Despre "jaful secolului" sau cat de nedreapta e lumea fata de artisti

Cat tambalau s-a facut din cauza acestui furt de tablouri "de o valoare inestimabila" in timp ce dintre tablourile mele s-au furat in timpul expozitiilor de doua ori: prima oara in 2003 la Palatul Pionierilor de unde s-a furatun peisaj spatial si a doua oara la expozitia de la Facultatea de Agricultura de unde s-a furat un tablou reprezentand-o pe poeta Sappho si in 2004 si 2005 am avut nesansa sa cunosc un "impresar" care zicand ca o sa ma ajute sa expun si sa vand tablouri a luat doua dintre tablourile mele dupa ce fusesera expuse la Primaria sectorului 2 chipurile pentru a le duce la expozitie in alt oras si de atunci nu am mai vazut tablourile si se pare ca le-a vandut si banii i-a folosit el, asa cum facea si cu alti pictori. Pe minte nu m-a despagubit nimeni pentru aceste furturi. Este trist ca operele de arta incep sa se vanda si sa aiba valoare abia dupa ce artistii mor. Stau si ma intreb in mod retoric oare cand se vor vinde si tablourile mele sau ale altor artisti contemporani cu macar 10% din sumele cu care se vand tablourile "celebre" realizate de "mari pictori". Este nedrept ca bogatii planetei sunt in stare sa dea milioane de euro pe un tablou doar pentru ca e semnat Monet, Picasso sau alt "mare pictor" care probabil ca s-ar rascoli in mormant daca ar stii ca altii se imbogatesc de pe urma muncii lui in timp ce el la vremea lui nu s-a putut bucura de roadele muncii sale murind in saracie si mizerie dar nu ar ad nici macar 10 dolari pe un tablou de un tanar artist contemporan, indiferent cat de mult timp, munca, bani si efor a investit acesta pentru realizarea respectivei lucrari. Asa cum sunt in stare sa dea bani grei pe chilotii purtati ai unei vedete de la hollywood soar pentru ca sunt ai ei si nu ai si nu ai unei necunoscute de pe strada, multi oameni de afaceri care invart averi fabuloase dau bani grei si pe o schita facuta la repezeala doar pentru ca a fost facuta de un "mare pictor" chiar daca acelasi tablou ar fi putut fi pictat de oricine, chiar si de un copil retardat (cum sunt multe dintre tablourile lui Picasso sau Corneliu Baba) in loc sa cumpere un obiect muncit din greu de un artist contemporan. Eu consider ca ar trebui sa se dea o lege care sa interzica comercializarea obiectelor de arta dupa moartea artistului care le-a creat, cele realizate de artisti morti intrand automat in patrimoniul cultural. In felul aceasta ar fi protejata munca artistilor contemporani, doar eui avand dreptul de a comercializa propriile opere de arta si de a beneficia de pe urma muncii lor de creatie. Daca toate statele ar da asemenea legi am trai intr-o lume mult mai buna pentru artisti. Cu o asemenea lege nu ar mai exista speculanti care sa se imbogateasac in mod nedrept de pe urma muncii unor amarati de artisti care toata viata lor s-au chinuit in saracie, nici scandaluri cum ar fi cel prezentat in stirilie de mai sus. Avand valoare istorica tablourile realizate de pictori defuncti de sute de ani ar trebui sa ramana in muzee unde sa poata fi admirate de oricine, eventual fara taxa de intrare in muzeu, vanzarea acestora fiind strict interzisa. Nu e corect ca niste speculanti sa faca bani de pu urma altora care au muncit si nu se pot bucura de roadele muncii lor