Curcubeu, pictura si poezie

Azi am facut aceasta pictura, unul dintre autoportretele mele sufletesti, eu curcubeul ce face nota discordata intr-o lume cenusie in care oamenii sunt toti la fel, niste roboti lipsiti de sensibilitate, conformisti si obedienti.
Cu aceasta ocazie am ales sa repostez si poezia ce insoteste acest concept.

Intr-o lume fara de soare
Intr-o lume lipsita de culoare
Asta-i ceea ce sunt eu
O pata de culoare, un curcubeu

Un curcubeu ce traieste
Un curcubeu ce iubeste
Si se bucura de fiecare floare
Si fiecare raza de soare

Singura sunt in lumea cenusie
Unde viata-i anosta si pustie
Si oameni parca-s roboti
O masa amorfa-s toti

Precum niste umbre, toti la fel
Numai eu indraznesc sa fiu altfel
Si sa nu merg pe a lor urma
Si sa nu ma pierd in a lor turma

In asta lume fara de culoare
Stau si ma intreb unde oare
As putea zari alt curbuneu
Vesel asa cum sunt eu