Ceea ce conteaza pentru mine cel mai mult

Am mii de desene vechi si foarte multe schite care probabil ca pentru unii ar parea ridicole si penibile dar le pastrez pentru ca ceea ce conteaza pentru mine nu este forma, adica desenul in sine, ci ideea si sentimentul imortalizat in acel desen ca intr-o fila de jurnal. Ceea ce conteaza pentru mine este ca in fiecare creatie am lasat o bucatica din sufletul meu si o traire despre care nu as fi putut discuta cu altii caci as fi sfarsit prin a fi judecata aspru. Ceea ce conteaza pentru mine este ca atunci imi doream sa iubesc si sa fiu iubita si visam cu ochii deschisi la ceva ce nu puteam avea.

 Nu am facut aceste desene pentru bani, pentru faima sau cu gandul ca voi face o cariera din arta ci pentru ca asa am simtit eu, asa cum altele fete scriau poezii si jurnale, nu pentru a ramane in istorie alaturi de Liviu Rebreanu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, George Calinescu, Lucian Blaga, Nichita Stanescu, Caragiale si alte nume sonore din literatura romanesca, ci pentru a se elibera si pentru a se exprima prin cuvinte asa cum o fac eu prin desene si picturi.

 Ceea ce vreau sa spun este ca dincolo de arta, de forma, culoare, anatomie lumini si umbre sunt sentimentele care m-au determinat sa pun mana pe creion sau pe pix si sa desenez, dorul nemarginit de iubire, gandul acela fierbinte din adolescenta mea care si acum mai revine din cand in cand in mintea mea si niciodata nu-mi va da pace

 In fiecare dintre aceste desene e o iubire neimplinita si neatinsa pe care nu mi-a fost permis sa o am, putand doar cu gandul sa ajung la ea