Samabata dimineata am visat ca eram cu iubita mea intr-un oras care semana cu Bucurestiul dar parca nu era. Ne plimbam amandoua prin ploaie tinandu-ne de mana pe o strada care imi amintea de bulevardul Kiseleff dar era mai mare. Eram atat de fericita ca sunt cu ea incat nu-mi mai pasa de ploaie. Un singur lucru nu mi-a ramas in memorie din visul meu, chipul ei. Nu stiu cum se face ca de mulet ori uit exact ceea ce este mai important din visele mele. Tin minte doar ca era putin mai inalta decat mine si o percepeam ca pe o prezenta foarte placuta. Azi, simtindu-ma iar singura mi-am adus aminte de acest vis si am facut pictura de mai sus in care apar eu (in dreapta) tinandu-ma de mana cu ea, doua umbre pline de mister pierdute pe strazile ude precum doua fantome. Oare cine o fi ea? Oare cand o sa apara curcubeul mult asteptat dupa ploaia lunga si rece din viata mea? Azi, intr-o mizerabila zi de concediu obligatoriu conform noului cod al muncii, in care ar fi trebuit sa ma distrez, sa ma simt bine, sa ma plimb, sa calatoresc, am stat numai in casa am fost plouata toata ziua si am si plans gandindu-ma la iubire pe caer nu imi este permis sa o am si la singuratatea in care ma afund ca in nisipurile miscarore, ca intr-o mocirla, si in care probabil ca ma voi afunda si mai rau in concediu, motiv pentru care nici nu vreau sa-mi iau concediu cel putin un an de acum inainte si as fi in stare sa muncesc si de Craciun doar ca sa uit.
Un comentariu:
"Bulevardul Kisselef dar mai mare", si cu un arc de Triumf, e la Paris (Bucuresti=Micul Paris). The city of Love. Se numeste asa, pentru ca Paris a ales-o pe Elena nu pentru faima ei (frumusetea exterioara reprezentata de personaje "de coperta" ca Venus si Hera), ci pentru ca o gasea el frumoasa pe ea, personal. Exista un trib, Parisii, dupa care a fost numit orasul. Parisii astia, in celtica inseamna "oameni cu barca" iar in galeza "ceaun" ceea ce conduce la ideea de Galaxie (Galaxia era vizualizata ca o barca mare, "Arca Milioanelor de Ani", si ca un ceaun la mijloc, de unde se nastea Viata).
In cultura persana, Peris sunt niste spirite feminine care sunt ca niste zane, intre ingeri si demoni. Spiritele astea sunt sufletele-pereche ale eroilor, ii intalnesc pe eroi pe podul-curcubeu, etc. (Dar nu zice nimeni ca un Erou este doar masculin).
Trimiteți un comentariu