Cum vedea Eminescu homosexualii si lesbienele?

Atat de dulce, pictura in ulei pe panza inspirata de poezia lui Eminescu

Contrar teoriilor sustinute de extremistii de dreapta crestina care l-au confiscat abuziv pe Eminescu amestecandu-l cu Corneliu Zelea Codreanu, Arsenie Boca si alte figuri sinistre ale miscarii legionare, Mihai Eminescu avea lesbiene si homosexuali in cercul de prieteni si nu judeca pe nimeni pentru orientarea sexuala, dovada fiind poezia "Atat de dulce", cenzurata in scoli si in mediul academic.

Atat de dulce, elemente safice in poezia lui Mihai Eminescu

Atat de dulce, pictura ulei pe panza

Cand am facut tabloul inspirat din poezia Atat de dulce de Mihai Eminescu am lucrat sub presiunea timpului pentru ca in doua 2 zile urma sa am expozitia de la Centrul Cultural Calderon. Ieri am revenit asupra acestui tablou si am mai lucrat la detalii. Mai sus este tabloul asa cum arata acum.

Despre aceasta poezie necunoscuta si cenzurata in scoli si despre viziunea lui Eminescu in ceea ce priveste persoanele cu alte orientari sexuale am mai scris, spre disperarea extremistilor de dreapta cu valente ortodoxe si plavoslavnice care il amesteca in mod abuziv pe Eminescu cu Corneliu Zelea Codreanu si alti legionari si ii pun in carca o viziune homofoba care nu-i apartinea. Eminescu avea homosexuali si lesbiene in cercul sau de prieteni si cunostea oameni cu alte orientari sexuale pe care nu-i judeca pentru asta si ii acceta asa cum sunt, dovada fiind chiar poezia "Atat de dulce"  Pentru cine nu cunoaste am repostat si poezia.

Mihai Eminescu - Atat de dulce 

Atât de dulce ești, nebuno,

Că le ești dragă tuturor,

Cunosc femei ce după ochii

Și după zâmbetul tău mor.

Femei frumoase și copile

Te-ar îndrăgi, te-ar săruta.

Tu ai iubirea tuturora ­

Și numai eu iubirea ta.

Un farmec blând de fericire

Tu răspândești oriunde-i sta ­

Ești fericirea tuturora

Și eu sunt fericirea ta.

De râzi, se desprimăvărează,

Învie totul unde-i sta,

Căci tu ești viața tuturora

Și numai eu viața ta.

De dragul tău și flori și oameni

Și stele să trăiască vor.

Pe mine mă iubești tu numai

Și numai eu doresc să mor.

Poezia "Atat de dulce", dovada ca Eminescu nu era homofob

Atât de dulce ești, nebuno,
Că le ești dragă tuturor,
Cunosc femei ce după ochii
Și după zâmbetul tău mor.

Femei frumoase și copile
Te-ar îndrăgi, te-ar săruta.
Tu ai iubirea tuturora ­
Și numai eu iubirea ta.

Un farmec blând de fericire
Tu răspândești oriunde-i sta ­
Ești fericirea tuturora
Și eu sunt fericirea ta.

De râzi, se desprimăvărează,
Învie totul unde-i sta,
Căci tu ești viața tuturora
Și numai eu viața ta.

De dragul tău și flori și oameni
Și stele să trăiască vor.
Pe mine mă iubești tu numai
Și numai eu doresc să mor.

Probabil ca cu aceasta postare voi infuria si voi irita la culme o multime de extremisti de dreapta ce fac parte din diverse miscari de dreapta crestina care l-au amestecat in mod abuziv pe Eminescu cu Corneliu Zelea Codreanu si alti  legionari sau cu diverse fete bisericesti care nu au fost nici pe departe niste sfinti prin atitudinea lor misogina homofoba, rigida si intoleranta si prin multe altele dar au stiut mereu sa-i judece pe altii.
Poezia de mai sus intitulata "Atat de dulce" atesta faptul ca poetul Mihai Eminescu nu era homofob si nu vedea atractia unei femei fata de o alta femeie ca pe ceva anormal. Eminescu chiar cunostea persoane homosexuale sau bisexuale si avea si niste prietene lesbiene care se indragostisera de iubita lui. In aceasta poezie nu se simte ura asa cum nu se simte nici gelozia. Eminescu era mult mai tolerant si mai deschis la minte decat il zugravesc cei din ziua de azi. Nu stiu ce ar fi gandit Eminescu despre o fata care s-a indragostit de femeia de care si el a fost indragostit dupa ce a citit poeziile in care apare mereu imaginea ei si prin pictura ei ii da contur si viata. Oare ce ar fi zis si ce ar fi scris el despre mine daca ar fi trait si ar fi avut ocazia sa-mi cunoasca arta si gandurile? Oare s-a gandit el vreodata ca peste veacuri o copila de 14-15 ani se va indragosti de fata pe care el nu a putut sa o uite niciodata pastrand-o vie in poeziile sale si o va picta mereu imaginandu-si ca poate sa o tina in brate, sa o sarute, sa fie cu ea in codru, in lumina lunii, sub teiul inflorit ce miroase atat de frumos?