Singura pe un tarm de mare

Singura pe un tarm de mare

25.01.2017
21:11



Am compus poezia de mai jos in liceu, la doar 16 ani, pe vremea cand am facut si desenele din aceasta postare. Poezia este de actualitate si acum, dupa atatia ani. Anul trecut in august cand am petrecut singura un concediu la Costinesti am retrait acel sentiment imortalizat in versurile mele adolescentine.




Singura sunt pe un tarm de mare
Si ma intreb de vei raspunde la a mea chemare
Si as vrea sa simt caldura ta feminina
Sirena mea cu ochi de felina

Sappho cu lira ei magica, desen facut cu pixul

Poeta Sappho cu lira ei, Pleiadele si luna, desen facut cu pixul

Versurile de mai jos, scrise cu 2600 de ani in urma de Sappho m-au inspirat

Luna a apus

Pleiadele si ele s-au dus

Este miezul noptii acum

Si timpul trece

Si eu dorm singura

Inca un nud desenat in creion

Statuia libertatii fara libertate

Ea ar trebui sa reprezinte libertatea dar acum chiar ea e incatusata intr-o armura de tabla care o face sa semene mai mult cu un robot decat cu o fiinta umana. Acest desen pe care l-am facut in liceu se incadreaza perfect in contextul actual.

Dor de iubire

Dor de iubire

17.01.2017
23:46


Imi e dor de noptile cand eram langa ea
Imi e dor de cum ma iubea
Oare imi e dor de fosta-mi iubita?
Sau imi e dor sa fiu iubita?

Acum cand sufletul imi e pustiu
Acum langa ea as vrea sa fiu
Si ma intreb oare ea cine este
O amintire, o fantasma sau o poveste

Sa fie ea iubirea mea de ieri?
Sau cea ce va rasari de nicaieri
Intr-o noapte cu luna plina?
Sa fie ea cea care urmeaza sa vina?

Din cerurile albastre

Cu ocazia zilei de nastere a poetului Mihai Eminescu m-am gandit sa mai postez una dintre creatiile mele de inspiratie eminesciana alaturi de poezia care m-a inspirat

Din cerurile-albastre
Luceferi se desfac,
Zâmbind iubirii noastre
Și undele pe lac.
De glasul păsărelelor
Pe gânduri codru-i pus.
O, stelelor, stelelor,
Unde v-ați dus?

În turme călătoare
Trec nourii pe ceri,
Ce seamăn pieritoare
Duioaselor dureri.
De strălucirea florilor
E câmpul tot răpus.
O, norilor, norilor,
Unde v-ați dus?

Șoptiri aeriane
Pătrund din mal în mal
Ș-a stelelor icoane
Pre fiecare val.
De ochii tăi cei plini de-amor
Aminte mi-am adus.
O, stelelor, atelelor,
Unde v-ați dus?

Cum iedera se leagă
De ramuri de stejar,
Mi-a fost odată dragă
Și dragă-mi este iar.
De brațul tău cuprins cu dor
Aminte mi-am adus.
O, brațelor, brațelor,
Unde v-ați dus?

Lacul si iubita lui Eminescu

Pentru ca nu vreau sa ma repet la nesfarsit si sa devin plictisitoare nu mai scriu despre iubirea pierduta a lui Eminescu si despre drama care l-a marcat in tinerete, dar azi viind ziua lui de nastere m-am gandit sa postez cea mai noua dintre picturile mele care au avut ca sursa de inspiratie poezia Lacul

Pasarea Phoenix

Pasarea Phoenix topind o inima inghetata,  pictura fluorescenta

Lacul si muza lui Eminescu

Eminescu a iubit-o in adolescenta. Ea a murit la doar 18-19 ani, ca si Iulia Hasdeu Poetul indurerat a eternizat durerea unei morti premature si dorul enorm in poeziile sale din care nu lipseste copila cu parul balai. Lacul este doar una dintre aceste poezii

Elefanti pictati cu cafea

Am pictat acesti elefanti in mai putin de 5 minute folosind doar cafea si zahar

O pictura despre suflet

Sambata trecuta am vrut sa pictez un inger dar mi-a iesit ceea ce se vede in imaginea de mai sus, o pictura despre spirit ce include si ochii, oglida sufletului.

Puterea mintii umane, desen facut cu pixul

Azi am desenat pe un fluturas de salariu. Am dar forma si culoare unui desen despre puterea mintii umane, despre flacara gandurilor, despre energia mentala, despre psihicul uman ce arde precum o lumanare pentru a oferi lumina, lumina cunoasterii.

Poeta Sappho alaturi de una dintre tinerele ei ucenice

Am facut aceasta pictura marti. Pictura reda frumusetea care se gaseste si in poeziile scrise de Sappho acum peste 2600 de ani, gratia, feminitatea, delicatetea, gingasia si puritatea florilor si a tinerelor fete, muzica ce insoteste versul si mangaie timpanul cu acorduri fine, sentimentul eternizat prin arta.
Totusi dupa ce am terminat aceasta pictura am observat ca, la fel ca exista o ruptura intre cele doua pesonaje care stau spate in spate, nu comunica, iar coloana dintre ele ele pare un zid care le desparte. In timp ce Sappho indreapta o privire timioda catre fata cu papirusul aceasta pare total indiferenta si rece. Sa fie ea cea despre a carei raceala si indiferenta vorbea Sappho in imnul ei catre Afrodita? Sa fie acesta un tablou despre durerea unei iubiri neimpartasite din care s-a nascut inmul catre Afrodita? Acelasi sentiment l-am trait si eu de nenumarate ori si probabil ca din acest motiv imaginea celor doua personaje care stau spate in spate, reci si in diferente se repeta in creatiile mele, mai jos fiind doar una dintre aceste creatii.

Sappho - Imn catre Afrodita

Pe tron de aur, tu Afrodita eternă
Frumoasă fiică-a lui Zeus, eu te rog fierbinte
nu-mi pune în suflet
amărăciuni și doruri,
ci ca deunăzi când ai venit ascultându-mi
din depărtare strigătul meu și oftatul
și părăsindu-ți mândrul palat de la zare,
porneai spre mine albă, în carul de aur, -
tu vino iarăși !
Frumoase păsări repezi, la car văzusem
cum te aduc spre noi, cu bătăi de aripi.
Ce repede zburau. Tu, de trei ori slăvită,
cu chip zeiesc, ales, ai surâs spre mine,
m-ai întrebat ce am de te chem într-una
și ce vrea, turburat,zbuciumatu-mi suflet -
- ”Pe cine ai vrea tu să-ți aducă Pito
Iubirii tale, deci ? De ce suferi Sapho ?
Fugind de tine, ea în curând spre tine
o să alerge și-o să-ți stea alături !
De nu-ți primește darul, - în curând chiar ea
Va fi să-ți deie daruri. Și de nu te place
Curând te va iubi, ca prinsa de flăcări ”

Deci vino iarăși Zeiță și fă  să-mi  piară
aceste gânduri grele. Și împlinește-mi
tot ce-mi dorește inima. Te chem, Zeițo !

Poeta Sappho pictata cu vin

Poeta Sappho din Grecia antica si lira ei, pictura facuta cu vin