e păcat sa ucidem cu sânge rece aceste biete rozătoare si sa lăsam șobolanii sa umble liberi prin apartamentele noastre si pe unde vor ei si eventual sa le dam si de mâncare ca doar sunt si ei niște suflete nevinovate la fel ca si cateii care mananca din aceleași gunoaie din spatele blocurilor :))))))
Acum ca se apropie Crăciunul m-am gândit cum ar fi daca am face un gest umanitar si am oferi spre adopție toata populația de șobolani din București, cate unul oferit cadou fiecărui iubitor de animale care e împotriva eutanasierii câinilor… bineînțeles ca alaturi de un catel plin de limbrici si de microbi cu care sa doarmă in pat :)))))






