Acesta este un desen in pic pe care l-am realizat azi. Am folosit un banal pix albastru si inca unul roșu pentru a da viața unei imagini minunate din mintea mea. Mereu m-au fascinat doua lucruri: măreția universului si frumusețea corpului feminin iar in acest desen am ales sa le combin. Am realizat acest desen imaginandu-mi ca sunt cu o femeie frumoasa pe o sfera îndepărtata, in lumina albastra a unei galaxii, ca suntem doar noi acolo, libere intr-o lume a noastră.
Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu, poezie care m-a facut sa vad cu ochii mintii acea imagine de vis si sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in codru in locul poetului.Imi place sa desenez si sa pictez toate lucrurile la care visez si la care nu pot sa ajung. Acest blog contine creatiile mele precum si trairile din spatele lor, acele sentimente si dorinte care m-au motivat
sâmbătă, 5 iunie 2010
joi, 3 iunie 2010
Lacul lui Eminescu si un apus de soare, pe borcane de cafea
Ieri am luat doua borcane de cafea goale si m-am gândit ca datorita formei lor relativ simple si suprafețelor aproape drepte aceste borcane ar fi un suport foarte bun pentru niște picturi in oja. Am luat oja si am pictat pe borcanul mai mic un apus de soare iar pe cel mai mare imaginea fetei din poezia “Lacul” de Mihai Eminescu, asa cum mi-am imaginat-o eu după ce am citit poezia: o apariție fantomatica, aproape ireala ce se îndreaptă spre lacul incarcat cu nuferi galbeni.
Aceasta este a doua creație care o reprezintă pe EA așa cum mi-am imaginat-o după ce am citit poezia "Lacul" si una dintre nenumăratele mele creații in care apare imaginea fetei care este prezenta in majoritatea poeziilor lui Eminescu, acea fata cu parul de aur din Ipotești care a fost prima si marea lui iubire si care a murit la doar 19 ani, când poetul era plecat la studii, fata pe care poetul nu a putut sa o uite niciodată si pe care o vedea in fiecare raza de luna, in fiecare stea, in fiecare freamăt de codru si in fiecare izvor, fata de care si eu m-am îndrăgostit la 14 ani când am citit poeziile si pe care am desenat-o si am pictat-o de atâtea ori visând la o iubire pura.
Dragostea cosmica pe un capac de borcan
Am realizat aceasta creație reprezentând dragostea cosmica ieri folosind capacul unui borcan vechi si putina oja
sâmbătă, 29 mai 2010
1688 de desene, 1688 de vise de iubire din anul 2000 pana acum
Au trecut 10 ani de cand am inceput sa visez la tot felul de lucruri pe care nu le pot avea si sa astern pe hartie toate fanteziile mele, 10 ani in care arta a fost singurul meu refugiu si singura mea modalitate de exporimare, 10 ani in care aceste desene pe care le realizam de fiecare data cand simteam nevoia sa am pe cineva alaturi imi alinau singuratatea. Mi-a for mereu frica sa spun cine sunt si ce-mi doresc si am lasat arta sa vorbeasca in locul meu.


joi, 27 mai 2010
Un desen nou reprezentând-o pe tipa a cărei voce m-a fermecat acum 7 ani
Azi, după 7 ani am pus din nou pe hârtie imaginea femeii a cărei voce îmi mangaia sufletul de fiecare data cand o auzeam la emisiunea Hause Nation de la radio 21. Am reușit sa găsesc piesa pe internet, este vorba de William Hawk - Say goodbye dar nu am reușit sa aflu a cui este vocea feminina.
Nu știu cine e si cum arata in realitate dar așa mi—am imaginat-o eu după ce am ascultat melodia, bruneta, superba, cu breton si cu parul lung si des strălucind in lumina soarelui ce răsare, cu pielea alba si fina si cu ochii mari ce mă privesc cu atâta iubire, stand goala pe plaja paradisiaca in lumina răsăritului si spunandu-mi sa nu plec de langa ea, lăsând-o singura plângând in lumina dimineții.