Au trecut 10 ani de cand am inceput sa visez la tot felul de lucruri pe care nu le pot avea si sa astern pe hartie toate fanteziile mele, 10 ani in care arta a fost singurul meu refugiu si singura mea modalitate de exporimare, 10 ani in care aceste desene pe care le realizam de fiecare data cand simteam nevoia sa am pe cineva alaturi imi alinau singuratatea. Mi-a for mereu frica sa spun cine sunt si ce-mi doresc si am lasat arta sa vorbeasca in locul meu.
Azi, după 7 ani am pus din nou pe hârtie imaginea femeii a cărei voce îmi mangaia sufletul de fiecare data cand o auzeam la emisiunea Hause Nation de la radio 21. Am reușit sa găsesc piesa pe internet, este vorba de William Hawk - Say goodbye dar nu am reușit sa aflu a cui este vocea feminina.
Nu știu cine e si cum arata in realitate dar așa mi—am imaginat-o eu după ce am ascultat melodia, bruneta, superba, cu breton si cu parul lung si des strălucind in lumina soarelui ce răsare, cu pielea alba si fina si cu ochii mari ce mă privesc cu atâta iubire, stand goala pe plaja paradisiaca in lumina răsăritului si spunandu-mi sa nu plec de langa ea, lăsând-o singura plângând in lumina dimineții.
Acestea sunt câteva desene si picturi care fac parte din ciclul “Simfonia iubirii”, o serie de lucrării având ca tema legătura intima care exista intr muzica si iubire, o serie de lucrări care mângâie ochiul privitorului așa cum muzica mângâie auzul ascultătorului.
De as avea si eu o floare cum a fost ea…
Acestea sunt câteva picturi pe care le-am realizat in ultimii 10 ani cu gândul la idealul meu feminin. Ea este centrul universului meu. O vad in fiecare stea si in fiecare galaxie a cosmosului meu mental. imaginea ei. Ea e Eva ancestrala, eternul feminin plin de lumina si de iubire ce radiază din interior precum natura datatoare de viața. In liceu am mai făcut si alte picturi reprezentad-o pe ea, unele la dimensiunile corpului meu. Pentru a realiza buzele celor in dimensiunile corpului meu sărutam hârtia după ce mă dădeam cu ruj. Emoția pe care o trăiam in acel moment era foarte puternica, ca si cum in locul hârtiei ar fi fost acea Eva cosmica. Si acum imi place sa mă uit peste aceste tablouri si sa-mi imaginez ca sunt eu cu ea printre stele si galaxii.
Acesta este un apus de soare pe care l-am pictat când eram in liceu, tomnatic si trist. Acesta este sentimentul meu de atunci. Aveam doar 17 ani dar in sufletul meu era toamna iar soarele speranțelor mele apunea incet
Azi e ziua in care sunt nostalgica si îmi revin in minte gândurile si sentimentele din liceu.Acesta este un alt tablou pe care l-am realizat la 16 ani. Imaginea aceasta mi-a venit in minte după ce am ascultat o melodie superba la emisiunea Hose Nation de la radio 21. Versurile sunau cam așa:
Although I should not love
I should not hold you tight
It feels so good to laying by your side
Now that I know your feeling
Now that you're knowing mine
Let forget the since of space in time
You don't have to say good bye
Leave me in the morning light
You don't have to stay forever tonite
You don't have to say good bye
Turn around and made me cry
Let stay here in heaven tonite
Vocea feminina m-a impresionat puternic. Vocea ei calda parca mă mangaia pe suflet. Avea un timbru si o intonație speciala. Când o auzeam parca vedeam o bruneta superba cu parul lung si cu breton ce se întindea pe malul unei mari tropicale in lumina calda a soarelui ce răsare si îmi doream sa fiu eu acolo cu ea, sa fiu cea căreia ea ii spune cu o voce atât de suava sa nu plece de langa ea. Am mai realizat si alte desene si picturi pe vremea aceea prin care încercam sa creez imaginea acestei Eve intr-un paradis al mintii ,mele in care îmi doream eu sa fiu cu ea. Si acum când ascult melodia asta parca vad acel paradis si pe ea, înalta cu parul negru si piele alba atât de fina, parca o vad cum mă privește cu ochii ei mari de sub breton si îmi spune cu vocea ei suava cuvinte dulci
Acesta este un alt tablou pe care l-am realizat in liceu. Acesta este Dansul ielelor, un tablou in tempera care a fost expus in liceul in care invatam si la palatul pionierilor.in februarie 2003. In copilărie mă fascinau ielele si îmi doream sa mă întâlnesc cu ele. Le vedeam ca pe niște zâne de o frumusețe nepământeana cu puteri miraculoase.
Aceasta este o pictura in tempera pe care am realizat-o când eram in liceu. Aveam 16 ani si îmi imaginam ca sunt cu o fata care semăna atât de mult cu mine intr-un lan auriu de grâu si dansam tinandu-ne de mana, atât de tinere, atât de frumoase, cu pletele lungi de aur fluturând in vânt. Eram doar noi doua in peisajul auriu si cald dansând printre spice si soarele ne încălzea. Eram doar eu cu ea in câmpul meu mental iar ea era o parte din mine, o creație a mintii mele ce îmi seamănă atât de mult. Atunci imi doream foarte mult sa fiu langa o ființa care sa semene cu mine, sa avem cat mai multe in comun, sa mă inteleaga si sa mă iubească așa cum sunt.
Acum câteva zile mi-am surprins mama fumând pe ascuns ca elevii de liceu. Deși a avut o pneumonie urata din cauza căreia a stat o luna in coma nici acum nu se poate abține de la fumat si nu știu ce sa mai fac ca sa o ajut sa se lase pentru ca la ea aceasta dependenta e foarte puternica. Inițial am vrut sa distrug tigarile si sa le arunc direct la gunoi asa cum faceam pana acum dar m-am gandit la banii aruncati pe ele si mi-a venit alta idee.M-am gandit sa fac din ele o mica creatie artistica. Am luat tigarile, am scos tutunul din ele si l-am pus intr-un borcan si din doua dintre tigarile golite de tutun am facut o cruce pe care am infipt-o in pachetul de tigari in asa fel incat obiectul sa semene cu un mormant. Aceasta creatie reprezinta locul in care fumătorii ajung mai repede.M-am gandit sa intitulez aceasta creatie “Mormantul fumatorului”
Azi e 9 Mai, ziua Europei. Azi Uniunea Europeana împlinește 60 de ani. Cu ocazia acestei zile am ales sa postez toate desenele si picturile mele având ca tema legenda Europei, prințesa pe care Zeus a reușit sa o răpească după ce a luat forma unui taur.
Sonya este un personaj imaginar, o femeie sălbatica si rea care ma paralizeaza cu privirea ei de felina, o femeie care stie ce vrea si stie sa domine. Sonya este ca o pantera, mereu la panda, in cautare de noi victime.
Fluturele lui Minkowski(M2-9 sau nebuloasa aripi de fluture) este o nebuloasa planetara bipolara din constelatia Ophiuchus. Aceasta nebuloasa a fost descoperita in 1947 de Rudolph Minkowski. Aceasta este o pictura in ulei pe panza reprezentand aceasta superba nebuloasa
Acestea sunt doua desene in pix si creioane colorate pe care le-am realizat acum aproape doi ani, doua portrete ale unei regine a marii, o nimfa acvatica de o frumusețe ireala cu ochii albaștrii adânci ca marea, cu parul lung făcând valuri printre care inoata peștii si cu gura întredeschisa așteptând sa fie sărutata.
Acesta este portretul Casandrei, fata din Ipotești care a fost muza poeziei "Floare albastra" precum si a altor creații eminesciene, fata cu parul de aur si ochii albaștrii care este pomenita in majoritatea poeziilor lui Eminescu, copila care a murit la doar 19 ani lasandu-l pe poet atât de îndurerat. Așa îmi imaginez eu chipul ei angelic, chipul pe care poetul nu a putut sa-l uite niciodată si daca ar fi fost pictor l-ar fi așternut pe pânza multor tablouri. Așa o vad eu pe aceasta Gioconda a poeziei romanești care a avut un destin atât de tragic.
Am realizat acest tablou in ulei pe pânza saptamana asta gandindu-mă la ea pentru ca la fel ca si poetul Mihai Eminescu eu voi fi mereu îndrăgostita de aceasta ființa minunata, atât de pura, atât de frumoasa, suava si gingașa ca o floare albastra. Prin acest tablou am încercat sa pun in evidenta albastrul, albastrul profund, albastrul eminescian, albastrul ochilor ei in care poetul s-a pierdut de atâtea ori si si eu mi-as dori atât de mult sa mă pierd.
