O poveste trista despre droguri

Azi am pictat plangand fiind manata de durerea enorma pe care o port in mine. Ce poate fi mai dureros decat sa descoperi ca o persoana care inseamna ceva pentru tine consuma droguri si sa o vezi cum se distruge singura si nu poti sa o opresti? E usor sa zici ca daca omul si-o face cu mana lui e problema lui si trebuie sa-l lasam in pace dar problema ramane in societate si se raspandeste ca un cancer afectandu-ne pe toti.
Cel mai usor e sa fim egoisti sa me izolam, sa nu ne pese si sa ne facem ca nu vedem partea intunecata a lumii dar cand ea ne rapeste un prieten, o ruda sau persoana iubita e mult prea dureros ca sa ramanem indiferenti. Este trist ca in ziua de azi din ce din ce mai multi tineri se drogheaza si nu se face nimic pentru a se stopa acest fenomen, probabil din cauza ca in statul mafiot roman coruptia merge pana la nivel inalt si asa cum guvernul este la mana companiilor producatoare de tigari si nu poate interzice fumatul, asa si marii traficanti de droguri au la mana persoane cu functii importante.
Drogul poate transforma un om intr-un monstru care cand intra in sevraj ajunga sa minta, sa fure sa faca orice pentr o doza.
Imi este greu sa vorbesc despre pictura de mai sus si mai ales despre povestea din spatele ei dar acum, dupa aproape 2 ani o voi face. Este vorba despre o femeie la care am tinut foarte mult dar a fost peste puterile mele sa o scot din mocirla in care se scufunda si a trebuit sa o las in urma mea. O chema Marinela Costache si era din Constanta.

Inca de la inceput am banuit ca ceva este in neregula. Felul in care s-a ruinat si si-a pierdut prietenii, rudele, serviciul, banii, casa si tot ce a mai avut mi-a dat serios de gandit, la fel ca si felul cum tremura toata cateodata. Intr-o zi am vazut-o luand tramadol si m-am gandit ca ar putea fi dependenta de heroina. Mi-au mai zis si alte persoane care o cunosc ca se drogheaza. Atunci lucrurile s-au clarificat in mintea mea. Tramadolul (la fel ca si poate si alte opiacee in cazul in care lua) o facea sa aiba niste viziuni morbine, ingrozitoare. Mereu imi povestea de cadavre facute bucati, sange, accidente si tot felul de boli. Drogurile au schimbat-o in rau facand-o sa minta mereu pana la fapte penale de genul fabricarii de acte false, sa nu mai poata iubi, sa nu mai poata munci, sa aiba numai viziuni macabre si sa nu-i mai pese de nimic. Si acum imi aduc aminte cat m-am chinuit sa-i gasesc un loc de munca vazand in ce saracie se zbate si incercand sa o ajut. I-am gasit un post de dispecer la SOS medical si nu arezistat acolo nici macar o zi. Atunci mi-am dat seama ca nu o pot scoate din infernul in care se prabuseste si ma va trage si pe mine in jos in cazul in care nu o voi lasa in urma mea. De atunci nu mai mai stiu nimic de ea dar am vazut si alte persoane care se drogheaza, chiar si in centrul vechi.Mi-a fost mila de ea dar mi-am dat seama ca sunt prea mica ca sa pot face ceva atata timp cat statul roman de 20 si ceva de ani nu face nimic.
Sunt atatia copii orfani care mor din cauza ca diversi mafioti ii strica de mici dandu-le droguri.
Se minte ca aesti copii nu se dezvolta normal doar pentru ca nu au mama si tata si le lipseste afectiunea parentala dar se neaga factorii chimici care cantaresc mult mai greu decat cei psihologici. Nu pentru ca nu sunt tinuti in brate de mama acesti copii ajung pe strazi. Ajung pe strazi pentru ca inca de cand sunt foarte mici sunt intoxicati cu diverse substante care le distrug creierul. Pe vremea cand tara nu era invadata de droguri existau oameni care ajungeau sa termine facultati si sa faca ceva in viata chiar daca dintr-un motiv sau altul nu aveau parinti. In ziua de azi acesti copii ajung sa traga din pungi, sa fumeze toate porcariile posibile si chiar sa se injecteze pe strazi.
In ziua de azi segmente intregi de populatie sunt lovite prin razboiul chimic dus de traficantii de droguri.