Ieri am facut acest tablou in acrilice pe panza inspirat din poezia Din parul tau de Lucian Blaga reluand o tema datand din anul 2000. Mai jos este prima pictura inspirata din aceasta poezie. Au trecut 13 ani de atunci dar sentimentul a ramas viu. Si acum, ca si atunci, cand privesc aceasta pictura simt scanteia iubirii pe care nu am avut ocazia sa o am langa mine. Si acum imi aduc aminte. Era in toamna anului 2000. Dupa ce am facut pictura inspirata din poezia lui Blaga am pus-o undeva langa pat, cu ochii ei la inaltime ochilor mei si o priveam in fiecare seara imaginandu-mi ca nu e doar o pictura ci o femeie in carne si oase
Am mai facut cateva desene pornind de la aceasta poezie dar picturile de mai sus sunt cele mai vii, muza poetului parand atat de reala incat cand o privesc imi vine sa mai apropii mai mult de ea, sa-i simt rasuflarea calda si pielea fina, sa o privesc in ochi, sa o sarut. Mai jos sunt celelalte creatii inspirate din aceasta poezie
Un comentariu:
Draga Corina,
citind destul de des postarile tale si comentariile atunci cand apar, imi pun o intrebare : am impresia ca suferinta de a nu intalni persoana pe care o astepti este destul de puternica, asa cum lasa de inteles unele mesaje ale tale, ca acesta de exemplu; ai incercat sa faci cunostinta cu persoane care aidoma tie sunt in cautarea acelui ideal?
arta este un mijloc fabulos de regasire si chemare necontenita de sine, insa dupa parerea mea ai putea face un pas inainte : de ce sa nu cauti persoana? trebuie sa existe anumite situ-uri de acest fel (dupa parerea mea)
ceea ce-ti lipseste este un pic de mai multa incredere in tine insati, sa nu te lasi prinsa in noianul aspectelor negative si sa cauti sa ramai pozitiva, pragmatica; aceea persoana dupa care tanjesti exista in realitate. uneori este nevoie de timp, e adevarat ca oamenii sa constientizeze anumite lucruri ori stari de fapt;
in consecinta, dupa parerea mea,trebuie doar sa ai curajul sa faci pasul!
numai bine,
M
Trimiteți un comentariu