vineri, 27 noiembrie 2009

Un alt desen pe care l-am realizat in clipele mele de singuratate

Acesta este unul dintre multele desene pe care le-am realizat in momentele mele de singuratate gandindu-ma la acea EA pe care o voi astepta toata viata desi stiu ca nu o voi gasi niciodata si singuratatea este cruce pe care v-a trebui sa o duc pentru ca sunt ceea ce sunt si singurii mei prieteni sunt materialele de pictura cu ajutorul carora pot sa exprim tot ceea ce simt

luni, 9 noiembrie 2009

Un alt nud in pix, o alta fantezie asternuta pe hartie


Acesta este unul dintre nudurile in pix pe care le-am realizat in ultimul timp incercand sa creez o imagine care transmite sentimentele pe care le transmite si poezia lui Mihai Eminescu "Din Valurile Vremii", ceva atat de frumos dar atat de indepartat ce se pierde in negura gandurilor, a imaginatiei si a amintirilor, ceva frumos dar ireal

Din valurile vremii

Din valurile vremii, iubita mes rasai
Cu bratele de marmur,cu parul lung, balai-
Si fata stravazie ca fata albei ceri
Slabita de umbra duioaselor dureri!
Cu zambetul tau dulce tu mangai ochii mei
Femeie inter stele si stea intre femei
Si intorcandu-ti fata spre umarul tau stang
In ochii fericirii ma uit pierdut si plang.
Cum oare din noianul de neguri sa te rump
Sa te ridic la pieptu-mi, iubite inger scump,
Si fata mea in lacrimi pe fata ta s-o plec,
Cu sarutari aprinse suflarea sa ti-o-nec
Si mana friguroasa s-o incalzesc la san,
Aproape mai aproape pe imima-mi s-o tin.
Dar vai,un chip aievea nu esti, astfel de treci
Si umbra ta se pierde in negurile reci
De ma gasesc iar singur cu bratele in jos
In trista amintire a visului frumos...
Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind:
Din valurile vremii nu pot sa te cuprind



Am realizat aceasta pictura inspirata de poezia de mai sus: "Din Valurile Vremii" de Mihai Eminescu.Aceasta poezie a fost unul dintre subiectele de la examenul meu de bacalaureat.Cand am citit aceasta poezie imaginea fantomatica a iubitei poetului a aparut in mintea mea, atat de frageda, atat de frumoasa, atat de suava, atat de ireala.Poezia m-a facut sa ma desprind de atmosfera rece de examen si sa intru in lumea poetului, sa traiesc ceea ce el a trait in momentul in care a scris-o.Poezia a creat in mintea mea imaginea fantasmagorica a unei tinere fete si un dor puternic, un dor pe care l-a simtit si poetul.Dupa examen am realizat mai multe desene si picturi inspirate de aceasta poezie dar aceasta este cea mai vie dintre ele, redand imaginea pe care poezia Din Valurile Vremii a genarat-o in mintea mea

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Un vis albastru

Am realizat acest desen in pix acum cateva zile. Am folosit diferite tipuri de pix albastru pentru a reda aceste nuante de vis care dau imaginii un aspect hipnotic, linistitor.

sâmbătă, 31 octombrie 2009

Floare albastra





Am realizat aceste desene fiind inspirata de poezia "Floare albastra" de Mihai Eminescu, poezie dedicata celei care a fost prima si marea iubire a poetului. Se zice ca o chema Casandra Elena Alupului dar in doua dintre poeziile lui apare cu numele Marta. Aceasta copila inocenta a murit la doar 19 ani lasandu-l pe poet foarte indurerat. Poezia "Floare albastra" este doar una dintre poeziile scrie in amintirea ingerului cu parul de aur din Ipotesti.
FLOARE ALBASTRA

- Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vietii mele.

In zadar râuri de soare
Gramadesti-n a ta gândire
Si câmpiile asire
Si întunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urca-n cer vârful lor mare
Nu cata în departare
Fericirea ta, iubite!
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi parul.
Ah! ea spuse adevarul;
Eu am râs, n-am zis nimica.
- Hai în codrul cu verdeata,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca sta sa se pravale
In prapastia mareata.
Acolo-n ochi de padure,
Lânga balta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea în foi de mure.
Si mi-i spune-atunci povesti
Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.

Si de-a soarelui caldura
Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie
S-apoi cine treaba are!
Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gât.
Pe carare-n bolti de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,
Vom vorbi-n întunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?
Inc-o gura � si dispare...
Ca un stâlp eu stam în luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!
................................................
Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra �
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist în lume!

Related Posts with Thumbnails