marți, 29 decembrie 2009

Lacul



Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.


Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;


Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;


Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foşnească,
Undoioasa apă sune!


Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Nu cred ca Mihai Eminescu vedea ,, goliciunea ,, femeii ci dorea acea dragoste pură , sinceră , înălţătoare , a sufletului acesteia.Dorea iubirea sinceră care nu se găseşte la pământeni .

al3xutza spunea...

Mihai Eminescu isi dorea o dragoste pura si sincera......imi place foarte mult aceasta poezie desi yo nu prea le am cu romana ,dar aceasta poezie o ador:x:x:x:x:x:x:X:x:x:x:X:

Anonim spunea...

Desenezi fain O.o pana ajung sa fac ca tne mai am;)

mary_yan007 spunea...

buna Corina ,numele meu este Marcel,am un cont pe netlog si un blog cu multe poezii scrise de mine din suflet si inspirat din real. de curand am inceput sa fiu interesat de desenele in creion practic am nevoie de ceva sfaturi
daca vrei sa ma ajuti te rog sa ma contactezi.De ex nu stiu ce fel de creioane am nevoie ce hartie si cu ce schite sa incep practic am nevoie de un fel de abecedar. mary_yan007@yahoo.com sau in netlog small_yan007 eventual iate si un tel daca nu cer prea mult 0745842641 cu respect .

Related Posts with Thumbnails