Din valurile vremii pictura si poezie

Mihai Eminescu Din valurile vremii... Din valurile vremii, iubita mea, răsai Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai - Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri Slăbită e de umbra duioaselor dureri! Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei, Femeie între stele şi stea între femei Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng, În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng. Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump, Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec, Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân, Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin. Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci Şi umbra ta se pierde în negurile reci, De mă găsesc iar singur cu braţele în jos În trista amintire a visului frumos... Zadarnic după umbra ta dulce le întind: Din valurile vremii nu pot să te cuprind. Despre poezia lui Eminescu si despre tabloul meu am mai scris. Acest tablou este expus la Galeria T a fundatiei Henri Coanda, Biblioteca Culturala a Centrului Cultural European al sectorului 6 din Drumul Taberei nr 4 (aproape de biserica de la Razoare) pana la sfarsitul lunii mai

Din valurile vremii

Din valurile vremii, pictura in ulei pe panza inspirata din poezia lui Mihai Eminescu

Ieri am realizat aceasta pictura in ulei pe panza inspirata din poezia Din valurile vremii de Mihai Eminescu, o pictura prin care am redat iar imaginea fantomatica a celei care a fost prima si marea iubire a lui Mihai Eminescu, nu Veronica Micle cum ar crede multi ci Cassandra Elena Alupului fata din Ipotesti  de care poetul a fost foarte indragostit in adolescenta, copila angelica cu parul lung balai si ochii albastrii care a murit la doar 19 ani si a carei moarte prematura a marcat toata viata si opera poetului. Din Valurile vremii a fost doar una dintre poeziile pe care Mihai Eminescu le-a scris amintidu-si de ea.

Din valurile vremii cu galben fluorescent in lumina albastrului eminescian

Acestea sunt doua desene in pix prin care am redat imaginea fantomatica a iubitei din adolescenta a lui Mihai Eminescu asa cum mi-am imaginat-o eu dupa ce am citit poezia Din valurile vremii de Mihai Eminescu la care am adaugat putin galben fluorescent si le-am fotografiat in lumina albastra a bradului meu de Craciun.

Din valurile vremii, o poezie si mai multe desene

 
Pictura de mai sus si desenele in pix albastru de mai jos au fost inspirate din poezia lui Mihai Eminescu “Din valurile vremii”, poezie care m-a impresionat profund facandu-mă si pe mine sa simt acel dor puternic pe care l-a simtit poetul când a scris-o gandindu-se la prima lui iubire, Cassandra Elena Alupului, fata blonduța din Ipotești care a murit la doar 19 ani lasandu-l pe poet atât de îndurerat. Nimeni si nimic, nici măcar Veronica Micle nu a putut sa o stearga din mintea poetului, acesta fiind toata viața lui îndrăgostit de ea. Si eu m-am îndrăgostit de aceasta fata după ce am citit poeziile lui Eminescu deși nu am cunoscut-o niciodată. De fiecare data când citesc poeziile in care apare imaginea ei parca o vad iar prin aceste desene am încercat sa dau viața imaginii ei, așa cum o descrie poetul si așa cum o vad eu.
Primele doua desene de mai jos sunt mai noi in timp ce celelalte doua sunt mai vechi
 
 

Din valurile vremii...
de Mihai Eminescu
Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai -
Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri -
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.
Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec
Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin.
Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos...
Zadarnic după umbra ta dulce le întind
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.

Un alt desen inspirat din poezia "Din Valurile Vremii"

 Prin acest desen in pix albastru pe care l-am realizat acum cateva zile am asternut pe hartie imaginea fantomatica ce strabate timpul a celei care a fost prima si marea iubire a lui Mihai Eminescu, Cassandra Elena Alupului, fata blonduta din Ipotesti care a murit de dropica la doar 19 ani, fata care i-a marcat profund viata si creatia poetului, acesta neputand sa o uite niciodata, asa cum este ea descrisa in poezia "Din valurile vremii".

Din valurile vremii

Poezia "Din valurile vremii" de Mihai Eminescu a fost unul dintre subiectele de la examenul meu de bacalaureat din 2005.Eminescu a scris aceasta poezie amintindu-si de Casandra, copila blonduța cu ochii mari si albaștrii din Ipotești pe care ai iubit-o atât de mult in adolescenta incat niciodată nu a mai putut sa o uite.Casandra era mai mare decât el. La doar 19 ani, când Mihai Eminescu era plecat la studii la Viena fata a murit, poetul fiind mereu marcat de moartea ei prematura si tragica.Când am citit aceasta poezie imaginea fantomatica a iubitei poetului a apărut in mintea mea, atât de frageda, atât de frumoasa, atât de suava, atât de pura, atât de ireala, ca o umbra străvezie venita din trecut.Poezia m-a făcut sa mă desprind de atmosfera rece de examen si sa intru in lumea poetului, sa trăiesc ceea ce el a trăit in momentul in care a scris-o.Poezia m-a făcut sa-mi doresc ca acea fata cu parul bălai sa fie reala, sa fie langa mine, sa simt fiorii imbratisarilor si sarutarilor ei.Poezia m-a făcut sa simt un dor puternic, un dor pe care l-a simțit si poetul.După examen am realizat mai multe desene si picturi inspirate de aceasta poezie, prin fiecare încercând sa aștern pe hârtie chipul ei angelic.

Din valurile vremii

Din valurile vremii, iubita mes rasai
Cu bratele de marmur,cu parul lung, balai-
Si fata stravazie ca fata albei ceri
Slabita de umbra duioaselor dureri!
Cu zambetul tau dulce tu mangai ochii mei
Femeie inter stele si stea intre femei
Si intorcandu-ti fata spre umarul tau stang
In ochii fericirii ma uit pierdut si plang.
Cum oare din noianul de neguri sa te rump
Sa te ridic la pieptu-mi, iubite inger scump,
Si fata mea in lacrimi pe fata ta s-o plec,
Cu sarutari aprinse suflarea sa ti-o-nec
Si mana friguroasa s-o incalzesc la san,
Aproape mai aproape pe imima-mi s-o tin.
Dar vai,un chip aievea nu esti, astfel de treci
Si umbra ta se pierde in negurile reci
De ma gasesc iar singur cu bratele in jos
In trista amintire a visului frumos...
Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind:
Din valurile vremii nu pot sa te cuprind

Am realizat aceasta pictura inspirata de poezia de mai sus: "Din Valurile Vremii" de Mihai Eminescu.Aceasta poezie a fost unul dintre subiectele de la examenul meu de bacalaureat.Cand am citit aceasta poezie imaginea fantomatica a iubitei poetului a aparut in mintea mea, atat de frageda, atat de frumoasa, atat de suava, atat de ireala.Poezia m-a facut sa ma desprind de atmosfera rece de examen si sa intru in lumea poetului, sa traiesc ceea ce el a trait in momentul in care a scris-o.Poezia a creat in mintea mea imaginea fantasmagorica a unei tinere fete si un dor puternic, un dor pe care l-a simtit si poetul.Dupa examen am realizat mai multe desene si picturi inspirate de aceasta poezie dar aceasta este cea mai vie dintre ele, redand imaginea pe care poezia Din Valurile Vremii a genarat-o in mintea mea