Nici azi dupa atata timp problema salilor de expozitie din Bucuresti nu a fost rezolvata si artistii nu mai pot expune nicaieri, nici macar la galeria de arta din Herastrau, pentru ca nu exista vointa politica, ba chiar se face o politica anticulturala, antiartistica si in ultima instanta antipopulara ce are ca scop final limitarea libertatii de exprimare, asta implicand si limitarea libertatii de exprimare prin arta si a vizibilitatii publice a artistilor. Pe zi ce trece ne indepartam de democratie indreptandu-ne spre dictatura iar a pune punmul in gura artei, ceea ce se face acum, este doar unul dintre pasii facuti in aceasta directie. Din aceeasi politica face parte si limitarea internetului sub diverse pretexte cum ar fi protejarea minorilor de pornografie. Trist este ca si internetul merge in aceeasi directie, siturile unde oamenii pot posta diverse lucruri gratuit astfel incat continutul postat pe site sa poata fi gasit si vazut de oricine fiind din ce in ce mai putine. Eu in ultimul timp am constatat ca numarul de vizitatori de pe siturile mele scade vertiginos, iar multe situri pe care imi publicam in trecut picturile(cum ar fi yahoo 360 si yahoo Geocities) au disparut.
Nici macar pe vremea lui Ceausescu nu era asa, ba chiar atunci cu tot "comunismul" activitatea culturala din Bucuresti era destul de infloritoare, cu multe sali de expozitie si pictori precum Sabin Balasa care puteau trai din pictura si nimeni nu le rapea dreptul de a crea si de a expune cum se intampla acum.
Eu am cateva mii de tablouri si abia mai am loc sa ma misc prin casa printre ele dar nu am dreptul de a expune pentru ca salile de expozitie au fost inchise in mod abuziv una dupa alta si multi alti artisti din Bucuresti sunt in situatia mea, fiind lasati sa moara de foame ingropati in picturi pe care nimeni nu le vede pentru ca nu au unde sa fie expuse. Nu e corect ca artistii sa ajunga sa-si vanda tablourile in strada cot la cot cu cersetorii, pe 100 RON bucata in timp ce salile de expozitie sunt transformate in cazinouri sau baruri infecte.
Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu, poezie care m-a facut sa vad cu ochii mintii acea imagine de vis si sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in codru in locul poetului.Imi place sa desenez si sa pictez toate lucrurile la care visez si la care nu pot sa ajung. Acest blog contine creatiile mele precum si trairile din spatele lor, acele sentimente si dorinte care m-au motivat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu