Ieri, gandindu-ma la poeziile scrise de Sappho mi-am adus aminte de niște versuri dintr-o poezie dedicata unei fete care urma sa paraseasca insula in care aceasta descria imaginea fetei purtând o diadema violet (probabil cu cristale de ametist) si cu flori de trandafir si șofran in jurul gatului ei. Inspirata de aceste versuri si folosind câteva creioane colorate am făcut desenul de mai sus reprezentând-o pe Sappho alături de muza ei. Poezia este trista deoarece fata trebuia sa plece si sa se mărite împotriva voinței ei, împotriva sentimentelor ei, despărțirea de Sappho si de celelalte fete fiind una dureroasa. “Trebuie sa induram aceasta despărțire Sappho. Plec împotriva voinței mele.” Acestea sunt versurile din care reiese clar ca fata era forțata sa plece si nu isi dorea asta si in sufletul ei era o durere sfâșietoare din aceasta cauza, o suferința care ii rupea sufletul in doua. O sa fac si o varianta cu ele triste, in ziua despărțirii, plângând amândouă una in brațele celeilalte. Fata a plecat si de atunci Sappho nu a mai primit nici o veste de la ea
De aici mi-a venit ideea si pentru tabloul cu mireasa trista pe care il știți din postările anterioare. Este o poveste trista si din păcate adevărata care s-a repetat de nenumărate ori in istorie si au fost milioane de femei care au fost forțate intr-un fel sau altul sa se mărite cu un bărbat pe care nu-l iubeau deloc si sa lase iubirea in urma lor. Din păcate au fost perioade lungi in istorie când femeile nu au avut niciun cuvânt de spus, niciun pic de libertate, niciun drept si nu puteau sa decidă nici măcar in ceea ce privea propria lor viața si mai trist este ca si in ziua de azi exista locuri in lume unde se întâmpla la fel si acum.
