M-am apucat sa scriu aceasta postare in incercarea de a ma elibera de durerea enorma pe care o am si acum pe suflet si timp de 10 ani am tinut-o in mine.
Numai eu stiu cat de greu mi-a fost si desenele si picturile au fost singura modalitate prin care mai scapam de aceasta suferinta.
Mereu mi-am dorit sa iubesc si sa fiu iubita, dar iubirea pe care mi-o doream nu este acceptata de societatea asta intoleranta si indoctrinata de biserica care judeca si condamna oamenii pentru ceea ce sunt si tot ce am putut sa fac a fost sa pun pe hartie sau pe panza imaginea iubirii la care visam, de mii si mii de ori, in mii si mii de chipuri si ipostaze.
Aveam perioade cand numai la asta ma gandeam si din cauza asta nu aveam note prea stralucite in liceu. Devenise o obsesie care imi macina sufletul. O vedeam doar pe EA, cea cu care nu imi era permis sa fiu, nu ma mai interesa altceva.
Numai eu stiu cat am suferit in acesti 10 ani cand am ales sa fiu singura, am facut un compromis ca sa fiu cat de cat acceptata de cei din jurul meu. Aveam perioade cand eram foarte deprimata si nu imi mai doream sa traiesc dar arta ma salva.
Pentru societatea asta mult prea ortodoxa iubirea la care am visat eu mereu este un pacat. Stau si ma gandesc cateodata cat de mult rau a facut religia instigand la ura, cum se contrazic singuri, cum vorbesc mereu despre iubire si in acelasi timp instiga la ura impotriva celor care iubesc altfel decat majoritatea, cat de ipocriti sunt. Din cauza lor am ramas eu singura afundandu-ma in singuratate desene si depresii. Am avut perioade cand plangeam zile intregi si nu imi mai venea nici macar sa mananc, atata eram de trista, iar de ziua mea cand am implinit 20 de ani am vrut sa ma sinucid.
Desi am fost mereu singura mi-am dorit foarte mult sa iubesc si sa fiu iubita dar in loc sa-mi doresc un baiat mi-am dorit o fata langa mine. Aveam perioade cand o visam mereu, visam ca sunt cu ea si si acum visez cateodata ca sunt cu o femeie calda si iubitoare.
Daca m-ar fi atras baietii nu as fi ajuns sa desenez mii si mii de nuduri masculine pentru ca era cel mai usor lucru posibil sa am un iubit, ca dovada ca nu prea sunt pictorite care sa picteze si sa deseneze mereu nuduri masculine, dar asa am ajuns sa creez mii si mii de Galatee, mii si mii de muze la care imi era permis doar sa visez.
Stiu ca lumea ma va judeca aspru dar asta sunt si nu ma pot schimba, mai bine mor, de atatea ori mi-m dorit sa mor.
Vreau ca creatia mea sa ramana, la fel ca si mesajul ei pentru ca si alti oameni care sunt in situatia mea sa nu se simta singuri pe lume. Vreau ca lumea asta sa inteleaga ca iubirea curata nu este nicioadta un pacat ci este un sentiment inaltator indiferent spre cine este indreptata si nu se poate spune ca e impotriva naturii cum zic ei atata timp cat natura ne-a facut diferiti.