Vara de noiembrie la vila Camelia din Sinaia

Acest tablou inspirat din poezia Vara de noiembrie de Lucian Blaga este expus la vila Camelia din Sinaia in cadrul salonului de vara organizat de ComunitateaDeArta unde poate fi vazut pana pe 20 iulie

Vara de noiembrie

Poezia Vara de noiembrie de Lucian Blaga m-a impresionat prin atmosfera sa, prin sentimentul transmis, prin imaginea idilica a rasaritului de soare, a peisajului montan si a iubitei adormite. Dupa ce am citit poezia mi-am imaginat ca sunt eu in decorul montan in lumina diminetii linistite, alaturi de femeia iubita si o privesc cu doarme langa mine. Am facut pictura de mai sus si desenul de mai jos dorindu-mi sa fie real, sa ma trezesc alaturi de ea in fiecare dimineata.

Vara de noiembrie

Iubito,-mbogateste-ti cintaretul,

muta-mi cu mina ta in suflet lacul,

si ce mai vezi, vapaia si inghetul,

dumbrava, cerbii, trestia si veacul.

Cum stam in fata toamnei, muti,

sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gind.

Solar e tilcul ce tu stii oricind

atitor lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,

ne este un senin vesmint.

Ca esti cuvint, ca esti pamint,

nu te dezbraci de ea nicicind.

O, lumea e albastra haina,

in care ne cuprindem, strinsi in taina,

ca vara singelui sa nu se piarda,

ca vraja basmului mereu sa arda.

Vazduhul seminte misca

In ceasul acela pe-a muntelui coama -

unde-adastaram sub brazi,

nimiciti de arzindul albastru

din clara preziua de toamna -

Tu adormisesi patrunsa de soare

mie alaturi, in sura de cetini.

In suier venind din adincuri

arar ca un val de racoare.

In valea lasata in urma se stinse,

de mult si ultimul zvon.

O frunza de fag ca o flacara-n par ti se-oprise.

Rotind, in descindere, frunza visa

ca-n an mai putea inc-o data

podoaba sa fie de foc altui pom.

Pe munte, pe coama, se stinse

de mult si ultimul zvon.

Vara de noiembrie

Azi am mai facut un desen in creion inspirat din poezia Vara de noiembrie de Lucian Blaga

Vara de noiemvrie

Iubito,-mbogateste-ti cintaretul,

muta-mi cu mina ta in suflet lacul,

si ce mai vezi, vapaia si inghetul,

dumbrava, cerbii, trestia si veacul.

Cum stam in fata toamnei, muti,

sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gind.

Solar e tilcul ce tu stii oricind

atitor lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,

ne este un senin vesmint.

Ca esti cuvint, ca esti pamint,

nu te dezbraci de ea nicicind.

O, lumea e albastra haina,

in care ne cuprindem, strinsi in taina,

ca vara singelui sa nu se piarda,

ca vraja basmului mereu sa arda.

Vazduhul seminte misca

In ceasul acela pe-a muntelui coama -

unde-adastaram sub brazi,

nimiciti de arzindul albastru

din clara preziua de toamna -

Tu adormisesi patrunsa de soare

mie alaturi, in sura de cetini.

In suier venind din adincuri

arar ca un val de racoare.

In valea lasata in urma se stinse,

de mult si ultimul zvon.

O frunza de fag ca o flacara-n par ti se-oprise.

Rotind, in descindere, frunza visa

ca-n an mai putea inc-o data

podoaba sa fie de foc altui pom.

Pe munte, pe coama, se stinse

de mult si ultimul zvon.

Muza adormita a poeziei Vara de noiembrie de Lucian Blaga, pictura

Muza adormita a poeziei Vara de noiembrie de Lucian Blaga, pictura tempera

Dupa desenul de acum cateva zile am facut si o pictura in tempera inspirata din poezia "Vara de noiembrie" de Lucian Blaga prin care am redat chipul muzi adormite a poetului, asa cum este ea descrisa in poezie.

Muza adormita a lui Lucian Blaga

Azi am mai facut un desen inspirat din poezia Vara de noiembrie de Lucian Blaga, un desen in creion reprezentând-o pe muza adormita a poeziei intr-un decor montan, in lumina rasaritului de soare, cu chipul ei curat. Sunt atat de frumoase femeile cand dorm

Vara de noiembrie

Acesta este un desen in pix roșu si creioane colorate pe care l-am realizat azi după ce am citit poezia “Vara de noiembrie” de Lucian Blaga, o poezie de dragoste care m-a făcut sa-mi doresc sa fiu eu pe pajiștea de munte, sub cetini, langa iubita mea (din păcate nu este o persoana reala) si sa o privesc când doarme in lumina răsăritului, atât de frumoasa, ca o zi însorita.

Mai jos e poezia lui Lucian Blaga, poezia care m-a inspirat

 

Vara de noiemvrie

 

Iubito,-mbogateste-ti cintaretul,

muta-mi cu mina ta in suflet lacul,

si ce mai vezi, vapaia si inghetul,

dumbrava, cerbii, trestia si veacul.

Cum stam in fata toamnei, muti,

sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gind.

Solar e tilcul ce tu stii oricind

atitor lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,

ne este un senin vesmint.

Ca esti cuvint, ca esti pamint,

nu te dezbraci de ea nicicind.

O, lumea e albastra haina,

in care ne cuprindem, strinsi in taina,

ca vara singelui sa nu se piarda,

ca vraja basmului mereu sa arda.

Vazduhul seminte misca

In ceasul acela pe-a muntelui coama -

unde-adastaram sub brazi,

nimiciti de arzindul albastru

din clara preziua de toamna -

Tu adormisesi patrunsa de soare

mie alaturi, in sura de cetini.

In suier venind din adincuri

arar ca un val de racoare.

In valea lasata in urma se stinse,

de mult si ultimul zvon.

O frunza de fag ca o flacara-n par ti se-oprise.

Rotind, in descindere, frunza visa

ca-n an mai putea inc-o data

podoaba sa fie de foc altui pom.

Pe munte, pe coama, se stinse

de mult si ultimul zvon.