sâmbătă, 26 decembrie 2009

Venere si madona


Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.

Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie,
Braţ molatic ca gândirea unui împărat poet,
Tu ai fost divinizarea frumuseţii de femeie,
A femeiei, ce şi astăzi tot frumoasă o revăd.

Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată,
Sufletu-mbătat de raze şi d-eterne primăveri,
Te-a văzut şi-a visat raiul cu grădini îmbălsămate,
Te-a văzut plutind regină pintre îngerii din cer

Şi-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie,
Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,
Faţa pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie,
Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin.Astfel eu,

pierdut în noaptea unei vieţi de poezie,
Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc,
Şi-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie,
Când în viaţa pustiită râde-o rază de noroc.

Am văzut faţa ta pală de o bolnavă beţie,
Buza ta învineţită de-al corupţiei muşcat,
Ş-am zvârlit asupră-ţi, crudo, vălul alb de poezie
Şi paloarei tale raza inocenţei eu i-am dat.

Ţi-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie
Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal,
Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-ţi murdare, ochiu-aurorei matinal.

Dar azi vălul cade, crudo! dismeţit din visuri sece,
Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheţ.
Şi privesc la tine, demon, şi amoru-mi stins şi rece,
Mă învaţă cum asupră-ţi eu să caut cu dispreţ!

Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nşelăciune
De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir,
O fecioar-a cărei suflet era sânt ca rugăciunea,
Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir.

O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin,
Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie,
Cu inima stearpă, rece şi cu suflet de venin!
*
Plângi, copilă? - C-o privire umedă şi rugătoare
Poţi din nou zdrobi şi frânge apostat-inima mea?
La picioare-ţi cad şi-ţi caut în ochi negri-adânci ca marea,
Şi sărut a tale mâne, şi-i întreb de poţi ierta.

Şterge-ţi ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea,
A fost crudă şi nedreaptă, fără razim, fără fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti sântă prin iubire,
Şi ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond.

luni, 21 decembrie 2009

Niste desene si picturi de iarna

Pestera inghetata, o pictura in tempera pe carton pe care am realizat-o acum cateva luni
Un desen in pix pe care l-am realizat cand eram in liceu










Alte desene in pix prin care am incercat sa personific iarna


duminică, 13 decembrie 2009

Fata de fier


Am acest desen incercand sa redau imaginea unei femei puternice, imaginea unei femei de fier

joi, 10 decembrie 2009

Icoana pacatului


Acest desen in creion ilstreaza foarte bine ipocrizia religioasa a multor credinciosi care fac pe sfintii si ii judeca pe altii in numele lui Dumnezeu pentru lucruri care fac parte din natura umana si pe care si ei le fac in spatele minciunii si al unei imagini false de "om cu frica de Dumnezeu" si de ingeras. Nu exista sfinti si degeaba isi neaga credinciosii natura umana si conditia biologica. Nu ne putem nega conditia biologica asa cum pretind credinciosii si atata timp cat au existat si preoti care au incalcat principiile religioase pe care le propavaduiau este absurd sa credem ca poate exista pe lumea asta un om fara de pacat si sa-i judecam pe altii pentru lucruri care tin de conditia lor biologica

luni, 7 decembrie 2009

Un vis de dragoste, caldura si pasiune

De atatea ori imi doresc sa fiu iubita, sa simt cum caldura iubirii ma inconjoara si ma acopera. Ieri am realizat acest desen imaginandu-mi ca stau intinsa in lumina lumanarilor iar fiinta iubita e langa mine si imi alinta trupul fin cu sarutari dulci si tandre
Related Posts with Thumbnails