Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu, poezie care m-a facut sa vad cu ochii mintii acea imagine de vis si sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in codru in locul poetului.Imi place sa desenez si sa pictez toate lucrurile la care visez si la care nu pot sa ajung. Acest blog contine creatiile mele precum si trairile din spatele lor, acele sentimente si dorinte care m-au motivat
luni, 31 ianuarie 2011
Femeia florii de lotus
Am pus tabloul aceasta langa pat ca sa o vad mereu, macar sa o pot vedea, si in noptile in care nu pot sa dorm si in fiecare dimineata o privesc si uit ca sunt singura in patul rece.
Unicornul in creatiile mele
duminică, 30 ianuarie 2011
Supernovele din desenele si picturile mele
Din anul 2000, de cand m-am apucat de pictura supernova este unul dintre elementele mele preferate. Mereu m-au fascinat supernovele cu lumina lor, mai ales lumina albastra a stelelor de mare energie care explodeaza. In multe picturi si desene pe care le-am realizat pana acum apar supernove cu lumina lor albastra, stele albastre de mare energie ce explodeaza eliberand in spatiu o sfera de lumina.
In anul 2000 parca vedeam lumina albastra a unei supernove, o sfera de plasma cu un inel aflat la intersectia cu planul discul de praf din jurul stelei ce straluceste si mai puternic in timp ce ce a mai ramas din steaua respectiva inca mai straluceste in centru. Supernova mea seamana cu un ochi cosmic
In desenele si picturile mele reprezentand supernove sfera de lumina poate sa fie sau sa nu fie prezenta dar inelul de lumina este nelipsit.
In creatiile mele supernovele pot fi fie elemente de decor, fie elemente centrale sau de foarte mare interes ale unor peiasje spatiale
Primii amfibieni
Ichthyostega
Ichtyostega, una dintre primele specii de vertebrate care au iesit pe uscat, pictura in ulei pe panza si desen in creion.
Prezentarea de mai jos contine mai multe detalii despre ichtyostega
Primii arbori de pe Terra
Un stegocefal pe un trunchi de lepidodendron
Din lumea dinozaurilor - cum profitau primele mamifere de greseala unei mame
Disparitia dinozaurilor
Dinozaurul inteligent
Ultimul dinozaur
Visul unei duminici insorite
sâmbătă, 29 ianuarie 2011
As vrea sa fiu cu ea acum…
Acesta este un desen in creion pe care l-am făcut acum câteva minute imaginandu-mi ca sunt cu iubita mea (cea bruneta) si ne sărutam. De când eram in liceu îmi plăcea sa-mi imaginez ca sunt cu o femeie mai mare decât mine ca vârsta cu ochii albaștrii si cu parul lung si negru, o femeie care aduce puțin cu Xena.
Cat de mult mi-as dori sa fiu cu ea acum, in brațele ei, sa pot sa o simt langa mine, sa pot sa plâng pe umărul ei când sunt trista, sa mă iubească si sa mă inteleaga.
Alb-negru, după mai mult de 10 ani, pictura de atunci si desenul in pix de acum
Aceasta este o pictura pe care am realizat-o in toamna anului 2000, un dintre primele mele picturi, o pictura reprezentând doua femei stand de o parte si de alta a unei coloane, una de tip european cu plete blonde de Ileana Cosânzeana ce strălucesc in lumina calda a soarelui aflat intr-o eclipsa parțiala, cealaltă o negresa atletica, puternica, cu forme zvelte ce lucesc in lumina albastra a unei supernove si a unei planete ca Pamantul.
Mai jos este versiunea de acum, un desen in pix pe care l-am realizat ieri reluând aceasta tema care datează din anul 2000.
marți, 25 ianuarie 2011
Un nou desen inspirat din poezia Izvorul nopții de Lucian Blaga
Azi am făcut un nou desen reprezentând-o pe iubita lui Lucian Blaga cu ochii ei negrii ca noaptea, mari si plini de mister.
Un peisaj linistitor – Atunci si acum
Aceasta este un desen pe care l-am realizat ieri, un peisaj liniștitor cu coloane si munți ce se înalta din oceanul liniștit si albastru in care se reflecta lumina soarelui aflat intr-o eclipsa parțiala in timp ce delfinii sar din apa.
Mai jos este o pictura de acum 10 ani având același subiect
vineri, 21 ianuarie 2011
Un sentiment minunat – inca o Eva cosmica
Animația de mai sus a fost realizata după ce am scanat de mai multe ori un desen in pix in timp ce il făceam. Este un desen care transmite un sentiment minunat, un sentiment pe care îl trăiesc de fiecare data când vad cu ochii mintii mele stelele, planetele, galaxiile, universul si imaginea plina de viata a eternului meu feminin, a Evei cosmice pe care o vad in fiecare stea si in fiecare corp ceresc, sentimentul pe care il trăiesc de fiecare data când realizez aceste desene si picturi si de fiecare data când le privesc imaginandu-mi ca sunt acolo, in lumea minunata pe care mi-o creez, inca un desen reprezentând-o pe EA, Eva mea cosmica stand goala si superba in lumina albastra atât de liniștitoare a stelelor, a galaxiei si a unei planete albastre cum e planeta noastră. Acesta este unul dintre multele desene pe care le-am realizat imaginandu-mi ca sunt eu acolo, cu ea, in lumea aceea de vis, ca e totul atât de frumos, ca ne iubim. De fiecare data când mă uit la aceste desene sau cand fac altele noi gandindu-mă la acest univers plin de frumusete acest sentiment minunat ma curpinde si îmi da putere si o puternica dorința de a trai. Doar când mă gadensc la EA, Eva mea cosmica încep sa vad viața intr-o alta culoare si cu alți ochi si uit de mizeria cotidiana
Mai jos este un filmuleț pe care l-am realizat filmandu-ma in timp ce realizam acest desen folosind un banal pix albastru.
In urma ei…
Acesta este un desen pe care l-am realizat ieri ilustrând acest sentiment iar mai jos este o pictura foarte asemănătoare pe care am realizat-o când aveam 16 ani.
miercuri, 19 ianuarie 2011
O reproducere dupa Paul Cézanne
sâmbătă, 15 ianuarie 2011
Si eu m-am indragostit de fata din poeziile lui Mihai Eminescu
O chema Cassandra Elena Alupului si era blonda cu ochii albastrii. Era frumoasa atat fizic cat si la suflet ca un inger. Cu ea tanarul Eminovici se intalnea seara si se plimbau amandoi prin codru, pe sub teii infloriti ce miroseau atat de frumos pana la lacul plin de flori de nufar in care se reflecta lumina lunii si a stelelor. Probabil ca Eminescu a cunoscut-o in perioada aia cand era cu trupa de actori, pe la 16-17 ani. Acest "inger palid" fata a murit de dropica (o boala care se caracterizeaza prin retentia de apa in tesuturi ) la doar 19 ani. Probabil ca a avut o infectie care a ajuns la rinichi. Ea a murit cand poetul era plecat la studii la Viena. Poezia "Mortua est" a fost scrisa imediat dupa ce poetul a aflat de moartea ei.
Si poezia "Floare albastra" a fost scrisa tot in amintirea aceastei fete, la fel ca si multe alte poezii in care apare in mod obsedant imaginea ei angelica Eminescu vorbind in multe poezii despre o copila cu parul de aur care nu putea fi decat ea pentru ca tot ce a urmat dupa ea nu se potriveste deloc cu descrierile din poezii deoarece celelalte femei din viata lui Eminescu erau femei mature, multe dintre ele maritate si cu copii, cum era si Veronica Micle. Chiar daca a fost cu multe femei dupa moartea Elenei, Eminescu tot nu a putut sa o uite pe aceasta "copila cu parul de aur", cele mai multe dintre poezii fiind scrise cu gandul la ea, poetul amintindu-si serile cand era cu ea, cand erau doar ei doi in mijlocul naturii, in satul natal. Dupa cum zicea poetul in poezia "Din lyra sparta" ea era cea care ar fi trebuit sa-i fie sotie. Ea era fidela si curata la suflet. Ea ar fi putut sa iubeasca si sa stea langa omul iubit toata viata ei dupa cum zicea si poetul in poeziile "Locul aripelor" si "De ce sa mori tu".
Si eu cand am citit poeziile lui am inceput sa-mi imaginez ca sunt eu cu ea, ca pot sa o simt langa mine, asa pura si frumoasa cum era ea si cum din pacate nu mai e nimeni in ziua de azi, ca ne plimbam tinandu-ne de mana prin codru, pe sub teii din care cad flori frumos mirositoare, in lumina lunii si a stelelor, ca pot sa o tin in brate si sa o sarut. Si acum parca o vad, blonda cu ochii albastrii si pielea alba purtand o rochie alba semitransparenta, alba ca albul puritatii. Cat de mult mi-as dori ca aceasta fata sa nu fie doar o creatie a mintii mele ce s-a nascut din amintirile si poeziile lui Eminescu. Cat de mult mi-as dori sa-i pot oferi ei flori albastre ca ochii ei si sa o pot salva de boala sa pot sa o aduc in lumea mea si sa-i ofer toata iubirea mea. Daca ar fi posibila calatoria in timp as lua aceasta fata din Ipotestiul secolului 19 si as aduce-o in lumea de acum ca sa o am mereu langa mine, nu doar in ganduri si picturi prin care am asternut pe hartie sau panza imaginea ei asa cum o descria Eminescu in poezii si asa cum mi-o imaginez si eu.
Am facut foarte multe desene si tablouri prin care am incercat sa redau imaginea ei minunata si de fiecare data cand le privesc, ca si atunci cand citesc poeziile lui Eminescu parca o vad langa mine si imi doresc atat de mult sa fiu cu ea, sa simt atingerea ei fina si caldura ei. Am facut aceste desene dorindu-mi sa fiu eu in locul poetului, sa pot eu sa o tin in brate, sa o ating si sa o sarut