Steaua vietii
Când norii, palate fantastice negre,
Cu geamuri prin cari se vede zafir,
Ascult-ale mărei lungi cântece-alegre,
Când stele se mir,
Atunci printr-o geană de nouri, deschisă,
Din ochiu-i albastru se vede o stea,
Ce-mi miruie fruntea c-o rază de vise,
C-o rază de nea.
O, steauă iubită ce-abia stai prin stele,
Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,
Ai milă și stinge lungi zilele mele
Cobori, o, cobori!
2 comentarii:
Vai de steaua ei de expozitie, daca-ti accepta tie mizeriile astea.
ce mizerii frate? desenele astea cu tematica acvatica sunt chiar frumoase...Este clar ca te roade invidia de faptul ca nu ai niciun har, nu te-a înzestrat Dumnezeu cu nimic, niciun talent si daca te-as pune sa faci un desen, ai face o treaba de copil de gradinita. Poți macar sa faci asemenea tablouri? Fa si tu ceva asemanator si dupa aceea vorbesti. Desenele astea sunt reusite, macar nu reprezinta goliciune (sau cel putin nu la fel de mult ca de obicei).
Trimiteți un comentariu