Potopul din Bucuresti

In Bucuresti ploua de mai mult de 24 de ore si nu se mai opreste. Inspirata de ploaia de afara, m-am gandit sa repostez desenele mele repezentand potopul si arca lui Noe

Ce vedeti in acest desen?

Eu nici macar nu m-am uitat la acest desen in timp ce l-am facut si dupa ce l-a terminat am vazut multe figuri ascunse in el. Voi ce vedeti in acest desen

Un model de incaltaminte pentru ploaie

In aceasta dimineata am visat ca eram intr-un oras necunoscut si m-a prins ploaia si in apropierea unui pod am vazut ca nivelul apei era atat de ridicat incat strada era inundata. Dupa ce am trecut podul am intrat intr-un magazin si am vazut aceste cizme din cauciuc cu partea de jos transparenta si partea de sus cu gaurele in forma de stea cu 5 colturi, dupa care am intragt intr-o consignatie unde lasasem cateva tablouri si am aflat ca cei de acolo le-au vandut si au luat ei toti banii si eu nu m-am ales cu nimic.

O himera desenata cu ochii inchisi

Harta Romaniei si engma din Marea Negra

Inaceasta dimineata a am visat imaginea de mai sus, harta Romaniei alaturi de ceva care ar sugera niste unde sau niste vibratii,o spirala mare in Marea Neagra si o spirala mai mica undeva prin Moldova, totul cu galben luminos pe un fond verde inchis. Va las pe voi sa spuneti ce vedeti in aceasta imagine si ce va sugereaza. Pe mine ma face sa ma gandesc un cutremur cu epicentrul in Marea Neagra care ar putea trezi si focarul din Vrancea sau la niste instalatii militare amplasate de rusi in Marea Neagra care emit unde elecromagnetice de joasa frecventa pentru a perturba scutul antiracheta amplasat de americani la Deveselu dar mai bine nu ma  apuc sa fac interpretari. Desenul a fost colorat pe calculator dupa ce l-am facut in creion

Inca un desen din simfonia iubirii

Inca un portret de extraterestru

O zi plina de inspiratie

 Ieri am avut o zi plina de inspiratie si am facut 3 tablouri unul dupa altul, nevand altceva de facut si neavand unde sa ma duc pentru ca a fost sarbatoare nationala si totul era mort in oras.. Imi venea sa nu ma mai opresc din pictat.

Am inceput cu un tablou inspirat din poezia Amintire de Lucian Blaga. Am facut tabloul pornind de la schitele  pe care le-am facut pana acum.

Imadiat dupa ce am taerminat primul tablou am pictat ceea ce am visat sambata dimineata. In popor se spune ca in noapte de sanziene fetele isi viseaza alesii. Eu am visat ca eram cu iubita mea (pe care nu am intalnit-o in viata reala) intr-un oras care semana cu Bucurestiul, pe o strada care imi amintea de bulevardul Kiseleff dar era mult mai mare si erau si foarte multi copaci in jur. Ne tineam de mana si nu ne pasa de plaoai rece care nu se mai oprea. Din pacate chipul ei nu a mi-a ramas in memorie si din acest motiv am pictat-o ca pe o umbra (femeia din stanga)

Dupa ce am terminat si acest tablou am pictat o structura niologica complexa.

Inca o structura biologica

O plimbare prin ploaie si un vis de iubire

Samabata dimineata am visat ca eram cu iubita mea intr-un oras care semana cu Bucurestiul dar parca nu era. Ne plimbam amandoua prin ploaie tinandu-ne de mana pe o strada care imi amintea de bulevardul Kiseleff dar era mai mare. Eram atat de fericita ca sunt cu ea incat nu-mi mai pasa de ploaie. Un singur lucru nu mi-a ramas in memorie din visul meu, chipul ei. Nu stiu cum se face ca de mulet ori uit exact ceea ce este mai important din visele mele. Tin minte doar ca era putin mai inalta decat mine si o percepeam ca pe o prezenta foarte placuta. Azi, simtindu-ma iar singura mi-am adus aminte de acest vis si am facut pictura de mai sus in care apar eu (in dreapta) tinandu-ma de mana cu ea, doua umbre pline de mister pierdute pe strazile ude precum doua fantome. Oare cine o fi ea? Oare cand o sa apara curcubeul mult asteptat dupa ploaia lunga si rece din viata mea? Azi, intr-o mizerabila zi de concediu obligatoriu conform noului cod al muncii, in care ar fi trebuit sa ma distrez, sa ma simt bine, sa ma plimb, sa calatoresc, am stat numai in casa am fost plouata toata ziua si am si plans gandindu-ma la iubire pe caer nu imi este permis sa o am si la singuratatea in care ma afund ca in nisipurile miscarore, ca intr-o mocirla, si in care probabil ca ma voi afunda si mai rau in concediu, motiv pentru care nici nu vreau sa-mi iau concediu cel putin un an de acum inainte si as fi in stare sa muncesc si de Craciun doar ca sa uit.

Amintirea lui Lucian Blaga, pictura tempera

Amintire

Unde eşti astăzi nu ştiu.
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ
privirile tale erau albastre şi-nalte de tot.
Zvon legendar se ridică din brazi.
Ochi atotinţelegător era iezerul sfânt.
În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristeţe mă-ncing.

Taranul roman

 Am desenat acest taran azi. Ideea mi-a venit dupa ce am fost la Muzeul Taranului Roman si dupa ce am citit romanul Ion de Liviu Rebreanu care descrie foarte bine taranul tipic. Acesta este taranul roman, moldovean, ucrainean sau rus tipic,  la sapa, cu tigarea fumegand in coltul gurii si cu sticla de bautura la el, taranul din estul Europei care cand vine acasa dupa o zi de munca la camp sau dupa o betie la carciuma isi bate nevasta si copiii pentru ca vorba lui “bataia este rupta din rai” (da, este rupta din rai pentru ca nu avea ce cauta acolo si un Dumnezeu sadic a aruncat-o ca pe o masea stricata la oameni pentru ca nu avea ce cauta in rai), face agricultura ca in epoca de piatra pentru ca nu a auzit in viata lui de tehnologiile moderne sau ii depasesc cu mult nivelul intelectual, este grosolan si agresiv si ii judeca mereu pe altii fara sa se uite la propriile defecte, nu a citit decat o singura carte in viata lui si anume biblia (in cazul fericit in care stie sa citeasca), este pastrator al traditiilor fiind total refractar la tot ce e nou si in fiecare duminica este prezent la slujba la biserica din sat, fiind indoctrinat de ortodoxie pana in maduva oaselor.

Doua dintre tablourile mele sunt la targul de la Muzeul Taranului Roman

Tablourile "copacul iubirii" si "Copacul sarutului" sunt expuse la targul de la Muzeul Taranului Roman. Targul este deschis pana duminica

Muza lui Lucian Blaga intr-o noua pictura

Ieri am facut acest tablou in acrilice pe panza inspirat din poezia Din parul tau de Lucian Blaga reluand o tema datand din anul 2000. Mai jos este prima pictura inspirata din aceasta poezie. Au trecut 13 ani de atunci dar sentimentul a ramas viu. Si acum, ca si atunci, cand privesc aceasta pictura simt scanteia iubirii pe care nu am avut ocazia sa o am langa mine. Si acum imi aduc aminte. Era in toamna anului 2000. Dupa ce am facut pictura inspirata din poezia lui Blaga am pus-o undeva langa pat, cu ochii ei la inaltime ochilor mei si o priveam in fiecare seara imaginandu-mi ca nu e doar o pictura ci o femeie in carne si oase

Am mai facut cateva desene pornind de la aceasta poezie dar picturile de mai sus sunt cele mai vii, muza poetului parand atat de reala incat cand o privesc imi vine sa mai apropii mai mult de ea, sa-i simt rasuflarea calda si pielea fina, sa o privesc in ochi, sa o sarut. Mai jos sunt celelalte creatii inspirate din aceasta poezie

Inca un nud desenat cu pixul

Lucian Blaga - Din parul tau

Ieri am colorat in Photoshop un desen in creio pe care l-am facut pornind de la poezia lui Lucian Blaga "Din parul tau "

Prima pictura inspirata din aceasta poezie am facut-o in toamna anului 2000. Si acum imi aduc aminte ce trairi imi trezea aceasta pictura dupa ce am facut-o, la fel ca si poezia. Cand ma uitam la pictura de mai jos simteam un fior puternic, ca si cu ar fi fost vie, ca si cum ar fi fost in fata mea, ca si cum as fi fost in bratele ei, atat de aproape de ea, si as fi putut sa o privesc in ochi si sa o sarut. In acea perioada tineam pictura in camera mea, langa pat si o priveam in fiecare seara.

Mai am si alte desene si picturi inspirate din aceasta poezie

Din părul tău

Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata
de-un val prin care nu putem strabate cu privirea,
paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.

Si-acum, când tu-mi ineci obrajii, ochii
în parul tau,
eu, ametit de valurile-i negre si bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau --
si strig,
si strig,
si-ntaia oara simt
intreaga vraja ce-a cuprins-o magul în povestea lui.

Pictura de primavara

Imi aduc aminte cum am facu aceasta pictura cu gandul la salonul de primavara din Herastrau care s-a anulat din cauza ca cei de la ALPAB au inchis galeria de arta AAP din Herastrau. Am facut aceasta pictura gandindu-ma la o fecioara frumoasa ca o primavara, la tineretea, frumusetea si prospetimea ei, o pictura plina de viata si de culoare, o pictura despre tinerete, frumuste si iubire.

Vara de noiembrie

Poezia Vara de noiembrie de Lucian Blaga m-a impresionat prin atmosfera sa, prin sentimentul transmis, prin imaginea idilica a rasaritului de soare, a peisajului montan si a iubitei adormite. Dupa ce am citit poezia mi-am imaginat ca sunt eu in decorul montan in lumina diminetii linistite, alaturi de femeia iubita si o privesc cu doarme langa mine. Am facut pictura de mai sus si desenul de mai jos dorindu-mi sa fie real, sa ma trezesc alaturi de ea in fiecare dimineata.

Vara de noiembrie

Iubito,-mbogateste-ti cintaretul,

muta-mi cu mina ta in suflet lacul,

si ce mai vezi, vapaia si inghetul,

dumbrava, cerbii, trestia si veacul.

Cum stam in fata toamnei, muti,

sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gind.

Solar e tilcul ce tu stii oricind

atitor lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,

ne este un senin vesmint.

Ca esti cuvint, ca esti pamint,

nu te dezbraci de ea nicicind.

O, lumea e albastra haina,

in care ne cuprindem, strinsi in taina,

ca vara singelui sa nu se piarda,

ca vraja basmului mereu sa arda.

Vazduhul seminte misca

In ceasul acela pe-a muntelui coama -

unde-adastaram sub brazi,

nimiciti de arzindul albastru

din clara preziua de toamna -

Tu adormisesi patrunsa de soare

mie alaturi, in sura de cetini.

In suier venind din adincuri

arar ca un val de racoare.

In valea lasata in urma se stinse,

de mult si ultimul zvon.

O frunza de fag ca o flacara-n par ti se-oprise.

Rotind, in descindere, frunza visa

ca-n an mai putea inc-o data

podoaba sa fie de foc altui pom.

Pe munte, pe coama, se stinse

de mult si ultimul zvon.

Atat de dulce, poezia care atesta ca Mihai Eminescu nu era homofob

Poezia de Mai jos, Atat de dulce de Mihai Eminescu atesta ca poetul nu era homofob si chiar cunostea niste lesbiene care se simteau atrase de iubita lui si nu le judeca pentru asta. Pornind de la aceasta poezie am facut pictura de mai sus. Oare ce ar fi gandit si ce ar fi scris poetul daca ar fi stiut ca la mai bine de un secol dupa moartea sa inca o copila de 14-15 ani se va indragosti de aceeasi muza pe care el a iubit-o atat de mult incat ea este prezenta in aproape toata opera sa si o va picta in mii si mii de chipuri dorindu-si ea sa o tina in brate si sa o sarute?

Atât de dulce ești, nebuno,
Că le ești dragă tuturor,
Cunosc femei ce după ochii
 Și după zâmbetul tău mor.

Femei frumoase și copile
Te-ar îndrăgi, te-ar săruta.
Tu ai iubirea tuturora ­
Și numai eu iubirea ta.

Un farmec blând de fericire
Tu răspândești oriunde-i sta ­
Ești fericirea tuturora
Și eu sunt fericirea ta.

De râzi, se desprimăvărează,
Învie totul unde-i sta,
Căci tu ești viața tuturora
Și numai eu viața ta.

De dragul tău și flori și oameni
Și stele să trăiască vor.
Pe mine mă iubești tu numai
Și numai eu doresc să mor.

Din cerurile-albastre

V-am promis ca o sa fac si o pictura in ulei pe panza pornind de la poezia Din cerurile-albastre de Mihai Eminescu si m-am tinut de cuvant. Mai sus este pictura prin care am dat viata inca odata unui sentiment pe care l-a trait Eminescu si l-am simtit si eu dupa ce am citit poezia plina de dor.

Vara de noiembrie

Azi am mai facut un desen in creion inspirat din poezia Vara de noiembrie de Lucian Blaga

Vara de noiemvrie

Iubito,-mbogateste-ti cintaretul,

muta-mi cu mina ta in suflet lacul,

si ce mai vezi, vapaia si inghetul,

dumbrava, cerbii, trestia si veacul.

Cum stam in fata toamnei, muti,

sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gind.

Solar e tilcul ce tu stii oricind

atitor lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,

ne este un senin vesmint.

Ca esti cuvint, ca esti pamint,

nu te dezbraci de ea nicicind.

O, lumea e albastra haina,

in care ne cuprindem, strinsi in taina,

ca vara singelui sa nu se piarda,

ca vraja basmului mereu sa arda.

Vazduhul seminte misca

In ceasul acela pe-a muntelui coama -

unde-adastaram sub brazi,

nimiciti de arzindul albastru

din clara preziua de toamna -

Tu adormisesi patrunsa de soare

mie alaturi, in sura de cetini.

In suier venind din adincuri

arar ca un val de racoare.

In valea lasata in urma se stinse,

de mult si ultimul zvon.

O frunza de fag ca o flacara-n par ti se-oprise.

Rotind, in descindere, frunza visa

ca-n an mai putea inc-o data

podoaba sa fie de foc altui pom.

Pe munte, pe coama, se stinse

de mult si ultimul zvon.

Inca un desen inspirat din poezia Infrigurare de Lucian Blaga

Infrigurare

Dupa ce am citit poezia de mai jos, Infrigurare de Lucian Blaga am facut un desen in creion pe care l-am colorat in Photoshop

Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri

strâng lacrimi de văpaie:

licurici.

Pe coastă-n vreji de nouri

creşte luna.

Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine

şi din spuma de lumin-a licuricilor verzui

ţi-adun în inimă surâsul.

Gura ta e strugure-ngheţat.

Numai marginea subţire-a lunii

ar mai fi aşa de rece

– de-aş putea să i-o sărut –

ca buza ta.

Îmi eşti aproape.

Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape.

(Lucian Blaga, Înfrigurare)

Oare al cui ar putea fi acest portret?

Ieri am colorat in Photoshop unul dintre portretele femeii care apare foarte des in visele mele desi nu o cunosc in viata reala. Oare exista ea si in realitate? Oare cu cine ar putea sa semene? Va las sa va dati cu parerea. Mai jos este desenul in creion de la acare am pornit.

Din cerurile albastre, desen colorat in Photoshop

Azi am colorat in Photoshop desenul meu inspirat din poezia Din cerurile albastre de Mihai Eminescu

Din cerurile albastre

Azi am facut aceasta schita in creion dupa poezia Din cerurile albastre de Mihai Eminescu. Voi face si o pictura in ulei pe panza pornind de la aceasta schita.

Din cerurile-albastre
Luceferi se desfac,
Zâmbind iubirii noastre
Si undele pe lac.
De glasul pasarelelor
Pe gânduri codru-i pus.
O, stelelor, stelelor,
Unde v-ati dus?

În turme calatoare
Trec nourii pe ceri,
Ce seaman pieritoare
Duioaselor dureri.
De stralucirea florilor
E câmpul tot rapus.
O, norilor, norilor,
Unde v-ati dus?

Soptiri aeriane
Patrund din mal în mal
S-a stelelor icoane
Pre fiecare val.
De ochii tai cei plini de-amor
Aminte mi-am adus.
O, stelelor, atelelor,
Unde v-ati dus?

Cum iedera se leaga
De ramuri de stejar,
Mi-a fost odata draga
Si draga-mi este iar.
De bratul tau cuprins cu dor
Aminte mi-am adus.
O, bratelor, bratelor,
Unde v-ati dus?

Amintire de Lucian Blaga

Desen in creion inspirat din poezia Amintire de Lucian Blaga

Amintire 

Unde eşti astăzi nu ştiu.

Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.

Alunec în amintire, e-aşa de mult de-atunci.

Pe culmile vechi unde soarele iese din pământ

privirile tale erau albastre şi-nalte de tot.

Zvon legendar se ridică din brazi.

Ochi atotinţelegător era iezerul sfânt.

În mine se mai vorbeşte şi astăzi despre tine.

Din gene, ape moarte mi se preling.

Ar trebui să tai iarba, 

ar trebui să tai iarba pe unde-ai trecut.

Cu coasa tăgăduirei pe umăr

în cea din urmă tristeţe mă-ncing. 

Cu gandul la o iubire...

De aproape o sapatamana am inceput sa ma gandesc iar la iubirea pe care nu o am si sa simt un dor puternic.Orice faceam gandul acesta revenea in mintea mea. Aceste ganduri nu mi-au dat pace pana nu le-am materializat in schitele de mai sus

Ce vedeti in acest desen?

Am facut acest desen ieri cu lumina stinsa, fara sa ma uit la foaie si fara sa ma gandesc la nimic