Totusi dupa ce am terminat aceasta pictura am observat ca, la fel ca exista o ruptura intre cele doua pesonaje care stau spate in spate, nu comunica, iar coloana dintre ele ele pare un zid care le desparte. In timp ce Sappho indreapta o privire timioda catre fata cu papirusul aceasta pare total indiferenta si rece. Sa fie ea cea despre a carei raceala si indiferenta vorbea Sappho in imnul ei catre Afrodita? Sa fie acesta un tablou despre durerea unei iubiri neimpartasite din care s-a nascut inmul catre Afrodita? Acelasi sentiment l-am trait si eu de nenumarate ori si probabil ca din acest motiv imaginea celor doua personaje care stau spate in spate, reci si in diferente se repeta in creatiile mele, mai jos fiind doar una dintre aceste creatii.
Sappho - Imn catre Afrodita
Pe tron de aur, tu Afrodita eternă
Frumoasă fiică-a lui Zeus, eu te rog fierbinte
nu-mi pune în suflet
amărăciuni și doruri,
ci ca deunăzi când ai venit ascultându-mi
din depărtare strigătul meu și oftatul
și părăsindu-ți mândrul palat de la zare,
porneai spre mine albă, în carul de aur, -
tu vino iarăși !
Frumoase păsări repezi, la car văzusem
cum te aduc spre noi, cu bătăi de aripi.
Ce repede zburau. Tu, de trei ori slăvită,
cu chip zeiesc, ales, ai surâs spre mine,
m-ai întrebat ce am de te chem într-una
și ce vrea, turburat,zbuciumatu-mi suflet -
- ”Pe cine ai vrea tu să-ți aducă Pito
Iubirii tale, deci ? De ce suferi Sapho ?
Fugind de tine, ea în curând spre tine
o să alerge și-o să-ți stea alături !
De nu-ți primește darul, - în curând chiar ea
Va fi să-ți deie daruri. Și de nu te place
Curând te va iubi, ca prinsa de flăcări ”
Deci vino iarăși Zeiță și fă să-mi piară
aceste gânduri grele. Și împlinește-mi
tot ce-mi dorește inima. Te chem, Zeițo !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu