Nebuloasa Orion

Am realizat acest tablou in ulei pe panza saptamana trecuta. Este unul dintre peisajele mele spatiale. Aceasta este nebuloasa Orion(Messier 42, M42, sau NGC 1976), o superba nebuloasa care se poate vedea si cu ochiul liber.

O poeta

Acesta este unul dintre desenele mele ce o reprezintă pe o poeta din Grecia antica, o poeta cum a fost si Sappho, o poeta care cânta despre feminitate si iubire in timp ce degetele ei fine mângâiau corzile lirei.

Un alt desen, un alt vis de iubire

Acesta este cel mai nou dintre miile de desene pe care le-am realizat in momentele mele de singurătate. Aceasta este una dintre viziunile mele de iubire: o tanara fata frumoasa si gingașa ca o primăvara si o femeie matura, puternica, o amazoana

Venere si madona

Acesta este cel mai nou dintre tablourile mele in ulei pe pânza. Așa mi-o imaginez eu pe cea pe care Mihai Eminescu o numea Venere si madona, o îmbinare a sacrului cu profanul, o icoana ce ascunde păcatul in spatele aspectului inocent, o femeie senzuala precum zeița Venus dar in același timp curata precum fecioara Maria.
VENERE SI MADONA
Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme si vorbea în poezii,
O! te vad, te-aud, te cuget, tânara si dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei.
Venere, marmura calda, ochi de piatra ce scânteie,
Brat molatic ca gândirea unui împarat poet,
Tu ai fost divinizarea frumusetii de femeie,
A femeiei, ce si astazi tot frumoasa o revad.
Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelata,
Suflet îmbatat de raze si d-eterne primaveri,
Te-a vazut si-a visat raiul cu gradini îmbalsamate,
Te-a vazut plutind regina printre îngerii din cer
Si-a creat pe pânza goala pe Madona dumnezeie,
Cu diadema de stele, cu surâsul blând, vergin,
Fata pala-n raze blonde, chip de înger, dar femeie,
Caci femeia-i prototipul îngerilor din senin.
Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieti de poezie,
Te-am vazut, femeie stearpa, fara suflet, fara foc,
Si-am facut din tine-un înger, blând ca ziua de magie,
Când în viata pustiita râde-o raza de noroc.
Am vazut fata ta pala de o bolnava betie,
Buza ta învinetita de-al coruptiei muscat,
Si-am zvârlit asupra-ti, crudo, valul alb de poezie,
Si paloarei tale raza inocentei eu i-am dat.
Ti-am dat palidele raze ce-nconjura cu magie
Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal,
Din demon facui o sânta, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-ti murdare, ochiu-aurorei matinal.
Dar azi valul cade, crudo! dismetit din visuri sece,
Fruntea mea este trezita de al buzei tale-nghet
Si privesc la tine, demon, si amoru-mi stins si rece
Ma învata cum asupra-ti eu sa caut cu dispret!
Tu îmi pari ca o bacanta, ce-a luat cu-nselaciune
De pe-o frunte de fecioara mirtul verde de martir,
O fecioar-a carei suflet era sânt ca rugaciunea,
Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir.
O, cum Rafael creat-a pe Madona dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin,
Eu facut-am zeitate dintr-o palida femeie,
Cu inima stearpa, rece si cu suflet de venin!
Plângi, copila? � C-o privire umeda si rugatoare
Poti din nou zdrobi si frânge apostat-inima mea?
La picioare-ti cad si-ti caut în ochi negri-adânci ca marea,
Si sarut a tale mâne, si-i întreb de poti ierta.
Sterge-ti ochii, nu mai plânge!... A fost cruda-nvinuire,
A fost cruda si nedreapta, fara razem, fara fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu esti sânta prin iubire,
Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu parul blond.

O alta craiasa din povesti

Acesta este cel mai nou desen reprezentand o tanara fata asemanatoare cu cea pe care o descria Eminescu in poezia "Craiasa din povesti", o copila frumoasa ca o zana cu parul blond si ochii albastri. Dintre degetele ei fine petalele rosii de trandafir cad precum picaturile de ploaie peste oglinda lacului. Mai am si alte desene pe aceasta tema. Ma fascineaza imaginea de basm descrisa in poezia lui Mihai Eminescu: o tanara fata cu parul de aur ce cu atata gratie lasa sa cada din mainile ei fine petalele de trandafir rosu, petale ce coboara incet precum fulgii de nea si cad pe apa ce straluceste in lumina lunii.

Mihai Eminescu

Craiasa din povesti

Neguri albe, stralucite
Naste luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le intinde pe cimpie;

S-adun flori în sezatoare
De painjen tort să rumpa,
Si anina-n haina noptii
Boabe mari de piatra scumpa.

Linga lac, pe care norii
Au urzit o umbra fina,
Rupta de miscari de valuri
Ca de bulgari de lumina,

Dindu-si trestia-ntr-o parte,
Sta copila lin plecata,
Trandafiri arunca rosii
Peste unda fermecata.

Ca să vad-un chip, se uita
Cum alearga apa-n cercuri,
Căci vrajit de mult e lacul
De-un cuvint al sfintei Miercuri:

Ca să iasa chipu-n fata,
Trandafiri arunca tineri,
Căci vrajiti sunt trandafirii
De-un cuvint al sfintei Vineri.

Ea se uita... Paru-i galben,
Fata ei lucesc în luna,
Iar în ochii ei albastri
Toate basmele s-aduna.

Siamezii androgini

Acesta este un tablou pe care l-am realizat cand eram in liceu. Acestia sunt siamezii androgini, patru fiinte identice fara sexe si unite intr-un singur corp.

Un moment de tandrețe

Am realizat acest desen ieri, când simțeam nevoia sa strâng pe cineva in brațe. Acesta este doar unul dintre miile de desene pe care le-am realizat in momentele mele de singurătate din ultimii zece ani. Singurătatea m-a împiedicat sa fiu un om obișnuit, fericit cu ceea ce are, dar m-a transformat intr-o artista. La fel ca si Pygmalion nu pot avea o viața normala dar spre deosebire de ceilalți care sunt fericiți ca oameni obișnuiți si nu isi doresc mai mult eu prin arta mea îmi construiesc mereu propria Galatee, acea ființa pe care nu voi putea niciodată sa o ating, acel ideal la care nu voi ajunge niciodată, acea himera de care sunt atât de îndrăgostita