Desi sunt cat se poate de puerile si de jalnice mai am si acum desenele de mai sus si nu am de gand sa le arunc la gunoi. Am facut desenele acestea acum 10 ani gandindu-ma la o întâlnire romantica intre doua femei intr-o gara si dorindu-mi sa fiu eu una dintre cele ele, sa trăiesc emoția întâlnirii.
Personajele mele s-au întâlnit intr-o gara iar apoi au mers la o cafea. Ele stăteau la masa, fata in fata, privindu-se in ochi. Când una dintre ele a aprins lumânarea de pe masa cealaltă a atins timid mana ei fina. Ele se priveau in ochi, zâmbeau discret si mâinile lor se atingeau ușor caci sentimentele lor erau puternice.
Aveam doar 15 ani când am făcut aceste desene dar si atunci imi doream sa iubesc si sa fiu iubita si pentru ca nu imi era permis sa încerc sa caut iubirea in jurul meu si sa o trăiesc la modul real rămâneam doar cu iubirile mele imaginare pe care le transpuneam in desene si despre care nu puteam sa vorbesc cu nimeni pentru ca știam ca voi fi judecata aspru.
Pr langa clasicele desene in creion tot atunci am făcut niște desene pe care le-am decupat si le-am pus la o masa făcuta tot din carton si scotch.
Ieri tot uitandu-ma pe ele si retrăind sentimentele din adolescenta m-am gândit sa reiau ideea de atunci făcând alte desene pe aceeași tema.
Acesta este primul dintre desenele noi, un desen incarcat de romantism pe care l-am făcut folosind un pix roșu si unul albastru.
Au urmat doua desene in creion, doua desene pline de emoție prin care am încercat sa redau sentimentele personajelor mele in timp ce se privesc in ochi si mâinile lor se ating ușor.