Acum cateva zile Ioana mi-a lasat o poezie care m-a inspirat. Mai sus este o imbratisare plina de pasiune, un sentiment ce uneste doua inimi facandu-se la bata mai tare una langa cealalta si transforma vasele de sange in rauri fierbinti. Mai jos este poezia Ioanei.
Sa fim noi
Mi-e sufletul o fereastra deschisa
Pentru sufletul tau
Mi-e sufletul o aripa intinsa
Pentru aripa sufletului tau
Mi-e inima o piatra fierbinte
Care devine pasare langa inima ta
Mi-e trupul un fir de iarba
Leganat de dorul tau
Mi-e sangele un rau de gheata
Arzand, cautand glasul tau
Mi-e glasul un vers calator
Care ar rataci prin parul tau
Si atunci iti scriu.
Iti spun ca mi-e dor…
Sa ne imbratisam ca doi nori
Sa devenim ploaie sau fulgi cazatori
Sa ne imbratisam ca doua picaturi
Ca doi turturi inghetati si reci
Ca doi copii infrigurati
Sa ne imbratisam
Si sa ne ascultam sufletul plutind
Sa ne imbratisam,
Sa ne auzim sangele vorbind
Sa fim noi
Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu, poezie care m-a facut sa vad cu ochii mintii acea imagine de vis si sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in codru in locul poetului.Imi place sa desenez si sa pictez toate lucrurile la care visez si la care nu pot sa ajung. Acest blog contine creatiile mele precum si trairile din spatele lor, acele sentimente si dorinte care m-au motivat
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu