Un desen in pix pe care l-a realizat ieri cu gândul la ceea ce îmi lipsește: căldura unei zile de primăvara si iubirea la care pot doar sa visez.
Iarna e afara, cu zăpezi mari si frig, iarna e si in sufletul meu si doar in aceste desene mai exista o raza de primăvara si un strop de căldura care sa îmi incalzeasca singuratatea
Am realizat acest desen in pix si creioane colorate încercând sa pun pe hârtie aceeași imagine minunata a unei tinere fete pe care Eminescu o descria in poezia "Crăiasa din povesti" si despre care Sappho zicea intr-o poezie care din păcate nu s-a păstrat in întregime ca prin frumusețea ei eclipsează strălucirea lunii si a stelelor.
Ea este eternul feminin, un ideal de feminitate si frumusețe, o tanara cu pielea alba precum zăpada si parul blond peste care petalele roșii de trandafir cad sub forma de ploaie. Ea paseste atât de ușor cu vârful piciorului ei fin pe oglinda apei ce strălucește in lumina argintie a luni, luna fiind considerata unul dintre simbolurile feminității.
Am realizat acest tablou in ulei saptamana trecuta. Tabloul o reprezintă pe poeta Sappho alături de una dintre tinerele fete pe care le invata ce înseamnă arta, poezia frumusețea, feminitatea. Sappho a fost cea mai mare poeta a Greciei antice. Poeziile ei erau incarcate de iubire, frumusețe si feminitate.Sappho a scris si multe cântece nupțiale pentru fecioarele care urmau sa se mărite. Poeziile compuse de Sappho erau insolite de muzica, muzica punând si mai mult in valoare frumusețea lor si sensibilitatea din fiecare vers. Sappho era o feminista, poeziile ei fiind adevărate omagii aduse feminității.
