Oare pe cine a deranjat muza lui Eminescu si de ce?

De 12 ani, Eminescu ramane fara mana la Galati

StirileProTV.ro

Muza lui Eminescu din Galati, o statuie care anul asta implineste 100 de ani de cand a fost dezvelita, prima statuie reprezentandu-l pe Mihai Eminescu precum si pe muza acestuia a fost vandalizata de nenumarate ori pana acum, tinta atacurilor fiind nudul celei care a fost muza poetului. Mana ei a fost rupta de 17 ori in ultimii 12 ani iar acum cei care nu inghit deloc aceasta statuie au stropit zona genitala a muzei cu vopsea galbena (probabil ca sa semene cu urina).
Cuiva nu-i place deloc aceasta statuie, probabil celor care il considera pe Eminescu un fel de sfant asexual, un fel de "fetita pudica" care se rusina ca o fecioara si scria numai dulcegarii cu floricele si pasarele. Exista o tendinta de a idealiza toate personalitatile care au trait in trecut. Asa cum Mozart era capabil sa injure ca un birjar si sa trimita scrisori cu excremente asa nici aminescu nu era un fel de Hristos care in viata lui nu a vazut o femeie goala. Eminescu era in primul rand OM, un om ca toti oamenii, cu calitati si defecte, un om care a iubit si el asa cum o fac majoritatea oamenilor si nu e nimic de condamnat in asta. Faptul ca a iubit o fata in adolescenta si ca nu a putut sa se bucure de dragostea ei, aceasta murind cand el era plecat la studii, a stat la baza creatiei lui. Creatia lui s-a nascut din suferinta, suferinta cauzata de pierderea iubirii. Faptul ca se simtea atras si din puct de vedere trupesc (De ce sa fim ipocriti si sa nu recunoastem?), nu numai sufletesc de acea fata nu il transforma intr-un pervers si intr-un monstru, aceste lucruri facand parte din natura umana. Sunt sigura ca nici bisericosii care il vad pe Eminescu ca pe un sfant asexual nu sunt nici macar ei asa, nici macar ei nu si-au trait vietile in castitate absoluta, nici macar ei nu au facut sex doar odata sau de doua ori in viata si doar cu scopul de a gface un copil si daca ar fi sa judecam ar avea si ei destule pacate, poate chiar mai multe decat artistii care deseneaza, picteaza sau sculpteaza si ei un nud, care la urma urmei poate sa nu aiba nimic sexual in el.

Si eu am primit critici de la asemenea personaje (majoritatea fundamentalisti religiosi) care nu stiau mare lucru despre Eminescu si il considerau pe acesta un asexual care nu vedea goliciunea femeii, ci sufletul acesteia, doar sufletul, ca un sfant. Acesti oameni ziceau ca eu imi bat joc de Eminescu cu nudurile mele, ei in fundamentalismul lor religios considerand obscen si scandalos orice nud si chiar si imaginile care nu sunt nuduri dar o prezinta pe ea ca pe o femeie frumoasa si atragatoare. Daca ar fi sa ne luam dupa principiile lor ar trebui sa pictam numai icoane iar femeile ar trebui sa se imbrace ca araboaicele ca nu cumva sa se vada o bucatica din corpul lor pentru ca vezi doamne e urat si indecent.

Fara sa ma laud am observat ca in afara de cei care au realizat statuia de la Galati si de mine nu s-a ostenit nimeni sa deseneze sa picteze sau sa sculpteze chipul ei, de corp nu mai vorbesc. Exista o multime de statui si desene reprezentandu-l pe Eminescu si pe veronica Micle dar aceasta fata fara de care opera lui Eminescu ar fi fost mult mai saraca nici macar nu este pomenita decat in poeziile lui Eminescu iar opere de arta reprezentand-o pe ea nu am gasit nicaieri. Toate desenele mele prin care am incercat sa dau viata chipului ei fiind inspirate doar din felul in care aceasta era descrisa in poezii: blonda, cu ochii mari si albastrii, cu pielea alba, inaltuta, subtirica, cu sanii rotunzi, feciorelnici si cu un aspect foarte juvenil.

In timp ce toata lumea stie cine a fost Mihai Eminescu aceasta muza a lui (care nu a fost Veronica Micle ci amarata aia de fata din Ipotesti care a murit la doar 19 ani) a ramas intr-un con de umbra, uitata, necunoscuta, devalorizata si doar cine citeste cu mare atentie poeziile lui Eminescu o mai poate regasi printre versuri si se mai poate gandi ca EA a existat candva si a insemnat foarte mult pentru poet. E trist si probabil ca Eminescu s-ar rascoli in mormant daca ar sti ca acea fata cu parul de aur pe care el mereu o pomenea in versurile lui, cea care a fost muza lui si marea lui iubire a ajuns sa fie devalorizata si necunoscuta si nu se bucura nici macar de respectul cuvenit statuia ei fiind vandalizata in fiecare an, iar imaginea lui a ajuns sa fie distorsionata de tot felul de fundamentalisti religiosi ipocriti care considera obscen si murdar chiar si corpul uman in starea lui cea mai pura si naturala.

Spirala vieții

Spirala galaxiei, spirala ADN, spirala vieții, un desen in pix pe care l-am realizat azi lasandu-mi mana sa danseze libera pe foaia de hârtie in timp ce eu audiam un curs si l-am mai colorat puțin după ce am ajuns acasă.

Muza lui Eminescu – un nou desen reprezentand-o pe EA

Acesta este un nou desen in pix reprezentând-o pe cea care a fost muza lui Mihai Eminescu, acea EA care a fost mereu prezenta in gândurile si in creațiile poetului, acea copila blonda din Ipotești care a murit la doar 19 ani fiind răpusa de dropica lăsând doar durere si tristețe in sufletul poetului. Ea era ca un înger, tanara, frumoasa si curata la suflet. Ea era foarte frumoasa, atât la trup cat si in ceea ce privește frumusețea interioara. Si eu după ce am citit poeziile m-am îndrăgostit de ea si am început sa-mi doresc ca ea sa existe si in lumea asta, nu doar in amintirile si poeziile lui Eminescu, sa pot sa o întâlnesc, sa pot sa o țin in brate si sa o simt aproape măcar o clipa. Așa mi-am imaginat-o eu după ce am citit poezia “Aveam o muza”, poezie care a fost scrisa tot in amintirea ei, poetul vorbind si despre moartea ei  tragica in aceasta poezie.

 

Mai jos e poezia “Aveam o muza”

 

Aveam o muză, ea era frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta
Poţi ca să vezi icoana radioasă,
În strai de-argint a unui elf de nea!
Păr blond deschis, de aur şi mătasă,
Grumazii albi şi umeri coperea,
Un strai de-argint strâns de-un colan auros
Strângea mijlocul ei cel mlădios!

Şi talia-i ca-n marmură săpată
Strălucea albă-n transparentul strai,
Sâni dulci şi albi ca neaua cea curată,
Rotunzi ca mere dintr-un pom de rai;
Abia se ţine haina cea bogată
Prinsă uşor cu un colan de pai,
Astfel adesea mă găsea veghind
Nori străbătea o umbră de argint.

Crinul luminei strălucea în mână
Reflectând dulce mândrul ei obraz,
Razele dulci loveau faţa-i senină,
Rotunzii umeri şi-albul ei grumaz;
Părul lucea ca auru-n lumină,
Straiul cădea de pe-umeri de atlaz,
Ochi mari albaştri-n gene lungi de aur
Şi fruntea-i albă-ntunecată-n laur!

O dată-n viaţa-i muritorul vede
În visul său un chip aşa d-ales!
Eu... fericit c-amantul blondei Lede,
Nebun de-amor, eu o vedeam ades,
Venea-n singurătatea mea pe îndelete,
Rătăceam mâna-n păru-i blond şi des,
De pe-umeri haina-i luneca uşor ­
Vedeai rotundul braţ pân-subsuori.

Părea c-aşteaptă de a fi cuprinsă,
De-a-şi simţi inima bătând cu dor,
Ca buza ei de-a mea să fie-atinsă,
Ca graiul ei să tremure uşor,
Să văd privirea veselă şi plânsă,
Să aud glasu-ntunecat de-amor
Şi la ureche dulce să-i repet
Cântul, ce-n gândul meu se mişcă-ncet.

O, îmi şopteşte numa-n dulci cuvinte
Neînţelese, pline de-nţeles,
O, îmi surâzi cu gura ta fierbinte,
Tu, înger blând cu ochii plini d-eres,
Căci al tău zâmbet îmi aduce-aminte
C-un înger eşti ce fu din cer trimes,
Ca să mângâi junia mea bogată
Cu-a ta zâmbire dulce şi curată.

S-apropia, în aer suspendată,
Şi braţul ei grumazu-mi cuprindea,
Priveam în sus la faţa-i luminată,
La gura-i mică care surâdea ­
Din ochi albaştri raza-ntunecată,
Plină de-amor în ochiul meu cădea,
Talia ei subţire-n colan strânsă
Tremura scump de braţul meu cuprinsă.

Ea a murit. Am îngropat-o-n zare.
Sufletul ei de lume este plâns. ­
Am sfărmat arfa şi a mea cântare
S-a înăsprit, s-a adâncit s-a stins.
Îmi plac a nopţii turburate oare,
Îmi place de dureri să fiu învins;
O, de-aş orbi, de-aş amuţi odată,
Că-n lume nu văd lumea căutată!

Eu nu văd munţii înecaţi de nouri,
De care gându-mi vultur s-acăţa;
N-aud a mării înmiite-ecouri,
Ce-n glasul meu măreţ s-amesteca;
În codri-antici n-aud muget de bouri,
Trezind zilele vechi în mintea mea,
Codrul din munţi, râul din vale-mi tace ­
De ce nu pot în praf a mă preface!

Embrioni mutanti

Acestia sunt niste embrioni cu anencefalie si alte mutatii genetice si malformatii pe care i-am desenat acum cativa ani. Sora mea a avut anencefalie si din acest motiv nu a supravietuit dupa nastere.

Un alt peisaj din carbonifer

Acesta este un peisaj din carbonifer cu un apus de soare si o padure de lepidodendron si sigillaria pe care l-am realizat azi imaginandu-mi ca sunt acolo