Ingere palid

Ingere palid, poezie de Mihai Eminescu, desen realizat de mine

Îngere palid, îţi e mister

Cum că a lumei valuri şi şoapte

Este durere şi neagră noapte

Pe lângă cer?

Nu ştii tu, înger, oare să zbori,

Să laşi pământul, trista ruină?

De-ţi place cerul, a lui lumină,

De ce nu mori?

O, dar pământul încă te ţine

În nişte lanţuri ţesute-n rai.

Demult zburai tu în lumi senine ­

De nu iubeai.

În fereastra despre mare

Poezia de mai jos a fost sursa de inspiratie a acestui desen in pix

În fereastra despre mare

Stă copila cea de crai ­

Fundul mării, fundul mării

Fură chipul ei bălai.

Iar pescarul trece-n luntre

Şi în ape vecinic cată

­Fundul mării, fundul mării,

Ah! demult un chip i-arată.,,

Spre castel vrodată ochii

N-am întors şi totuşi plâng ­

Fundul mării, fundul mării

Mă atrage în adânc."

Lacul

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă;

Tresărind în cercuri albe

El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult şi parc-aştept

Ea din trestii să răsară

Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,

Îngânaţi de glas de ape,

Şi să scap din mână cârma,

Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec

Sub lumina blândei lune -

Vântu-n trestii lin foşnească,

Undoioasa apă sune!

Dar nu vine... Singuratic

În zadar suspin şi sufăr

Lângă lacul cel albastru

Încărcat cu flori de nufăr.

Craiasa din povesti

Neguri albe, strălucite

Naşte luna argintie,

Ea le scoate peste ape,

Le întinde pe câmpie;

S-adun flori în şezătoare

De painjen tort să rumpă,

Şi anină-n haina nopţii

Boabe mari de piatră scumpă.

Lângă lac, pe care norii

Au urzit o umbră fină,

Ruptă de mişcări de valuri

Ca de bulgări de lumină,

Dându-şi trestia-ntr-o parte,

Stă copila lin plecată,

Trandafiri aruncă roşii

Peste unda fermecată.

Ca să vad-un chip, se uită

Cum aleargă apa-n cercuri,

Căci vrăjit de mult e lacul

De-un cuvânt al Sfintei Miercuri;

Ca să iasă chipu-n faţă,

Trandafiri aruncă tineri,

Căci vrăjiţi sunt trandafirii

De-un cuvânt al Sfintei

Vineri.Ea se uită... Păru-i galben,

Faţa ei lucesc în lună,

Iar în ochii ei albaştri

Toate basmele s-adună.

Peste varfuri

Peste vârfuri trece lună,
Codru-şi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună.

Mai departe, mai departe,
Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemângâiet
Îndulcind cu dor de moarte.

De ce taci, când fermecată
Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mine vre odată?

Etichete Technorati: eminescu,mihai eminescu,peste varfuri,luna

Atat de frageda

Atât de frageda, te-asameni

Cu floarea alba de cires,

Si ca un înger dintre oameni

In calea vietii mele iesi.

Abia atingi covorul moale,

Matasa suna sub picior,

Si de la crestet pâna-n poale

Plutesti ca visul de usor.

Din încretirea lungii rochii

Rasai ca marmura în loc

S-atârna sufletu-mi de ochii

Cei plini de lacrimi si noroc.

O, vis ferice de iubire,

Mireasa blânda din povesti,

Nu mai zâmbi! A ta zâmbire

Mi-arata cât de dulce esti,

Cât poti cu-a farmecului noapte

Sa-ntuneci ochii mei pe vechi,

Cu-a gurii tale calde soapte,

Cu-mbratisari de brate reci.

Deodata trece-o cugetare,

Un val pe ochii tai fierbinti:

E-ntunecoasa renuntare,

E umbra dulcilor dorinti.

Te duci, s-am înteles prea bine

Sa nu ma tin de pasul tau,

Pierduta vecinic pentru mine,

Mireasa sufletului meu!

Ca te-am zarit e a mea vina

Si vecinic n-o sa mi-o mai iert,

Spasi-voi visul de lumina

Tinzându-mi dreapta în desert.

S-o sa-mi rasai ca o icoana

A pururi verginei Marii,

Pe fruntea ta purtând coroana

Unde te duci? Când o sa vii?

Venere si madona

Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.

Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie,
Braţ molatic ca gândirea unui împărat poet,
Tu ai fost divinizarea frumuseţii de femeie,
A femeiei, ce şi astăzi tot frumoasă o revăd.

Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată,
Sufletu-mbătat de raze şi d-eterne primăveri,
Te-a văzut şi-a visat raiul cu grădini îmbălsămate,
Te-a văzut plutind regină pintre îngerii din cer

Şi-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie,
Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,
Faţa pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie,
Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin.Astfel eu,

pierdut în noaptea unei vieţi de poezie,
Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc,
Şi-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie,
Când în viaţa pustiită râde-o rază de noroc.

Am văzut faţa ta pală de o bolnavă beţie,
Buza ta învineţită de-al corupţiei muşcat,
Ş-am zvârlit asupră-ţi, crudo, vălul alb de poezie
Şi paloarei tale raza inocenţei eu i-am dat.

Ţi-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie
Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal,
Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-ţi murdare, ochiu-aurorei matinal.

Dar azi vălul cade, crudo! dismeţit din visuri sece,
Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheţ.
Şi privesc la tine, demon, şi amoru-mi stins şi rece,
Mă învaţă cum asupră-ţi eu să caut cu dispreţ!

Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nşelăciune
De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir,
O fecioar-a cărei suflet era sânt ca rugăciunea,
Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir.

O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin,
Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie,
Cu inima stearpă, rece şi cu suflet de venin!
*
Plângi, copilă? - C-o privire umedă şi rugătoare
Poţi din nou zdrobi şi frânge apostat-inima mea?
La picioare-ţi cad şi-ţi caut în ochi negri-adânci ca marea,
Şi sărut a tale mâne, şi-i întreb de poţi ierta.

Şterge-ţi ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea,
A fost crudă şi nedreaptă, fără razim, fără fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu eşti sântă prin iubire,
Şi ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond.

Niste desene si picturi de iarna

Pestera inghetata, o pictura in tempera pe carton pe care am realizat-o acum cateva luni

Un desen in pix pe care l-am realizat cand eram in liceu

Alte desene in pix prin care am incercat sa personific iarna

Fata de fier

Am acest desen incercand sa redau imaginea unei femei puternice, imaginea unei femei de fier

Icoana pacatului

Acest desen in creion ilstreaza foarte bine ipocrizia religioasa a multor credinciosi care fac pe sfintii si ii judeca pe altii in numele lui Dumnezeu pentru lucruri care fac parte din natura umana si pe care si ei le fac in spatele minciunii si al unei imagini false de "om cu frica de Dumnezeu" si de ingeras. Nu exista sfinti si degeaba isi neaga credinciosii natura umana si conditia biologica. Nu ne putem nega conditia biologica asa cum pretind credinciosii si atata timp cat au existat si preoti care au incalcat principiile religioase pe care le propavaduiau este absurd sa credem ca poate exista pe lumea asta un om fara de pacat si sa-i judecam pe altii pentru lucruri care tin de conditia lor biologica

Un vis de dragoste, caldura si pasiune

De atatea ori imi doresc sa fiu iubita, sa simt cum caldura iubirii ma inconjoara si ma acopera. Ieri am realizat acest desen imaginandu-mi ca stau intinsa in lumina lumanarilor iar fiinta iubita e langa mine si imi alinta trupul fin cu sarutari dulci si tandre

Pleiadele

Pleiadele sau cele sapte surori, ulei pe panza

Un alt desen pe care l-am realizat in clipele mele de singuratate

Acesta este unul dintre multele desene pe care le-am realizat in momentele mele de singuratate gandindu-ma la acea EA pe care o voi astepta toata viata desi stiu ca nu o voi gasi niciodata si singuratatea este cruce pe care v-a trebui sa o duc pentru ca sunt ceea ce sunt si singurii mei prieteni sunt materialele de pictura cu ajutorul carora pot sa exprim tot ceea ce simt

Un alt nud in pix, o alta fantezie asternuta pe hartie

Acesta este unul dintre nudurile in pix pe care le-am realizat in ultimul timp incercand sa creez o imagine care transmite sentimentele pe care le transmite si poezia lui Mihai Eminescu "Din Valurile Vremii", ceva atat de frumos dar atat de indepartat ce se pierde in negura gandurilor, a imaginatiei si a amintirilor, ceva frumos dar ireal

Din valurile vremii

Din valurile vremii, iubita mes rasai
Cu bratele de marmur,cu parul lung, balai-
Si fata stravazie ca fata albei ceri
Slabita de umbra duioaselor dureri!
Cu zambetul tau dulce tu mangai ochii mei
Femeie inter stele si stea intre femei
Si intorcandu-ti fata spre umarul tau stang
In ochii fericirii ma uit pierdut si plang.
Cum oare din noianul de neguri sa te rump
Sa te ridic la pieptu-mi, iubite inger scump,
Si fata mea in lacrimi pe fata ta s-o plec,
Cu sarutari aprinse suflarea sa ti-o-nec
Si mana friguroasa s-o incalzesc la san,
Aproape mai aproape pe imima-mi s-o tin.
Dar vai,un chip aievea nu esti, astfel de treci
Si umbra ta se pierde in negurile reci
De ma gasesc iar singur cu bratele in jos
In trista amintire a visului frumos...
Zadarnic dupa umbra ta dulce le intind:
Din valurile vremii nu pot sa te cuprind

Am realizat aceasta pictura inspirata de poezia de mai sus: "Din Valurile Vremii" de Mihai Eminescu.Aceasta poezie a fost unul dintre subiectele de la examenul meu de bacalaureat.Cand am citit aceasta poezie imaginea fantomatica a iubitei poetului a aparut in mintea mea, atat de frageda, atat de frumoasa, atat de suava, atat de ireala.Poezia m-a facut sa ma desprind de atmosfera rece de examen si sa intru in lumea poetului, sa traiesc ceea ce el a trait in momentul in care a scris-o.Poezia a creat in mintea mea imaginea fantasmagorica a unei tinere fete si un dor puternic, un dor pe care l-a simtit si poetul.Dupa examen am realizat mai multe desene si picturi inspirate de aceasta poezie dar aceasta este cea mai vie dintre ele, redand imaginea pe care poezia Din Valurile Vremii a genarat-o in mintea mea

Un vis albastru

Am realizat acest desen in pix acum cateva zile. Am folosit diferite tipuri de pix albastru pentru a reda aceste nuante de vis care dau imaginii un aspect hipnotic, linistitor.

Floare albastra

Am realizat aceste desene fiind inspirata de poezia "Floare albastra" de Mihai Eminescu, poezie dedicata celei care a fost prima si marea iubire a poetului. Se zice ca o chema Casandra Elena Alupului dar in doua dintre poeziile lui apare cu numele Marta. Aceasta copila inocenta a murit la doar 19 ani lasandu-l pe poet foarte indurerat. Poezia "Floare albastra" este doar una dintre poeziile scrie in amintirea ingerului cu parul de aur din Ipotesti.

FLOARE ALBASTRA

- Iar te-ai cufundat în stele

Si în nori si-n ceruri nalte?

De nu m-ai uita încalte,

Sufletul vietii mele.

In zadar râuri de soare

Gramadesti-n a ta gândire

Si câmpiile asire

Si întunecata mare;

Piramidele-nvechite

Urca-n cer vârful lor mare

Nu cata în departare

Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,

Dulce netezindu-mi parul.

Ah! ea spuse adevarul;

Eu am râs, n-am zis nimica.

- Hai în codrul cu verdeata,

Und-izvoare plâng în vale,

Stânca sta sa se pravale

In prapastia mareata.

Acolo-n ochi de padure,

Lânga balta cea senina

Si sub trestia cea lina

Vom sedea în foi de mure.

Si mi-i spune-atunci povesti

Si minciuni cu-a ta gurita,

Eu pe-un fir de romanita

Voi cerca de ma iubesti.

Si de-a soarelui caldura

Voi fi rosie ca marul,

Mi-oi desface de-aur parul,

Sa-ti astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sarutare,

Nime-n lume n-a s-o stie,

Caci va fi sub palarie

S-apoi cine treaba are!

Când prin crengi s-a fi ivit

Luna-n noaptea cea de vara,

Mi-i tinea de subsuoara,

Te-oi tinea de dupa gât.

Pe carare-n bolti de frunze,

Apucând spre sat în vale,

Ne-om da sarutari pe cale,

Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,

Vom vorbi-n întunecime;

Grija noastra n-aib-o nime,

Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?

Inc-o gura � si dispare...

Ca un stâlp eu stam în luna!

Ce frumoasa, ce nebuna

E albastra-mi, dulce floare!
................................................
Si te-ai dus, dulce minune,

S-a murit iubirea noastra �

Floare-albastra! floare-albastra!...

Totusi este trist în lume!

Dorinta

Poezia de mai jos, "Dorinta" de Mihai Eminescu a fost sursa de inspiratie a primului meu tablou. In toamna anului 2000 dupa ce am citit aceasta poezie am inceput sa simt si eu acea dorinta pe care o simtea poetul si sa-mi doresc sa fiu eu in codru, langa izvorul care tremura pe prund, in mirosul dulce ai teilor infloriti, asteptand sa vina EA, acea tanara de o frumusete angelica care apare in majoritatea poeziilor lui Eminescu, iar eu sa o strang in brate, sa-i desprind din crestet valul alb si lasand florile gingase de tei sa cada in parul ei galben. Imi doream doar sa o simt langa mine. Imi doream ca totul sa fie real. Aceste sentimente m-au motivat. Am simtit nevoia de a asterne pe hartie si pe panza aceasta imagine idilica. Am realizat mai multe desene si picturi fiind inspirata de aceasta poezie minunata. Acesta este cel mai nou desen pe care l-am creat incercand sa pun pe hartie toate sentimentele pe care aceasta poezie le-a trezit in mine.

Dorinta

Vino-n codru la izvorul

Care tremura pe prund,

Unde prispa cea de brazde

Crengi plecate o ascund.

Si în bratele-mi intinse

Să alergi, pe piept să-mi cazi,

Să-ti desprind din crestet valul,

Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei sedea-vei,

Vom fi singuri-singurei,

Iar în par infiorate

Or să-ti cada flori de tei.

Fruntea alba-n parul galben

Pe-al meu brat încet s-o culci,

Lasind prada gurii mele

Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice,

Ingina-ne-vor c-un cânt

Singuratice izvoare,

Blinda batere de vint;

Adormind de armonia

Codrului batut de ginduri,

Flori de tei deasupra noastra

Or să cada rinduri-rinduri.

Iubita lui Mihai Eminescu

Asa mi-o imaginez eu pe Casandra Elena, fiica lui Gheorghe Alupului, cea care a fost prima iubire a lui Mihai Eminescu, fata inocenta din Ipotesti care i-a marcat toata viata si opera poetului.Casandra Elena era mai mare decat Mihai Eminescu. Cand poetul era plecat la studii la Viena tanara de 19 ani a murit de dropica.Moartea fulgeratoare a acesteia l-a marcat profund pe Mihai Eminescu, poetul neputand sa uite serile in care el si copila cu parul de aur se plimbau prin codru, pe sub teii infloriti, pana la lacul fermecat plin cu nuferi galbeni. Casandra Elena era foarte frumoasa, precum floare alba de cires, atat de naturala, atat de pura. Cand am citit Lacul, Dorinta, Floare albastra si alte poezii in care apare imaginea ei angelica pur si simplu m-am indragostit de ea, dorindu-mi foarte mult sa fie reala si am simtit si durerea pe care a simtit-o Eminescu cand a pierdut-o. Cata trisete tristete a stat la baza acestor creatii minunate si cat a suferit acest poet.Din suferinta lui s-au nascut atatea poezii. Doar poezia mai reusea sa-i aline durerea cauzata de moartea fiintei iubite.Si eu am realizat multe desene in care am incercat sa redau imaginea ei, asa cum o vad eu, pura, angelica, minunata.

O mireasa

Ca si alte fete aveam si eu obiceiul de a desena mirese. Mereu m-a fascinat puritatea lor aproape angelica. Aceasta este una dintre cele mai frumoase mirese pe care le-am desenat. Am incercat sa o fac sa semene cat mai mult cu una dintre aparitiile din visele: Simona, fata cu parul negru pe care am visat-o de mai multe ori si decate ori imi aparea in vis purta haine deschise la culoare, de multe ori albe. Am plasat-o intr-un decor plin de lumina, lumina alba, totul alb precum lumina raiului

Un vis de iubire

Azi am participat la o discutie despre acest sentiment minunat care este dragostea. Am fost intrebata si eu cum stau cu dragostea dar mi-a fost greu sa spun in fata colegilor de facultate ce simt eu cu adevarat pentru ca sunt foarte intoleranti. Intai am incercat sa evit intrebarea vorbind despre dragostea pentru natura dar am fost intrebata iar cum stau cu dragostea fata de sexul opus(intrebare incomoda). De atatea ori intrebarea asta m-a pus intr-o situatie destul de delicata. E greu sa vorbesti despre dragoste atunci cand esti altfel decat ceilalti si doar in vise ai aprte de acest sentiment minunat.
Am realizat acest desen acum cateva zile. Este unul dintre visele mele care se tot repeta de cativa ani. Tanara cu parul saten inchis nu este o persoana reala. Eu nu pot avea o viata reala si doar visele si desene pot umple golul din sufletul meu

Vis polar

Acesta este unul dintre multele desene in pix pe care le-am realizat pana acum. Am realizat acest desen imaginandu-mi peisajul meu interior, un peisaj polar, rece si inghetat pe care doar caldura acestei fapturi minunate l-ar putea incalzi

In apartament

Am realizat acest desen azi.

Pasiune vulcanica

In aceasta pictura in acuarela am incercat sa redau imaginea unei tinere fete ce rasare dintr-un vulcan si se inalta spre cer in lumina calda a amurgului precum pasiunea mistuitoare

Un fluture si o pasare

Am realizat aceasta pictura in acuarela si desenele de mai jos inspirata de cantecul "Un fluture si o pasare" compus de Florin Bagardo pe versuri de Ioana Diaconescu.

Demetra si Kore

Demetra si Kore, mama si fiica, cele doua zeitati agrare ale grecilor, desen in creion

Unul dintre cele 15 nuduri pe care le-am realizat acum doua zile

Unul din cele 15 nuduri pe care le-am realizat acum doua zile simtindu-ma atat de singura in aceasta vacanta lunga si plictisitoare care trece atat de greu. Am realizat acest nud si multe altele pentru a umple golul din viata mea si pentru ca stiu ca atunci cand nu poti trai asa cum iti doresti a visa este singurul lucru care iti mai ramane

Misiune pe luna

O naveta spatiala trimisa spre luna, pastel pe hartie neagra

Un peisaj de pe alta planeta

Am realizat aceasta pictura acum cativa ani dar acum a trebuit sa inlocuiesc figurile umane care nu se incadrau deloc in peisaj cu acesti munti stancosi ce se inalta spre roiul de stele albastre de mare energie care lumineaza cerul noptii

Piramida pentagonala din zona Cydonia de pe Marte

Piramida pentagonala din zona Cydonia de pe Marte, pictura in ulei pe panza

Pestera

Pe 8 Iulie am vizitat Pestera Rasnoavei din muntii Postavaru. Pestera m-a impresionat si m-a inspirat pentru realizarea acestei picturi in tempera.

Niste desene pe care le-am realizat ieri

O fantezie

Am realizat aceasta pictura in tempera astazi reusind astfel sa-mi umplu aceasta zi plictisitoare. Aceasta este una dintre fanteziile mele: eu cu o tanara de o frumusete nepamanteana pe o sfera undeva in cosmos, inconjurate de sfere transparente ce plutesc.

Un inger cazut

Acesta este unul dintre desenele mele in creion reprezentand un inger cazut care priveste flacarile iadului

Inca o sirena

Aceasta este cea mai noua sirena pe care am desenat-o. Am foarte multe

sirene pentru ca mereu am fost fascinata de aceste creaturi fantastice de o frumusete ireala

Un desen pe care l-am realizat ieri

Acesta este un desen in creion pe care l-am realizat ieri

Leoaica tanara iubirea

Poezia de mai jos "Leoaica tanara iubirea" a fost sursa de inspiratie a acestei picturi in tempera.

Leoaica tinara, iubirea

mi-ai sarit în fata.

Mă pindise-n incordare

mai demult.

Coltii albi mi i-a infipt în fata,

m-a muscat leoaica, azi, de fata.

Si deodata-n jurul meu, natura

se facu un cerc, de-a-dura,

când mai larg, când mai aproape,

ca o stringere de ape

Si privirea-n sus tisni,

curcubeu taiat în doua,

si auzul o-ntilni

tocmai lângă ciorcarlii.

Mi-am dus mâna la sprinceana,

la timpla si la barbie,

dar mâna nu le mai stie.

Si aluneca-n nestire

pe-un desert în stralucire,

peste care trece-alene

o leoaica aramie

cu miscarile viclene,

inca-o vreme,

si-nca-o vreme...

Piramida pentagonala din zona Cydonia

In aceasta pictura in acuarela, ca si in desenele de mai jos, am incercat sa redau felul cum imi imaginez eu piramida pentagonala din zona Cydonia de pe Marte, incepand cu vremurile indepartate cand exista viata pe Marte si terminand cu cu zilele noastre cand un rover trimis de pe Pamant exploreaza zona